ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1222/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2944/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numita G.D. prin D.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosar nr. 773/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe făptuitorii D.D., Ș.C.Șt., B.C.A. și S.A. A fost obligată petenta la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond de a reținut următoarele: La data de 19 august 2004 se înregistrează la instanță plângerea petentei G.D.

din comuna Snagov, județul Ilfov, formulată prin intermediul tutorelui D.M. privind soluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 773/P/2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În motivarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., se arată faptul că petenta a formulat la organele de anchetă, plângere penală împotriva lui D.D., notar public, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (3) C. pen. și împotriva celorlalți trei făptuitori Ș.C.Șt., B.C.A. și S.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. și a infracțiunii prevăzută de art. 288 și art. 291 C. pen.

În motivarea plângerii petentul a arătat că este tutorele numitei G.D., care este mama sa și care suferă de mai multe boli grave, împrejurare în care făptuitorii prin introducerea în eroare au determinat-o pe mama sa să-și înstrăineze întreaga avere imobiliară, inclusiv casa, fără a primi și sumele de bani cuvenite (25 ha teren, din care 10.000 mp. teren arabil, restul intravilan pe raza comunei Snagov). În cauză petentul a invocat nulitatea a patru contracte de vânzare-cumpărare care s-au încheiat la diferite date la biroul notarului public D. S-a menționat faptul că modul de soluționare a plângerii sale la urmărire penală este greșit, întrucât nulitățile actelor de vânzare-cumpărare sunt vădite, prețurile stipulate în acestea nu corespund realității și valorii imobilelor înstrăinate, iar actele medico-legale depuse la dosar atestă că numita G.D.

nici nu avea capacitate psihică de apreciere și cu atât mai mult de semnare a unui act juridic în anul 2000. S-au anexat la plângerea formulată comunicarea făcută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 27 iulie 2004 primită de petent la 29 iulie 2004 privind modul de soluționare al plângerii formulată împotriva soluției procurorului, în sensul respingerii acesteia.

De asemenea, mai sunt atașate copii de pe cele patru contracte de vânzare-cumpărare care au făcut obiectul plângerii penale, copie de pe actul de identitate al numitei G.D., ca și de pe actul medico-legal, din care a rezultat că aceasta suferă de un sindrom amnezic alcoolic, declanșat în urmă cu 30 de ani, act întocmit la 8 mai 2003 și care a concluzionat că la data încheierii actelor juridice din cauză, aceasta nu ar avea reprezentarea psihică de exercițiu necesară, precum și o serie de alte înscrisuri medicale și de atestare a proprietăților înstrăinate de sus-numită. În cauză au fost citați în condițiile procedurii, prevăzută de art. 175 și urm. C. proc. pen. și intimații făptuitori împotriva cărora a fost formulată plângerea.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus și atașarea dosarului de urmărire penală cu nr. 773/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Analizând actele și probele din dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond a constatat, în primul rând că plângerea formulată de petentă prin reprezentant se încadrează în dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., fiind formulată în termen. Cu privire la fondul cauzei, din dosarul de urmărire penală nr. 773/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a rezultat faptul că petenta a formulat plângere penală împotriva numitului D.D., notar public cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual și a numiților B.C.A., S.A.

și Ș.C.Șt. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Prin rezoluția procurorului din data de 10 iunie 2004 s-a dispus în raport de dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.D. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate s-a constatat că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de făptuitorii B.C.A., S.A.

și Ș.C.Șt., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 25, raportat la art. 246 C. pen. (în legătură cu fapta săvârșită de notarul public), întrucât faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. Pentru a se pronunța în acest mod, procurorul a reținut faptul că numita G.D. a fost căsătorită și din prima căsătorie a avut doi băieți, pe D.M. și D.V. cu care însă se afla în relații de conflict, astfel încât petenta apela la diferite persoane din comună, între care și făptuitorii din cauză (mai puțin notarul public) pentru a fi ajutată cu alimente, lemne de foc, îmbrăcăminte, medicamente etc. În considerentele mai sus arătate, s-a încheiat un act de vânzare-cumpărare la data de 8 martie 2000 între petentă și familia B., privind o locuință construită din paiantă și cu teren aferent de 575 mp.

