ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1470/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub nr. x din 19 februarie 2016, reclamantul Primarul Municipiului Timișoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 19 din 26 ianuarie 2016 emisă de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabila a cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 848/PI/NCA din 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub același număr, la data de 3 iunie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 172, pronunțată în ședința publică de la 28 iunie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării și acțiunea în anularea Deciziei nr. 19 din 26 ianuarie 2016, emisă de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea contestației.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat în principal admiterea acestei excepții, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 13 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia către părți.

Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei hotărâri s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În speță, prin contestația formulată de reclamantul Primarul Municipiului Timișoara, acesta a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 19 din 26 ianuarie 2016 emisa de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabila a cauzei. Reclamantul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 "(1) Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

În raport de textul de lege citat mai sus, dar și cu prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul Primarul Municipiului Timișoara este inadmisibilă.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 172 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP