ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3191/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3191/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1533
din 11 noiembrie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a respins plângerea formulată de
petentul Șt.I.A., împotriva rezoluției nr. 369/II/2 din 30 iulie 2004 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, ca nefondată.
Prin această rezoluție s-a
dispus neînceperea urmăririi penale, față de numita D.D. la plângerea
petiționarului Șt.I.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.
În motivarea sentinței se
reține că, rezoluția atacată, este temeinică și legală, deoarece în cauză nu se
dovedește că făptuitoarea a întreprins vreo acțiune, frauduloasă de inducere în
eroare a petiționarului ci aceasta a acționat numai pentru a-și îndeplini
atribuțiile de serviciu și deci nu e îndeplinită latura obiectivă a
infracțiunii reclamate.
Petiționarul nemulțumit de
această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, cerând condamnarea
făptuitoarei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Prin decizia penală nr. 68
din 8 februarie 2005, Tribunalul Cluj, a respins, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul Șt.I.A. împotriva sentinței penale nr. 1533 din 11
noiembrie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.
În motivarea acestei
decizii, instanța de recurs, după o reexaminare a probelor și actelor dosarului
a reținut că atât organul de urmărire penală, precum și prima instanță, pe
deplin justificat și legal au soluționat plângerea petentului.
Astfel, se constată că
într-adevăr făptuitoarea din cauză nu l-a indus pe petiționar în nici o eroare
(acțiuni specifice infracțiunii de înșelăciune) că reclamantul Șt.I.A. a fost
cel care, fără echivoc, a depus de bună voie, o cerere privind restituirea unei
sume de bani.
Martorul V.V., directorul de
la acea dată a SC U. SA Cluj a confirmat aceste acțiuni ale petiționarului și
în consecință, întemeiat și legal s-a reținut că, în cauză nu este îndeplinită
latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, de către cea chemată în
judecată, respectiv făptuitoarea D.D. și care, prin activitatea sa și-a
îndeplinit doar atribuțiile legale de serviciu.
Astfel, prin decizia nr. 68
din 8 februarie 2005 a Tribunalului Cluj, a rămas definitivă sentința penală nr.
1533 din 11 noiembrie 2004 a Judecătoriei Cluj.
Petiționarul în continuare,
nemulțumit a declarat un nou recurs (al doilea) și care prin decizia penală nr.
171 din 24 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, a fost respins, ca inadmisibil,
în raport și de prevederile art. 416 pct. 6 C. proc. pen.
În continuare, petiționarul
declară și împotriva deciziei penale nr. 171 din 24 martie 2005 a Curții de
Apel Cluj, recursul de față (al treilea), ce urmează a fi respins, ca
inadmisibil, în baza aceluiași text susmenționat, dar și potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Ca atare, legislația
procesual penală română în vigoare, neprevăzând calea de atac a recursului la
recurs, petiționarul recurent, nu poate exercita această cale, fiind în afara
legii.
Se vor aplica și prevederile
art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de petiționarul Șt.I.A. împotriva deciziei penale nr. 171 din
24 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul petiționar
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 mai 2005.