Ca și cu privire la un teren extravilan în suprafață de 7000 mp din localitatea Tâncăbești, comuna Snagov (contract cu nr. 231 făcut de notarul public D.). Din aceleași considerente, la date diferite în cursul lunii martie 2000, petenta a înstrăinat făptuitorilor S.A. și Ș.C.Șt cu contracte nr. 243 din 11 martie 2000, 279 din 21 martie 2000 și 622 din 25 mai 2000 diferite suprafețe de teren agricol deținute. Cu privire la învinuirea adusă notarului public, procurorul a reținut faptul că acesta a întocmit dosare notariale pentru fiecare din cele patru contracte de vânzare-cumpărare încheiate, fiind respectate dispozițiile art. 43 și art. 45 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale.

În actele întocmite, notarul a făcut o descriere juridică corespunzătoare imobilelor înstrăinate de petentă în raport de dispozițiile art. 5 și 6 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, a verificat și legitimat persoanele care s-au prezentat pentru semnarea acestora, luând semnăturile celor două părți contractante. Cu privire la faptele imputate celorlalți făptuitori, procurorul a reținut faptul că nu s-a dovedit în cauză că aceștia ar fi falsificat înscrisurile în sensul contrafacerii semnăturilor care să determine posibilitatea încheierii actelor de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile care au făcut obiectul acestor contracte.

Susținerile ulterioare ale petentei privitoare la faptul că a fost obligată să semneze actele de înstrăinare a terenurilor agricole, nu au fost dovedite în cauză, dimpotrivă, s-a făcut dovada faptului că petenta s-a prezentat personal la biroul notarului public însoțită de o altă persoană mai tânără și a fost chiar asistată la semnarea actelor, cum ar fi martorii C.V. și N.M. În plângerea formulată împotriva soluției pronunțată de procuror în dosarul mai sus-menționat, petentul reprezentant al numitei G.D. a invocat faptul că fiind instituit tutore al mamei sale care a fost pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească în dosarul nr. 2366/2003 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, ar fi fost în imposibilitate să-și înstrăineze întreaga sa avere imobiliară, inclusiv casa în care locuia unor persoane străine de familie și pentru niște valori simbolice care nu reflectă valoarea reală a imobilelor.

S-a mai invocat faptul că a fost indusă în eroare pentru a fi determinată să semneze contractele la biroul notarului public reclamat, făptuitorii beneficiari fiind funcționari publici la data încheierii actelor notariale la Primăria comunei Snagov, iar faptul că aceste acte notariale sunt nereale, o atestă faptul mențiunii din încheierile de autentificare în care se consemnează datele din buletinul de identitate al petentei care nu mai erau valabile, buletinul fiind expirat din anul 1998. De asemenea, petentul reprezentant a mai invocat și faptul că față de concluziile raportului medico-legală psihiatrică întocmit cu privire la mama sa, G.D. și care conchide că aceasta nu ar avea capacitate psihică de apreciere a conținutului și mai ales a consecințelor socio-juridice, a actelor juridice întocmite în anul 2000, împrejurare față de care valabilitatea actelor în discuție este discutabilă, acestea fiind nule.

În raport de critica formulată prin plângerea depusă la dosarul cauzei, prima instanță a apreciat plângerea petentului ca fiind neîntemeiată și având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (7), cu referire la art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente. Numitul D.M. în calitate de tutore al petentei G.D. și fiul acesteia a formulat o plângere la autoritatea competentă cu privire la săvârșirea infracțiunilor penale mai sus menționate, săvârșite de notarul public D.D. și făptuitorii B.C.A., S.A. și Ș.C.Șt.

Plângerea penală este precedată de o serie de acțiuni civile declanșate de petentul reprezentant în calitate de tutore al mamei sale pentru constatarea nulității celor patru contracte de vânzare-cumpărare în cauză, urmare a acțiunilor sale fiind pronunțate sentințele civile nr. 4674 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia civilă nr. 1601 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă; sentința civilă nr. 257 din 30 ianuarie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia civilă nr. 2925 din 8 noiembrie 2001 a C.A.B, secția a III-a civilă și sentința civilă nr. 2225 din 13 iunie 2002 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia civilă nr. 999 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, hotărâri devenite irevocabile.

