ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 720/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 720/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 2 aprilie 2019
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ. formulată de recurentul-pârât A..
Prin aceeași hotărâre, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 729 din 25 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar.
Împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționalității cu excepția de neconstituționalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., a declarat recurs A., în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, încălcându-se inclusiv prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Recurentul a arătat că prin Decizia nr. 369/2017 pronunțată de Curtea Constituțională a fost admisă excepția invocată și s-a stabilit că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.
Astfel, având în vedere că hotărârea Tribunalului Timiș în apel a fost pronunțată la 25 mai 2017, anterior pronunțării și publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, la 20 iulie 2017, această decizie - nr. 369/2017 - nu i se aplică, ceea ce creează o evidentă discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului între justițiabili, în cazuri similare.
Recurentul a mai susținut că liberul acces la justiție presupune că oricine poate beneficia de dreptul de a se verifica constituționalitatea unei legi, iar dacă decizia Curții Constituționale nu se poate aplica într-o speță, atunci textul invocat a fi neconstituțional trebuie să se poată analiza.
Prin soluția de respingere pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale i-a fost îngrădit liberul acces la justiție, întrucât se impunea pentru identitate de rațiune, fie aplicarea și în speță a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, fie sesizarea cu excepția de neconstituționalitate, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, inclusiv condiția ca excepția de neconstituționalitate să nu aibă ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituționalitate să fi fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, având în vedere că Decizia nr. 369/2017 nu se aplică în prezentul dosar.
Impunerea de către legiuitor a unui prag valoric al obiectului cererii pentru accesul la calea de atac a recursului nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în fața legii și, totodată, contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.
Pentru argumentele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei recurate cu privire la soluția vizând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și, în consecință, admiterea acesteia.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 13 iunie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din 21 noiembrie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză și s-a stabilit termen de judecată, în raport cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Criticile recurentului subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea normelor de drept material, inclusiv a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu pot fi reținute.
La soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., instanța de judecată a avut în vedere faptul că aceste dispoziții legale au mai făcut controlul constituționalității, în acest sens fiind pronunțată Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, context în care s-a constatat inadmisibilitatea unei noi sesizări a instanței de control constituțional, în raport cu prevederile art. 29 alin. (3) și (5) din Legea nr. 47/1992, fiind respinsă cererea recurentului A..
Motivele ce stau la baza prezentului recurs se referă la modul de aplicare a dispozițiilor legale în stabilirea caracterului acțiunii în calea de atac a recursului prin prisma admisibilității acestuia dintr-o perspectivă critică a efectelor deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, care se aplică hotărârilor judecătorești pronunțate după data de 20 iulie 2017, nu și celor pronunțate anterior acestei date.
Așadar, având în vedere împrejurarea că, în realitate, criticile recurentului vizează nemulțumirea acestuia cu privire la momentul de la care produce efecte Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, în contextul în care asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., invocată de recurent, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, se constată că în mod corect s-a dat eficiență dispozițiilor art. 29 alin. (3) și (5) C. proc. civ., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca urmare a neîndeplinirii cumulative a criteriilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, cu privire la dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul A..
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, cu privire la dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2019.