ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 286/2003

R O M A N I A Decizia nr.286 Dosar nr.4049/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul condamnat P.D.E. împotriva deciziei penale nr.544/A din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. A fost lipsă recurentul condamnat aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat av.C.G.N., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la instanța de apel pentru a se pronunța asupra apelului declarat de condamnat. Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat cu trimiterea dosarului la Curtea de Apel București pentru a se pronunța asupra apelului declarat de condamnat.

C U R T E A, Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Ialomița, Secția penală, prin sentința nr.211 din 19 iuie 2002 a respins cererea de amânare a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.D.E., condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal, prin sentința penală nr.178 din 4 decembrie 1998 a Tribunalului Ialomița defintivă prin decizia penală nr.3841 din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel București. În motivarea cererii a arătat că boala nu-i permite executarea pedepsei, că este internat într-o unitate sanitară, starea de sănătate s-a mai îmbunătățit și ar putea fi transportat cu salvarea la Serviciul de Medicină Legală Slobozia.

Deși condamnatul a fost reprezentat de apărător ales, acesta a încălcat mandatul încredințat, nu l-a apărat cu conștiinciozitate și mai mult la termenul din 19 iulie 2002 a pus concluzii de respingere a cererii ca nedovedită deși a fost anunțat că cel condamnat se află internat în stare de comă, aspecte consemnate în practicaua hotărârii. Cu o motivare confuză fără a fi sigură care este obiectul procesului, prima instanță a respins cererea. S-a făcut referire în conținutul sentinței la faptul că petiționarul se află în Penitenciarul Slobozia și că a cerut amânarea executării fiind în imposibilitate de a mai continua executarea din cauza bolii. Se face referire la condițiile în care “întreruperea” executării unei pedepse cu închisoarea poate fi dispusă și se motivează soluția de respingere prin aceea că “La termenul din 19 iulie 2002 apărătorul petentului a arătat că acesta înțelege să nu se prezinte la L.M.L.

Ialomița pentru a fi expertizat. Împotriva sentinței a declarat apel mama inculpatului, numita P.V., care i-a motivat apelul (greșit numit recurs) arătând că a făcut acest lucru în numele fiului care este grav bolnav, internat în Spitalul Municipal București (comă gr.II cu șanse de îmbunătățire a sănătății pentru a putea fi expertizat. La 3 septembrie 2002, condamnatul prin avocat a depus o cerere prin care a arătat că deoarece a fost în imposibilitate, din cauză medicală, de a formula personal apelul împotriva sentinței, înțelege să solicite în temeiul art.364 Cod procedură penală repunerea în termen. În dovedirea faptului că întârzierea în derularea apelului este determinată de o cauză temeinică de împiedicare, a depus adeverința nr.1403 din 3 septembrie 2002 prin care administrația Spitalului Obregia Baltazar București (Spitalul nr.9) confirmă internarea numitului P.D.E.

începând de la 21 martie 2002 la Secția neurochirurgie II. Se precizează că la data adeverinței (3 septembrie 2002) starea pacientului este critică el fiind în comă profundă de gradul III, ca urmare a complicațiilor apărute după intervenția din data de 14 ianuarie 2002. Instanța de apel a trecut la soluționarea cauzei invocând din oficiu excepția inadmisibilității apelului declarat de mama condamnatului și prin decizia nr.544/A din 4 septembrie 2002 a Secției a II-a penală de la Curtea de Apel București, apelul a fost respins ca inadmisibil (apel delcarat de o persoană fără calitate).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul condamant care a criticat-o ca nelegală susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de a fi considerat ca făcut în termen legal apelul declarat după expirarea termenului . Examinând hotărârea atacată în raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis. Potrivit articolului 363 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel și curge pentru părțile care au lipsit de la dezbateri cât și de la pronunțare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătorești. De la regula apelului în termen, legea reglementează două excepții, care constituie tot atâtea remedii : a) repunerea în termen (art.364 Cod procedură penală) și b) apelul peste termen (art.365 Cod procedură penală).

Repunerea în termen fiind mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel care nu a putut declara apel din cauze ce nu-i sunt imputabile este repus în dreptul din care fusese decăzut după expirarea termenului de apel, are menirea de a înlătura decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel. Revenind la cauză se constată că instanța de apel a decis respingerea cererii de apel formulată de mama inculpatului ca fiind inadmisibilă (apelul pentru inculpat putând să fie declarat conform art.362 alin.2 Cod procedură penală numai de reprezentantul legal, apărător și de către soțul inculpatului). Curtea de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere în termen, situație în care a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385 15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de condamnat, va casa decizia și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de condamnatul P.D.E. împotriva deciziei penale nr.5447 A din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului declarat de condamnat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu în sumă de 150.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică,azi 21 ianuarie 2003.