Urmare acestor soluții ale instanțelor care au apreciat că nu sunt motive pentru declararea ca nule a actelor de vânzare-cumpărare întocmite de petenta G.D., s-au formulat de către petentul din prezenta cauză și un membru în vederea promovării unui recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile, memoriu care i-a fost respins de către procurorii Parchetului de pe lângă C.S.J. Aspectele criticate de petentul reprezentant cu privire la nelegalitatea soluției pronunțate de procuror nu au fost întemeiate, dat fiind faptul că acesta prin motivarea formulată soluției dispuse, face referire la întreaga gamă a condițiilor în care au fost încheiate actele de vânzare-cumpărare reclamate ca fiind nelegal întocmite și cu conținut neîntemeiat și în mod corect a conchis faptul că plângerea formulată în cauză este nefondată.

Cu atât mai mult s-a apreciat că este legală soluția din dosarul de urmărire penală, cu cât din studiul considerentelor sentințelor civile pronunțate prin acțiunile declanșate de petent a rezultat că aspectele invocate au fost cenzurate practic de aceste instanțe, atât cu privire la forma cadru de întocmire a celor patru acte de vânzare-cumpărare, cât și cu privire la prețul stipulat, nefiind constatate nereguli de ordin civil pentru declararea ca nule a acestor acte notariale de înstrăinare a unor bunuri de către petenta G.D. În lipsa altor probe, instanța de fond a apreciat plângerea formulată în prezenta cauză ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petentul D.M.

în calitate de tutore al numitei G.D., criticând-o pentru nelegalitate. În motivele scrise depuse la dosar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., având în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ce erau de natură să influențeze soluția procesului, persoanele împotriva căreia a formulat plângere, deoarece au înșelat-o, mama sa înstrăinându-și averea imobiliară, inclusiv casa în care locuiește, prin mai multe contracte de vânzare-cumpărare, fără să primească nici o sumă de bani. Obiectul celor patru contracte de vânzare-cumpărare a fost o suprafață de teren de 25 hectare, din care 10.000 mp teren arabil, iar restul teren intravilan cu o valoare de circulație de 537.500 Euro, având în vedere că în prezent prețul minim pentru 1 mp de teren situat pe malul Lacului Snagov este de 50 – 60 Euro.

S-a mai arătat că mama sa nu a avut niciodată intenția de a înstrăina aceste terenuri, cumpărătorii profitând de starea ei de boală, de faptul că nu știe să scrie și să citească, că a declarat la procuror modul în care a semnat actele, nefiind niciodată în fața unui notar public, semnând mai multe înscrisuri acasă la B.C., fără să știe conținutul acestora, că la momentul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare mama sa avea buletinul de identitate expirat cu doi ani înainte de expirarea actelor, astfel notarul nu și-a îndeplinit obligațiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 49 lit. f), coroborat cu art. 50 lit. a), art. 49 lit. h) din Legea nr. 36/1995, referitoare la modul în care s-a constatat identitatea vânzătoarei și prin consemnarea unor împrejurări nereale într-un înscris autentic.

Totodată prețul la care s-au înstrăinat imobilele era diferit, că înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 8 martie 2000, respectiv mai precis la data de 7 martie 2000 mama sa a fost victima unui accident de circulație soldat cu vătămarea sa, iar B.C.A. a scos-o din spital, în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină Legală al județului Ilfov, în dosarul care a avut ca obiect punerea sub interdicție a rezultat fără dubiu că mama sa G.D. nu a avut capacitatea psihică de a aprecia conținutul și mai ales consecințele social-juridice ce pot decurge din încheierea actelor juridice de vânzare-cumpărare din anul 2000. Toate aceste dovezi nu au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când a dispus respingerea plângerii, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc.

pen., admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale. Apărătorul ales al recurentului petiționar în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., în cauză, instanța nu a avut în vedere probele, respectiv actele privind suprafața de 10 hectare ce a fost înstrăinată, buletinul recurentei era expirat, s-a ignorat raportul de expertiză care evidenția lipsa discernământului și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale, susținând oral motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosar.

Examinând recursul declarat de petentul D.M. în calitate de tutore al numitei G.D. împotriva sentinței instanței de fond în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petentului D.M. în calitate de tutore la mamei sale numita G.D. Înalta Curte consideră că a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public D.D., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., precum și față de B.C.A., Ș.C.Șt. și S.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 25 – art. 246 C. pen. (în raport cu fapta notarului public). Așa cum rezultă din cauză au fost examinate criticile formulate de petiționar, în raport cu persoanele și faptele pretins a fi săvârșite de către acestea, constatându-se că nu pot fi avute în vedere, deoarece notarul public D.D. a făcut referiri concrete cu privire la imobilele care fac obiectul contractelor, la modul de dobândire a acestora, la prețul vânzării, la procedura prevăzută în art. 5 și 6 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, toate cele patru contracte de vânzare-cumpărare sunt semnate și de către numita G.D., la rubrica „vânzătoare”, semnături pe care aceasta le recunoaște.

