ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3720/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 181 din 05 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori a respins ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.M. împotriva Ordonanței nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a menținut ordonanța atacată.

A obligat la plata sumei de 20 RON cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

următoarele:

Prin Ordonanța nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 42 și 45 C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul U.O.B., pentru

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru

continuarea cercetărilor față de S.L. și S.D., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., respectiv art. 246 C. pen.

În motivarea ordonanței s-au reținut

următoarele:

La data de 19 martie 2012 numitul M.M. din

comuna Ghioroiu, a formulat plângere penală împotriva avocatului U.O.B. pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

În fapt, a susținut persoana vătămată

avocatul a depus la Dosarul nr. 22446/215/2011 aflat pe rolul Tribunalului

Dolj, o cerere de amânare însoțită de o adeverință medicală, în care se

recomanda repaus la pat pentru perioada 14 -16 martie 2012 adeverință ce nu

este reală, întrucât în ziua de 14 martie 2012 a văzut-o pe aceasta în

instanță.

Persoana vătămată M.M. a solicitat, de

asemenea, cercetarea penală a administratorului S.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen., în ceea ce privește onorariul achitat avocatului și pe medicul de

familie ce a eliberat adeverința.

Din probatoriul administrat s-au reținut

următoarele:

Numita U.O.B. este apărător al apelantei

pârâte Asociația de Proprietari nr. 7 George Enescu, în Dosarul nr.

22446/215/2011, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secția 1 civilă.La termenul

din 15 martie 2012, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de

avocatul U.O.B. pentru imposibilitatea de prezentare, motivat de starea de

sănătate.

Medicul de familie S.L. a confirmat prin

adresa nr. 19 din 17 mai 2012 că a eliberat la data de 13 martie 2012, urmare

consultației asupra pacientei U.O.B., o adeverință cu diagnosticul viroză

pulmonară, pacienta necesitând repaus la pat și medicație.Cu ocazia audierii,

făptuitoarea U.O.B. a declarat că la data de 14 martie 2012. a depus două

cereri de amânare în 32281/215/2011 și 15263/215/2011 aflate pe rolul

Judecătoriei Craiova, însoțite de aceeași adeverință medicală, dar întrucât s-a

simțit mai bine în data de 16 martie 2012, s-a prezentat la Judecătoria

Craiova, în alte cauze civile.

Pentru aceste considerente s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de avocatul U.O.B. pentru infracțiunea fals,

prev. de art. 291 C. pen., pe temeiul inexistenței faptei penale

Față de medicul S.L. și administratorul S.D.,

s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului

de pe lângă Judecătoria Craiova pentru continuarea cercetărilor penale sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și art. 246 C.

pen.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat

plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Ordonanța nr.

1105/11/2/2012 din 8 iunie 2012, a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată. S-a motivat că soluția

adoptată, fundamentată pe actele premergătoare efectuate, exclude existența

unor indicii temeinice de comitere a infracțiunii sesizate.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere

la instanță, în termen legal petentul M.M., conform art. 278

1

C.

proc. pen., solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței, trimiterea

cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

S-a susținut că organul de urmărire penală nu

a administrat toate probele necesare pentru stabilirea corectă a situației de

fapt, nefiind efectuate verificări privind înscrierea intimatei la medicul de

familie care a eliberat adeverința medicală, chitanța doveditoare a

contravalorii consultației medicale și prezența intimatei în calitate de avocat

în datele de 14 și 15 martie 2012, la instanța de judecată în alte cauze.

Totodată, au fost invocate critici

referitoare la soluția de disjungere a cauzei privind infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

S-a mai solicitat extinderea cercetărilor cu

privire la alte pretinse fapte comise de intimată în alte două cauze civile,

respectiv Dosarul nr. 12769/215/2008 al Judecătoriei Craiova, petentul

susținând că intimata a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței

civile din acest dosar, deși se promovase recurs, iar în Dosarul nr.

