ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5191/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 7 octombrie 2004, emisă în dosarul nr. 122/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petiționarele M.F., Z.M. și O.L.D., pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., și art. 290 C. pen. S-a reținut că, în data de 30 iunie 2004, numita N.G. a formulat plângere penală împotriva celor trei făptuitoare, susținând că acestea au comis infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că în data de 18 octombrie 2002, mergând la Biroul Notarial public, O.L.D., numita Z.M. i-a cerut să semneze acte deja redactate, al căror conținut nu-l cunoșteau.

Petenta a susținut că, urma să semneze actele de donație pentru cota de 3/8 din imobilul situat în Calea Clujului pentru persoana pusă sub interdicție B.A., ulterior aflând că a semnat o procură specială, prin care împuternicea pe numita M.F. să vândă imobilul. Deși, aceasta a susținut că nu i s-a creat nici un prejudiciu, este nemulțumită de faptul că a fost în eroare la semnarea contractului de vânzare, crezând că, de fapt semnează un contract de donație, ulterior susținând că nu este semnatara procurii. În aceste condiții s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafologice asupra semnăturii contestate. Potrivit raportului, s-a constatat că semnătura de pe procura autentificată sub nr. 4546/2002 a fost probabil executată de petentă, situație confirmată atât de făptuitori cât și de martori.

S-a mai reținut că ulterior apartamentul a făcut obiectul unei vânzări în urma căreia, M.F. a cumpărat o locuință numitei B.A. Împotriva acestei rezoluții, petentul B.I. a formulat plângere, susținând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale. Prin sentința penală nr. 36 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea petentului și împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, reiterând motivul susținut și în fața instanței de fond. Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, corect s-a reținut că, susținerea petentei în sensul că semnătura de pe procură nu-i aparține este nereală, astfel cum s-a stabilit prin raportul tehnico-științific precum și din declarațiile martorilor, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., fals în acte sub semnătură privată.

Totodată, s-a realizat și intenția reclamantei de a renunța la cota sa parte în favoarea numitei B.A., astfel că nu s-a urmărit prejudicierea sa, nefiind îndeplinite nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ba respinge, ca nefondat, recursul petiționarului. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 36/ P din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 60 lei RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2005.