Mențiunile pe care notarul public le-a făcut în încheierile de autentificare, în sensul că după identificare, citirea actului, părțile au consimțit la autentificarea înscrisului și au semnat toate exemplarele, corespund adevărului, părțile fiind prezente în fața sa, solicitând redactarea contractelor, fiind de acord cu conținutul acestora și semnând fără nici o obiecție. Totodată nu au fost considerate întemeiate nici susținerile legate de celelalte persoane, respectiv B.C., Ș.C. și S.A., deoarece nu au rezultat date certe ori indicii, în sensul inducerii în eroare a vânzătoarei de către cei trei cumpărători prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, cu prilejul încheierii ori executării unui contract și prin aceasta cauzarea unei pagube.

De asemenea, nu a putut fi avută în vedere nici săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., în condițiile în care nu au falsificat înscrisurile prin contrafacerea scrierii sau prin alterarea acestora, de natură să producă consecințe juridice, iar utilizarea lor ulterioară la judecătorie, nu constituie infracțiunea de uz de fals în sensul prevederilor art. 291 C. pen., acestea nefiind false, fiind încheiate la biroul notarial, cu respectarea dispozițiilor legale. În cauză nu au fost îndeplinite nici cerințele art. 25 C. pen., raportat la art. 246 C. pen., deoarece B.C., Ș.C.Șt. și S.A. nu au urmărit să-l determine pe notarul public și nici nu l-au determinat, în vreun mod, în vederea săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Susținerile că G.D. nu a dorit să vândă, nu a fost la sediul notarului public D.D., nu a primit prețul vânzării, semnând mai multe acte fără să știe despre ce este vorba, fără să i se citească, fiind determinată să facă acest lucru ca urmare a obligării sale să consume băuturi alcoolice au fost infirmate de probele administrate, respectiv declarațiile martorilor C.V.C., B.G., G.M. și N.M., atestându-se faptul că mai multe acte de vânzare-cumpărare au fost încheiate între părți, în primăvara anului 2000, la sediul biroului notarial și în fața notarului public D.D., cu toate că G.D. era mai în vârstă, se prezenta într-o stare bună, putându-se comunica cu ea foarte bine, înțelegea și era lucidă, a fost ajutată de ani de zile de către familia B., care i-a dat lemne de foc, butelie de aragaz, medicamente, alimente și chiar îmbrăcăminte.

Acțiunile de chemare în judecată de către G.D. a pârâților B.C., Ș.C.Șt. și S.A. prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, redactate și autentificate sub nr. 231 din 8 martie 2000, 243 din 11 martie 2000, 279 din 21 martie 2000 și 622 din 25 mai 2000 și a altor contracte de vânzare-cumpărare la Biroul notarului Public D.D., au fost respinse, ca neîntemeiate. Căile de atac folosite în procesele civile în apel și recurs au fost nefavorabile apelanților, respectiv recurenților, deciziile civile pronunțate de Tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București au rămas definitive și irevocabile.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator administrat, analizându-se întreaga gamă a condițiilor în care au fost încheiate actele de vânzare-cumpărare reclamate, precum și considerentele sentințelor civile pronunțate, din care a rezultat că aspectele invocate au fost cenzurate de instanțe, cu privire la forma cadru de întocmire a celor patru acte de vânzare-cumpărare, la prețul stipulat, nefiind constatate nereguli de ordin civil pentru declararea ca nule a acestor acte notariale de înstrăinare a unor bunuri de către petenta G.D., astfel că rezoluția dată de către parchet este legală și temeinică, în cauză nefiind săvârșite infracțiunile menționate, de către notarul public D.D., de B.C.A., Ș.C.Șt.

și S.A. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, pe baza evaluării ansamblului probelor administrate, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.M. în calitate de tutore al numitei G.D. împotriva sentinței penale nr. 102 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga petentul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții D.M. și G.D. împotriva sentinței penale nr. 102 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă petenții recurenți la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.