ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6960/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6960/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 223/ P din 11

ianuarie 2001 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de V.M. judecător la Judecătoria Bacău, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., în temeiul art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Totodată, s-a dispus disjungerea

cauzei față de D.F., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

25, raportat la art. 290 C. pen., I.D., C.C., Z.G., T.J., L.M., F.L. și F.E., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., în vederea efectuării

actelor de cercetare penală, dosarul fiind trimis pentru continuarea

cercetărilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

S-a reținut, în fapt, că petenta C.M.,

reprezentată de fiul său C.I., a solicitat efectuarea de cercetări față de fiul

său C.I., a solicitat efectuarea de cercetări față de D.F., fiica petentei,

pentru instigarea personalului din cadrul C.R.R.P.H. Comănești la întocmirea în

fals a adeverinței nr. 1450 din 20 noiembrie 2002, prin care se atestă, în mod

nereal, că C.M. este internată în centru cu diagnosticul oligrofenie gr. II,

anemie, din 30 aprilie 1991.

Prin plângere, s-a reclamat și

întocmirea în fals, pe baza acestei adeverințe, fără consultarea persoanei, a

certificatului medico-legal nr. 4078 din 12 decembrie 2002, de către medicii I.D.,

Z.G., C.C. și psiholog T.I., din cadrul L.M.L. Bacău, prin care s-a

concluzionat că C.M. prezintă diagnosticul de oligofrenie gr. II, psihosindrom

involutiv, cu elemente deteriorative, nu păstrează capacitatea de autoconducție

și administrarea bunurilor proprii, recomandându-se instituirea curatelei.

În baza acestor acte, fără a se

efectua și alte verificări, F.E. din cadrul Biroului de Autoritate Tutelară a

Primăriei municipiului Bacău, a întocmit un referat ce a stat la baza emiterii

dispoziției nr. 7 din 7 ianuarie 2003 de instituire a curatelei.

Această dispoziție și-a încetat

efectele în baza dispoziției nr. 2632 din 30 octombrie 2004 a Primăriei

municipiului Bacău, după examinarea petentei de medici din cadrul L.M.L. Bacău,

constatându-se că aceasta nu prezintă tulburări psihice cu semnificație

patologică.

Prin plângere, s-a reclamat și

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către judecătoarea V.M., care ar

fi pronunțat sentința penală nr. 1420 din 30 aprilie 2004, în dosarul nr. 4328/2004

al Judecătoriei Bacău, cu încălcarea regulilor procedurale, a interpretat

necorespunzător probele administrate și a citat petentul la o adresă indicată

incorect de D.F.

Cu privire la fapta sesizată în

sarcina judecătoarei V.M. s-a constatat că la Judecătoria Bacău s-a înregistrat

plângerea formulată de D.F. împotriva rezoluției din dosarul nr. 4312/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 215 alin. (2) și (3), art. 291 și art. 292 C. pen.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. 4328/2004.

În fapt, D.F. a reclamat că C.I. a

încheiat cu mama sa C.M. două acte de vânzare-cumpărare, deși știa că aceasta

nu are discernământ, făcând trimitere la certificatul medico-legal nr. 4078 din

12 decembrie 2002 al L.M.L. Bacău.

Cu ocazia cercetărilor, C.I. a

prezentat alte acte medico-legale, care atestau că mama sa nu suferă de

afecțiuni psihice, acte care au stat la baza motivării soluției de neîncepere a

urmăririi penale.

La data pronunțării sentinței,

judecătoarea V.M. nu a avut la dispoziție actul medico-legal întocmit ulterior

de L.E.M.L. Iași, astfel încât, prin sentința penală nr. 1420 din 30 aprilie

2004, a admis plângerea petentei D.F. și a trimis cauza procurorului în vederea

începerii urmăririi penale pentru completarea materialului probator.

Cu privire la modul de îndeplinire a

procedurii de citare s-a constatat că nelegalitatea citării petentului la

adresa indicată în plângere a fost îndreptat în căile de atac exercitate de

petent, fără a se putea reține în sarcina judecătoarei V.M. reaua credință sau

intenția de a prejudicia interesele petentului.

Cu privire la faptele sesizate în

sarcina numiților D.F., L.M. ș.a. s-a dispus disjungerea cauzei, urmând ca

dosarul să fie luat în evidența Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău,

competent a adopta soluția în cauză.

Plângerea formulată de petentul C.I.

împotriva rezoluției indicate a fost respinsă de către procurorul general

adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca neîntemeiată,

reținându-se că, în cauză, nu se poate reține intenția delictuoasă a

judecătoarei.

În această situație, petentul s-a

adresat cu plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., instanței

solicitând desființarea rezoluției parchetului, care este netemeinică și

nelegală și trimiterea dosarului pentru începerea urmăririi penale împotriva

judecătoarei.

Prin sentința penală nr. 33 din 22

septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea a fost respinsă, ca nefondată,

menținându-se rezoluția atacată.

Împotriva acestei din urmă sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul C.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și reiterând motivele invocate în fazele

anterioare ale procesului.

Recursul petentului este nefondat.

Din actele și probele dosarului nu

rezultă ca petentul să fi dovedit că judecătoarea V.M., soluționând dosarul

petentului, ar fi lucrat cu rea-credință, în sensul prejudicierii acestuia.

Ceva mai mult, în speță, nu s-a dovedit nici măcar o neglijență, de natură să-i

atragă răspunderea, chiar și civilă.

În atare situație, nu se poate

imputa instanței de fond că ar fi greșit respingând plângerea petentului prin

care cere începerea urmăririi penale împotriva judecătoarei, pentru acte

exercitate în calitate de judecător, ce țin de portofoliul funcției exercitate,

cenzurate, conform legii, numai în cadrul căilor de atac declarate împotriva

hotărârilor judecătorești pronunțate și nicidecum prin declanșarea unor

urmăriri penale de natură a-l tracasa pe judecător, a-i împieta asupra

independenței, în interpretarea legii, cu prilejul îndeplinirii funcției și nu,

în ultimul rând, chiar, a-l împiedica în îndeplinirea atribuțiilor conferite de

lege.

Având în vedere cele arătate, în

speță, nedovedindu-se că judecătoarea V.M. ar fi comis vreo infracțiune, Curtea

va trebui să privească plângerea de față, ca nefondată și să o respingă, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare făcute de stat cu purtarea acestui proces;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 33 din 22

septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul petiționar să

plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2005.