ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2113/2021

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai 2017 sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), anularea Raportului de evaluare nr. x/08.05.2017.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 191 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, contestatția formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 191 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal anularea recursului și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Cererea de renunțare la judecata recursului La data de 19 octombrie 2020, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, având în vedere că până la data stabilirii primului termen de judecată în prezenta cauză, a fost condamnat penal definitiv, motiv pentru care solicită a se lua act de această cerere. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus la dosar note scrise prin care a solicitat admiterea cererii de renunțare la judecarea recursului formulată de recurentul-reclamant A.. II. Soluția instanței de recurs În ceea ce privește cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. De asemenea, potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre." Astfel, în raport cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de achiesarea recurentului la sentința recurată.