ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.03.2025 sub nr. x/2025, revizuenta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații Municipiul Timișoara prin Primar, Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Statul Român reprezentat de Municipiul Timișoara prin Primar, să se procedeze la revizuirea deciziei civile nr. 536 din 7 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2893 din 13 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014 prin care a fost respins recursul declarat de revizuentă ca inadmisibil în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., și, drept consecință, să se dispună reluarea procedurii de filtru.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., susținându-se în motivarea acesteia că, societatea revizuentă a invocat în dosarul nr. x/2018, pentru termenul de judecată din data de 7 martie 2019, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sesizarea sa fiind apreciată ca admisibilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia.

Prin decizia nr. 479/17.10.2024, Curtea Constituțională a admis excepția invocată și a statuat că "sintagma - care nu este supusă niciunei căi de atac - din cuprinsul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este constituțională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.."

Instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2893/13.09.2018, motivat de împrejurarea faptului că, potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia pronunțată în procedura de filtru este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, nici măcar cu o cerere de revizuire, or dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect tocmai o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., drept urmare, decizia civilă nr. 536/07.03.2019 este nelegală.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., respectiv limitat la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte apreciază asupra caracterului admisibil al acesteia.

Astfel, se reține că prin acțiunea înregistrată la data de 15.07.2014, pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat prin Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, a solicitat, în principal, obligarea acestora la achitarea în solidar a sumei de 738.541,152 RON, contravaloarea în euro a sumei de 168.156 euro, raportat la prevederile art. 1349, 1373 coroborat cu prevederile art. 1382, 1383 C. civ. În subsidiar, a cerut: obligarea în solidar a pârâților de rând 1 și 2 la plata către reclamantă a sumei de 369.270,576 RON contravaloarea în euro a jumătate din suma de 168.156 euro, cu titlul de despăgubiri conform art. 1350 C. civ.. obligarea în solidar a pârâților de rând 2,3 și 4 la achitarea către reclamantă a sumei de 369.270,576, cu titlul de daune, conform art. 1349 și art. 1373 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 607 din 08.05.2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a obligat pârâții la plata, în solidar, către aceasta a sumei de 738.541,152 RON reprezentând contravaloarea sumei de 168.156 Euro cu titlu de despăgubiri datorate în temeiul răspunderii civile delictuale. A respins cererea subsidiară formulată. A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 16.215,41 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 141 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul. A schimbat hotărârea apelată, sens în care a respins acțiunea reclamantei și a obligat-o pe aceasta la plata către pârâții apelanți a sumei de 5495,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamantă, calea de atac fiind înregistrată, pentru soluționare, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin decizia nr. 2893 pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 13 septembrie 2018, în complet de filtru, instanța a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă. În fundamentarea soluției, Înalta Curte a reținut, în sinteză, că în cauza dedusă judecății decizia atacată cu recurs a fost pronunțată de instanța de apel într-o acțiune evaluabilă în bani, a cărei valoare se află situată sub pragul de 1.000.000 RON. Astfel, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, a fost respins recursul ca inadmisibil.

În aceeași cauză, în etapa recursului, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. și art. 4 C. proc. civ., art. 518 C. proc. civ. și art. 27 C. proc. civ., raportat la decizia nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizarea de neconstituționalitate fiind admisă prin încheierea din data de 22.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014. Asupra excepției de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 752/4.11.2021, respingând-o ca devenită inadmisibilă, reținând că sesizarea privește elemente de reglementare asupra cărora s-a pronunțat între timp prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, prin care a constatat că prevederile legale, în interpretarea dată de instanța supremă prin decizia nr. 52/2018 - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

Împotriva deciziei nr. 2893/13.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014, reclamanta a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 536/07.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea acestei soluții, Înalta Curte a reținut că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare, drept urmare, decizia nr. 2893 pronunțată în ședința camerei de consiliu de la 13 septembrie 2018 nu este supusă căii de atac a revizuirii.

Se mai reține că în cadrul ședinței de judecată din data de 07.03.2019, în dosarul nr. x/2018, revizuenta A. S.R.L. a formulat oral și apoi în scris, la data de 18.03.2019, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepție care a fost apreciată ca admisibilă în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, și, drept consecință, a fost înaintată spre soluționare Curții Constituționale, prin încheierea din data de 04.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Ca urmare a acestei sesizări, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 479/17.10.2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 122/11.02.2025, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este constituțională în măsura în care nu exclude exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În cadrul considerentelor acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că excepția "este întemeiată, în ipoteza în care revizuirea formulată împotriva deciziilor pronunțate în cadrul procedurii reglementate de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.. Astfel, autoarea excepției de neconstituționalitate a solicitat revizuirea unei hotărâri care, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, motivat de faptul că, prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, Curtea a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale pe care s-a întemeiat acea hotărâre, soluție procedurală pronunțată de instanța constituțională ca urmare a admiterii, în prealabil, a aceleiași excepții invocate însă la sesizarea altor persoane, respectiv prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, anterior citată. Or, prin nerecunoașterea căii de atac a revizuirii, în ipoteza în care cererea de revizuire este întemeiată pe o decizie de admitere pronunțată de Curtea Constituțională în legătură cu prevederile legale care au constituit temei al respingerii recursului ca inadmisibil, în cadrul procedurii de filtrare reglementate de art. 493 din C. proc. civ., se încalcă efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, reglementat de art. 147 alin. (4) din Constituție.".

