ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2019

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, Înalta Curte reține următoarele:

Împotriva Deciziei civile nr. 205 din data de 27 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, pârâții A. și B. au declarat recurs, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În motivarea recursului, recurenții-pârâți au arătat, în esență, că excepția invocată are legătură cu cauza, iar instanța de recurs în mod greșit a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, după care a respins recursul, ca fiind inadmisibil.

Învestită cu soluționarea recursului la data de 9 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 17 ianuarie 2019, cu citarea părților, în ședință publică.

Analizând criticile deduse judecății, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pârâții B. și A. au formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1.117 din data de 4 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în cauza având ca obiect acțiune în evacuare.

Prin notele scrise depuse în fața instanței învestite cu soluționarea recursului, pârâții B. și A. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Prin Decizia civilă nr. 205 din data de 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că nu există o legătură a textului legal criticat pentru neconstituționalitate cu cauza, având în vedere obiectul dosarului - recurs la o acțiune în evacuare.

La ultimul termen de judecată, curtea de apel a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac, dat fiind obiectul cauzei - evacuare, reținând lipsa legăturii art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 cu cauza, în condițiile în care Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului.

În ceea ce privește motivul de recurs dezvoltat de recurenții-pârâți, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori irelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurenții-pârâți au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, text de lege care dispune că judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, organizate în județe și în sectoarele municipiului București, potrivit anexei nr. 1.

Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței învestite cu soluționarea recursului declarat în cauza având ca obiect acțiune în evacuare, iar textul legal pretins a fi neconstituțional nu are legătură cu obiectul dedus judecății ori cu stadiul procesual al litigiului, instanța rămânând în pronunțare asupra admisibilității căii de atac.

Altfel spus, excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează calea de atac a recursului ori procedura de soluționare a excepției inadmisibilității recursului, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curții Constituționale.

Pe de altă parte, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora această soluție a fost pronunțată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o are în prezenta cauză, din analiza textului legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată, având în vedere faptul că instanța a fost învestită cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, se constată că nu sunt fondate criticile recurenților, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi pronunțată în cadrul recursului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției invocate.

Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, acest aspect nu ar avea relevanță în soluționarea recursului, iar prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului de lege menționat nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluționării căii extraordinare de atac.

Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut curtea de apel faptul că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 205 din data de 27 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de ED