ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2184/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurentul A., privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 27 și art. 445 C. proc. civ., dispunând sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 27 C. proc. civ., raportat la art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 1 alin. (5) din Constituția României și cu privire la neconstituționalitatea art. 445 C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5) și art. 21 din Constituția României.

A amânat pronunțarea asupra excepției inadmisibilității recursului la data de 19 septembrie 2018.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, recurentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, calea de atac vizând, exclusiv, dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

După reiterarea istoricului cauzei, recurentul a arătat, cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate invocate, că dezlegarea dată în decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este neconstituțională și contravine textelor art. 21, 53 și art. 1 alin. (3), (4) și 5 din Constituția României.

A susținut că prin decizia menționată, Înalta Curte a pronunțat o soluție nelegală, încălcând atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 519 C. proc. civ. și, totodată, a încălcat Constituția, care nu îi conferă dreptul de a modifica sau de a adăuga la deciziile Curții Constituționale a României, limitând, astfel, accesul la instanța de judecată.

Recurentul a considerat că textele art. 521 alin. (3) și (4) și art. 518 C. proc. civ. recunosc puterea de interpretare a legii de către Înalta Curte, cu condiția ca o atare interpretare să nu intre în contradicție cu hotărârile Curții Constituționale a României, sancțiunea fiind cea prevăzută de dispozițiile art. 521 C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că interpretarea dată de Înalta Curte dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., prin decizia criticată pentru neconstituționalitate, contravine deciziei nr. 369/2017 pronunțate de Curtea Constituțională a României, în raport cu dispozițiile art. 21 și 53 din Constituția României, deoarece prin cea din urmă decizie, Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 27 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata B., prin mandatar C. S.R.L., a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind temeinică și legală.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul D. a solicitat respingerea susținerilor intimatei și admiterea recursului.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, este scutit de plata taxei de timbru și a fost declarat în termenul legal.

Totodată, a considerat că dezvoltarea criticilor formulate de recurent permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22 martie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, prin încheierea din data de 4 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 22 noiembrie 2019, în ședință publică.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurentul A., invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a o admite și, în consecință, va respinge recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține, în ipoteza admiterii căii procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât, prin hotărârea sa, instanța de judecată este chemată să se pronunțe, în concret, cu privire la valorificarea unui drept, iar nu asupra unor aspecte teoretice și academice.

Înalta Curte reține că recursul dedus judecății de recurentul A. vizează, exclusiv, dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Ulterior, prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, sunt neconstituționale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Cum, la data soluționării prezentei cauze, demersul procesual al recurentului este lipsit de o finalitate practică, din punct de vedere juridic, soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii căii de atac, ca lipsită de interes.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva încheierii din 05 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2019.