ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5191/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5191/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin rezoluția din 7 octombrie 2004,
emisă în dosarul nr. 122/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petiționarele M.F., Z.M.
și O.L.D., pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., și art.
290 C. pen.
S-a reținut că, în data de 30 iunie
2004, numita N.G. a formulat plângere penală împotriva celor trei făptuitoare,
susținând că acestea au comis infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C.
pen., motivat de faptul că în data de 18 octombrie 2002, mergând la Biroul
Notarial public, O.L.D., numita Z.M. i-a cerut să semneze acte deja redactate,
al căror conținut nu-l cunoșteau.
Petenta a susținut că, urma să
semneze actele de donație pentru cota de 3/8 din imobilul situat în Calea
Clujului pentru persoana pusă sub interdicție B.A., ulterior aflând că a semnat
o procură specială, prin care împuternicea pe numita M.F. să vândă imobilul.
Deși, aceasta a susținut că nu i s-a
creat nici un prejudiciu, este nemulțumită de faptul că a fost în eroare la
semnarea contractului de vânzare, crezând că, de fapt semnează un contract de
donație, ulterior susținând că nu este semnatara procurii.
În aceste condiții s-a dispus
efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafologice asupra semnăturii contestate.
Potrivit raportului, s-a constatat
că semnătura de pe procura autentificată sub nr. 4546/2002 a fost probabil
executată de petentă, situație confirmată atât de făptuitori cât și de martori.
S-a mai reținut că ulterior
apartamentul a făcut obiectul unei vânzări în urma căreia, M.F. a cumpărat o
locuință numitei B.A.
Împotriva acestei rezoluții,
petentul B.I. a formulat plângere, susținând desființarea rezoluției și
trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 36 din 27
iunie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea petentului
și împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, reiterând motivul susținut
și în fața instanței de fond.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,
corect s-a reținut că, susținerea petentei în sensul că semnătura de pe procură
nu-i aparține este nereală, astfel cum s-a stabilit prin raportul
tehnico-științific precum și din declarațiile martorilor, astfel că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 290 C.
pen., fals în acte sub semnătură privată.
Totodată, s-a realizat și intenția
reclamantei de a renunța la cota sa parte în favoarea numitei B.A., astfel că
nu s-a urmărit prejudicierea sa, nefiind îndeplinite nici elementele constitutive
ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea,
în temeiul prevederilor art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ba
respinge, ca nefondat, recursul petiționarului.
Văzând și prevederile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 36/ P din 27 iunie
2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 60 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14
septembrie 2005.