ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 10 iunie 2019, contestatorul B. a formulat, în contradictoriu cu C. și A., contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 341 din 6 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017. Prin decizia atacată cu contestație a fost respins recursul formulat de către recurentul B. împotriva Deciziei civile nr. 1659/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prin Decizia civilă nr. 432 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei civile nr. 341 din 6 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2017. Hotărârea este definitivă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, contestatorul a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 26 iulie 2019.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că recursul nu este admisibil având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 508 alin. (4) C. proc. civ., fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Prin punctul de vedere depus la 19 noiembrie 2019, aflat la filele x, recurentul își exprimă poziția cu privire la cele reținute în cadrul raportului, considerând că recursul este admisibil în principiu în raport de prevederile art. 483 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ale art. 457 alin. (1) - (2) și art. 459 alin. (3) din același act normativ.

Intimații C. și A. au formulat punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, susținând că sunt de acord cu concluziile acestuia.

Prin rezoluția din 6 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității formulării recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 341 din 6 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul formulat de către recurentul B. împotriva Deciziei civile nr. 1659/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prin Decizia civilă nr. 432 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei civile nr. 341 din 6 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2017, hotărârea fiind definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, iar art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

De asemenea, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 432 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de contestatorul B., va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 432 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CP