ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1533/2019

Circumstanțele cauzei Împotriva Încheierii civile nr. 15 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019/a1, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/2019.

Hotărârea recurată Prin Încheierea din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 15 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., la 3 iulie 2019. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 12 iulie 2019, sub nr. x/2019.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, deși Încheierea din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, este susceptibilă de recurs, conform dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Prin Rezoluția din 4 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la 26 septembrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat." Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din același act normativ sancționează cu nulitatea lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. În cauză, prin motivele de recurs, recurentul A. nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire pe care acesta a formulat-o împotriva Încheierii nr. 15 din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a rezumat să menționeze că exemplarul încheierii care i-a fost comunicat nu este semnat de cei angajați în înfăptuirea actului de justiție, deși dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 nu prevăd comunicarea către părți a încheierii nesemnate. Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept. În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii. Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii din 20 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.