ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 286/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 286/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M A N I A
Decizia nr.286
Dosar nr.4049/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul
condamnat P.D.E. împotriva deciziei penale nr.544/A din 4 septembrie 2002 a Curții
de Apel București, Secția a II-a penală.
A fost lipsă recurentul condamnat aflat în stare de libertate,
pentru apărarea căruia s-a prezentat av.C.G.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului
declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la instanța de apel
pentru a se pronunța asupra apelului declarat de condamnat.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat
cu trimiterea dosarului la Curtea de Apel București pentru a se pronunța asupra
apelului declarat de condamnat.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul
Ialomița, Secția penală, prin sentința nr.211 din 19 iuie 2002 a respins cererea
de amânare a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.D.E., condamnat la
2 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la înșelăciune prevăzută de
art.215 alin.2 Cod penal, prin sentința penală nr.178 din 4 decembrie 1998 a Tribunalului
Ialomița defintivă prin decizia penală nr.3841 din 18 septembrie 2001 a Curții
de Apel București.
În
motivarea cererii a arătat că boala nu-i permite executarea pedepsei, că este internat
într-o unitate sanitară, starea de sănătate s-a mai îmbunătățit și ar putea fi transportat
cu salvarea la Serviciul de Medicină Legală Slobozia.
Deși
condamnatul a fost reprezentat de apărător ales, acesta a încălcat mandatul încredințat,
nu l-a apărat cu conștiinciozitate și mai mult la termenul din 19 iulie 2002 a
pus concluzii de respingere a cererii ca nedovedită deși a fost anunțat că cel condamnat
se află internat în stare de comă, aspecte consemnate în practicaua hotărârii.
Cu
o motivare confuză fără a fi sigură care este obiectul procesului, prima instanță
a respins cererea.
S-a
făcut referire în conținutul sentinței la faptul că petiționarul se află în Penitenciarul
Slobozia și că a cerut amânarea executării fiind în imposibilitate de a mai
continua executarea din cauza bolii.
Se
face referire la condițiile în care “întreruperea” executării unei pedepse cu închisoarea
poate fi dispusă și se motivează soluția de respingere prin aceea că “La termenul
din 19 iulie 2002 apărătorul petentului a arătat că acesta înțelege să nu se prezinte
la L.M.L. Ialomița pentru a fi expertizat.
Împotriva
sentinței a declarat apel mama inculpatului, numita P.V., care i-a motivat apelul
(greșit numit recurs) arătând că a făcut acest lucru în numele fiului care este
grav bolnav, internat în Spitalul Municipal București (comă gr.II cu șanse de îmbunătățire
a sănătății pentru a putea fi expertizat.
La
3 septembrie 2002, condamnatul prin avocat a depus o cerere prin care a arătat că
deoarece a fost în imposibilitate, din cauză medicală, de a formula personal apelul
împotriva sentinței, înțelege să solicite în temeiul art.364 Cod procedură penală
repunerea în termen.
În
dovedirea faptului că întârzierea în derularea apelului este determinată de o cauză
temeinică de împiedicare, a depus adeverința nr.1403 din 3 septembrie 2002 prin
care administrația Spitalului Obregia Baltazar București (Spitalul nr.9) confirmă
internarea numitului P.D.E. începând de la 21 martie 2002 la Secția neurochirurgie
II. Se precizează că la data adeverinței (3 septembrie 2002) starea pacientului
este critică el fiind în comă profundă de gradul III, ca urmare a complicațiilor
apărute după intervenția din data de 14 ianuarie 2002.
Instanța
de apel a trecut la soluționarea cauzei invocând din oficiu excepția inadmisibilității
apelului declarat de mama condamnatului și prin decizia nr.544/A din 4 septembrie
2002 a Secției a II-a penală de la Curtea de Apel București, apelul a fost respins
ca inadmisibil (apel delcarat de o persoană fără calitate).
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul condamant care a criticat-o ca nelegală
susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de a fi considerat
ca făcut în termen legal apelul declarat după expirarea termenului .
Examinând
hotărârea atacată în raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza
lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
Potrivit
articolului 363 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile dacă legea
nu dispune altfel și curge pentru părțile care au lipsit de la dezbateri cât și
de la pronunțare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătorești.
De
la regula apelului în termen, legea reglementează două excepții, care constituie
tot atâtea remedii : a) repunerea în termen (art.364 Cod procedură penală) și
b) apelul peste termen (art.365 Cod procedură penală).
Repunerea
în termen fiind mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel care
nu a putut declara apel din cauze ce nu-i sunt imputabile este repus în dreptul
din care fusese decăzut după expirarea termenului de apel, are menirea de a înlătura
decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel.
Revenind
la cauză se constată că instanța de apel a decis respingerea cererii de apel formulată
de mama inculpatului ca fiind inadmisibilă (apelul pentru inculpat putând să
fie declarat conform art.362 alin.2 Cod procedură penală numai de reprezentantul
legal, apărător și de către soțul inculpatului).
Curtea
de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de repunere în termen, situație în care
a pronunțat o hotărâre nelegală.
În
consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385
15
pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursul declarat de condamnat, va
casa decizia și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel
București, Secția a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite
recursul declarat de condamnatul P.D.E. împotriva deciziei penale nr.5447 A din
4 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
Casează
decizia penală atacată și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea
apelului declarat de condamnat.
Onorariul
de avocat pentru apărarea din oficiu în sumă de 150.000 lei se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică,azi 21 ianuarie 2003.