10749/215/2012 al Judecătoriei Craiova, la solicitarea intimatei în calitate de

avocat, instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 12 septembrie

2012, deși conform dispozițiilor procedurale, se putea acorda un termen de

judecată chiar de o zi.

Verificând ordonanța atacată pe baza actelor

și lucrărilor dosarului, s-a constatat că plângerea este neîntemeiată, fiind

dispusă în mod corect prin ordonanța atacată neînceperea urmăririi penale față

de intimata avocat, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu

rezultă niciun element care să conducă la concluzia că s-a comis infracțiunea

reclamată.Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz

de fals, prev. de art. 291 C. pen., este necesar ca persoana în cauză să

folosească un înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este

fals, în vederea producerii de consecințe juridice.în speță, s-a reținut că niciuna

din aceste condiții nu este îndeplinită, întrucât nu s-a făcut dovada până în

acest moment că adeverința medicală prezentată de intimată într-un dosar civil

pentru a solicita amânarea judecății, este falsă, cauza fiind disjunsă pentru

efectuarea de cercetări în acest sens. În plus, nu este îndeplinită nici

condiția referitoare la producerea de consecințe juridice, întrucât pe de o

parte, în procesele civile asistența juridică nu este obligatorie, instanța de

judecată fiind suverană în a decide dacă încuviințează o astfel de cerere

privind acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea apărătorului

pentru motive medicale, iar, pe de altă parte, petentul nu a dovedit în ce

măsură interesele sale legitime au fost vătămate prin neprezentarea în instanță

a apărătorului părții adverse. De asemenea, împrejurarea că în zilele imediat

următoare intimata s-a prezentat totuși în instanță pentru a asigura asistență

juridică în alte cauze civile, deși potrivit adeverinței medicale i se

recomandase repaus, s-a apreciat că nu poate conduce în niciun caz la concluzia

că intimata ar fi uzat de un înscris fals pentru a obține amânarea judecății,

întrucât așa cum s-a arătat anterior, nu există până în acest moment elemente

care să dovedească că adeverința medicală este falsă și în plus, nu este exclus

ca starea de boală a intimatei confirmată de actul medical să fi avut o

evoluție favorabilă care să îi permită totuși, deplasarea la instanță pentru

asigurarea asistenței juridice în cauzele respective, chiar în condițiile unei

recomandări medicale contrare.Oricum, persoana îndreptățită și care ar putea

reclama neîndeplinirea contractului de asistență juridică este cea care este

parte în acest contract și nu petentul, care este parte adversă în procesul

civil respectiv și nu demonstrează un interes legitim în invocarea absenței

apărătorului părții adverse.Celelalte aspecte invocate în fața instanței prin

care s-a solicitat „extinderea urmăririi penale", cu privire la alte fapte

pretins a fi comise de aceeași intimată, referitor la solicitarea de învestire

cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești nedefinitive și solicitarea

de acordare a unui termen de judecată în luna septembrie 2012, într-o altă

cauză civilă - nu pot fi analizate în această fază procesuală, întrucât nu au

făcut obiectul soluției de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanța

atacată, petentul având posibilitatea de a se adresa cu plângere organului de

urmărire penală competent pentru cercetări în acest sens.De asemenea, în ce

privește soluția de disjungere a cauzei pentru efectuarea de cercetări privind

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.

pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., s-a reținut că aceasta

nu poate fi cenzurată de instanță în acest moment, întrucât potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la

instanță numai soluțiile de netrimitere în judecată, nu și cele de disjungere a

cauzei, împotriva acestor soluții putând fi eventual formulată plângere de către

partea nemulțumită după ce procurorul va pronunța o soluție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petiționarul.

Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse

modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de

atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura

prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în

cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile

art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă

tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu

claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege,

data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului

potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și

spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de

simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță

Sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 05 iulie 2012, așadar

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de

altfel atât în minuta, cât și dispozitivul Sentinței atacate.

În această situație, întrucât petiționarul a

formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost

învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 05 iulie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM