ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2183/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2183/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019
Asupra recursului de față,
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 04 septembrie 2018 pronunțată în dosarul x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.
A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurentul A., privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ. și a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 718 alin. (1) C. proc. civ., dispunând sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 718 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu textul art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 126 alin. (3) din Constituția României, excepție invocată de recurentul A..
A respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în raport cu dispozițiile art. 413 C. proc. civ.
A amânat pronunțarea asupra excepției inadmisibilității recursului la 6 septembrie 2018.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, recurentul A., reprezentat de B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, calea de atac vizând, exclusiv, dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor 27 C. proc. civ. și a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronunțate în dosarul nr. x/2018.
A arătat că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, întrucât limitează dreptul justițiabilului la calea de atac a recursului.
De asemenea, a susținut că dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate încalcă și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul că se crează o discriminare între procesele începute anterior datei de 20 iulie 2017 și cele începute după această dată, sub aspectul posibilității de a se recurge la calea de atac a recursului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, arătând, în esență, că, în opinia sa, sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru ca cererea de sesizare să fie admisă.
În acest sens, recurentul a susținut că prevederile ce se solicită a fi supuse controlului de constituționalitate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară, excepția a fost ridicată la cererea uneia dintre părți și privește dispozițiile unei legi care are legătura cu soluționarea cauzei. în orice fază a litigiului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Intimata C., prin reprezentant D. S.A. nu a depus întâmpinare.
În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, este scutit de plata taxei de timbru și a fost declarat în termenul legal.
Totodată, a considerat că dezvoltarea criticilor formulate de recurent permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 15 februarie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
De asemenea, prin încheierea din data de 4 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru soluționare la data de 22 noiembrie 2019, în ședință publică.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurentul A. reprezentat de B., invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a o admite și, în consecință, va respinge recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.
Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac).
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține, în ipoteza admiterii căii procedurale exercitate.
Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât, prin hotărârea sa, instanța de judecată este chemată să se pronunțe, în concret, cu privire la valorificarea unui drept, iar nu asupra unor aspecte teoretice și academice.
Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 52/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:
"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".
Ulterior, prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Cum, la data soluționării prezentei cauze, demersul procesual al recurentului este lipsit de o finalitate practică, din punct de vedere juridic, soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii căii de atac, ca lipsită de interes.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 518 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 521 alin. (4) din C. proc. civ., deciziile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție - cum este decizia nr. 52/2018, criticată de recurent pentru neconstituționalitate - își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.
Întrucât ulterior promovării recursului, decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și-a încetat aplicabilitatea, rezultă că cerința interesului, impusă de art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. raportat la art. 33 teza I din același act normative, nu mai este îndeplinită în cauză.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în prezent, analiza legalității motivelor de recurs nu mai aduce niciun folos practic recurentului, motiv pentru care va respinge recursul, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul A. reprezentat de B. împotriva încheierii din 04 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2019.