În continuare, Curtea Constituțională a mai reținut că "Prin urmare, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate beneficiază de o decizie prin care Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor care au constituit temeiul de respingere, ca inadmisibil, a recursului exercitat în cauză, în cadrul procedurii de filtrare. Or, în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată.

Prin urmare, raportat la situația autoarei excepției de neconstituționalitate, Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, anterior citată, va fi aplicabilă în mod excepțional și acelor situații care au devenit facta praeterita, respectiv în cauza în care a fost invocată de autoare aceeași excepție de neconstituționalitate, soluționată prin Decizia nr. 752 din 4 noiembrie 2021, anterior citată, prin posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. (a se vedea și Decizia nr. 404 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, paragrafele 27-29). Potrivit dispozițiilor criticate în prezenta cauză, soluția pronunțată în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor nu este supusă niciunei căi de atac, respectiv contestație în anulare sau revizuire.

Or, respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din C. proc. civ., în condițiile în care prevederile legale pe care s-a întemeiat hotărârea de respingere ca inadmisibil a recursului au fost declarate neconstituționale, echivalează cu o limitare a exercitării unei căi de atac și, în același timp, lipsește de eficiență însuși controlul de constituționalitate, întrucât părțile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții, deci ale controlului de constituționalitate pe care ele l-au declanșat, ceea ce reprezintă o veritabilă sancțiune aplicabilă acestora. În această situație, deciziile obligatorii ale Curții Constituționale ar fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanței constituționale ar fi negat (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, anterior citată, paragraful 31)."

În același sens, în jurisprudența Curții s-a mai reținut că o decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate profită atât autorilor acesteia, cât și autorilor aceleiași excepții, invocată anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluționate definitiv (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015).

Cât privește cauza dedusă judecății prin prezenta cerere de revizuire, Înalta Curte reține că revizuenta, prin situația sa procesuală, se regăsește chiar în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. care prevede că " după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții." și aceasta în raport cu ambele decizii a căror schimbare a solicitat-o de fiecare dată pe calea revizuirii, întâia oară în raport cu decizia nr. 2893/13.11.2018, de respingere ca inadmisibil a recursului față de care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) și alin. (4) raportat la art. 518 C. proc. civ. și la art. 27 C. proc. civ. raportat la Decizia nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și pentru care, prin respingerea sa ca devenită inadmisibilă prin decizia CCR nr. 752/2021, s-a recunoscut expres posibilitatea acestei părți de a se prevala de dezlegările Deciziilor CCR anterioare nr. 874/2018 și nr. 369/2017 (par. 31din Decizia CCR nr. 479/2024); a doua oară, în raport cu decizia nr. 536/07.03.2019, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 2893/13.11.2018, în raport de care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia sa nr. 479/2024, declarând prevederea legală ca fiind neconstituțională în măsura în care nu permite exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., tocmai spre a valorifica decizii de neconstituționalitate anterioare care deschid calea admisibilității recursului formulat de parte în cauza sa de bază.

Astfel fiind, urmare a excepțiilor de neconstituționale invocate de parte în cauza sa, în etapa revizuirii la decizia nr. 2893/13.11.2018 ICCJ și în etapa recursului la decizia nr. 141/21 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, a soluțiilor pronunțate asupra acestora prin Deciziile CCR mai sus menționate, nr. 752/2021 și 479/2024, dar și a considerentelor pe care s-au fundamentat acestea, Înalta Curte constată că revizuenta-recurentă are deschisă calea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. atât împotriva deciziei nr. 536 din 7 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 - care va fi admisă, cu consecința prevăzută de dispozițiile art. 513 alin. (4) teza I C. proc. civ., a schimbării în tot hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei de recurs nr. 2893/13.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014; cât și împotriva deciziei de recurs nr. 2893/13.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014, cu consecința schimbării acesteia, în sensul respingerii excepției inadmisibilității recursului formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 141/21.09.2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014 și continuării procedurii de filtru, în vederea soluționării recursului declarat de parte.

Cât privește respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului, aceasta decurge din efectul pronunțării Deciziilor CCR nr. 874/2018 și nr. 369/2017 și a necesității valorificării acestor dezlegări în cauza de față dedusă judecății, pentru a da efectul util controlului de neconstituționalitate declanșat de parte în legătură cu prevederile legale care i-au fost opuse prin reținerea inadmisibilității acestei căi extraordinare de atac, astfel cum, de altfel, o afirmă expres Curtea Constituțională în ultima decizie pronunțată la inițiativa revizuentei, respectiv Decizia nr. 479/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 536 din 7 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că admite cerere de revizuire îndreptată împotriva deciziei de recurs nr. 2893/13.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014.

Schimbă decizia de recurs nr. 2893/13.09.2018 în sensul că respinge excepția inadmisibilității recursului formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 141/21.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014 și dispune continuarea procedurii de filtru.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.