ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3720/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3720/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 181 din 05 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori a respins ca nefondată, plângerea formulată de
petentul M.M. împotriva Ordonanței nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a menținut ordonanța atacată.
A obligat la plata sumei de 20 RON cheltuieli
judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut
următoarele:
Prin Ordonanța nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6)
raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 42 și 45 C. proc. pen., a
dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul U.O.B., pentru
infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.
S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea
competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru
continuarea cercetărilor față de S.L. și S.D., sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., respectiv art. 246 C. pen.
În motivarea ordonanței s-au reținut
următoarele:
La data de 19 martie 2012 numitul M.M. din
comuna Ghioroiu, a formulat plângere penală împotriva avocatului U.O.B. pentru
săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
În fapt, a susținut persoana vătămată
avocatul a depus la Dosarul nr. 22446/215/2011 aflat pe rolul Tribunalului
Dolj, o cerere de amânare însoțită de o adeverință medicală, în care se
recomanda repaus la pat pentru perioada 14 -16 martie 2012 adeverință ce nu
este reală, întrucât în ziua de 14 martie 2012 a văzut-o pe aceasta în
instanță.
Persoana vătămată M.M. a solicitat, de
asemenea, cercetarea penală a administratorului S.D. pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.
246 C. pen., în ceea ce privește onorariul achitat avocatului și pe medicul de
familie ce a eliberat adeverința.
Din probatoriul administrat s-au reținut
următoarele:
Numita U.O.B. este apărător al apelantei
pârâte Asociația de Proprietari nr. 7 George Enescu, în Dosarul nr.
22446/215/2011, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secția 1 civilă.La termenul
din 15 martie 2012, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de
avocatul U.O.B. pentru imposibilitatea de prezentare, motivat de starea de
sănătate.
Medicul de familie S.L. a confirmat prin
adresa nr. 19 din 17 mai 2012 că a eliberat la data de 13 martie 2012, urmare
consultației asupra pacientei U.O.B., o adeverință cu diagnosticul viroză
pulmonară, pacienta necesitând repaus la pat și medicație.Cu ocazia audierii,
făptuitoarea U.O.B. a declarat că la data de 14 martie 2012. a depus două
cereri de amânare în 32281/215/2011 și 15263/215/2011 aflate pe rolul
Judecătoriei Craiova, însoțite de aceeași adeverință medicală, dar întrucât s-a
simțit mai bine în data de 16 martie 2012, s-a prezentat la Judecătoria
Craiova, în alte cauze civile.
Pentru aceste considerente s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de avocatul U.O.B. pentru infracțiunea fals,
prev. de art. 291 C. pen., pe temeiul inexistenței faptei penale
Față de medicul S.L. și administratorul S.D.,
s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului
de pe lângă Judecătoria Craiova pentru continuarea cercetărilor penale sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și art. 246 C.
pen.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat
plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Ordonanța nr.
1105/11/2/2012 din 8 iunie 2012, a procurorului general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată. S-a motivat că soluția
adoptată, fundamentată pe actele premergătoare efectuate, exclude existența
unor indicii temeinice de comitere a infracțiunii sesizate.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere
la instanță, în termen legal petentul M.M., conform art. 278
1
C.
proc. pen., solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței, trimiterea
cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată pentru
săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.
S-a susținut că organul de urmărire penală nu
a administrat toate probele necesare pentru stabilirea corectă a situației de
fapt, nefiind efectuate verificări privind înscrierea intimatei la medicul de
familie care a eliberat adeverința medicală, chitanța doveditoare a
contravalorii consultației medicale și prezența intimatei în calitate de avocat
în datele de 14 și 15 martie 2012, la instanța de judecată în alte cauze.
Totodată, au fost invocate critici
referitoare la soluția de disjungere a cauzei privind infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată.
S-a mai solicitat extinderea cercetărilor cu
privire la alte pretinse fapte comise de intimată în alte două cauze civile,
respectiv Dosarul nr. 12769/215/2008 al Judecătoriei Craiova, petentul
susținând că intimata a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței
civile din acest dosar, deși se promovase recurs, iar în Dosarul nr.
10749/215/2012 al Judecătoriei Craiova, la solicitarea intimatei în calitate de
avocat, instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 12 septembrie
2012, deși conform dispozițiilor procedurale, se putea acorda un termen de
judecată chiar de o zi.
Verificând ordonanța atacată pe baza actelor
și lucrărilor dosarului, s-a constatat că plângerea este neîntemeiată, fiind
dispusă în mod corect prin ordonanța atacată neînceperea urmăririi penale față
de intimata avocat, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu
rezultă niciun element care să conducă la concluzia că s-a comis infracțiunea
reclamată.Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz
de fals, prev. de art. 291 C. pen., este necesar ca persoana în cauză să
folosească un înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este
fals, în vederea producerii de consecințe juridice.în speță, s-a reținut că niciuna
din aceste condiții nu este îndeplinită, întrucât nu s-a făcut dovada până în
acest moment că adeverința medicală prezentată de intimată într-un dosar civil
pentru a solicita amânarea judecății, este falsă, cauza fiind disjunsă pentru
efectuarea de cercetări în acest sens. În plus, nu este îndeplinită nici
condiția referitoare la producerea de consecințe juridice, întrucât pe de o
parte, în procesele civile asistența juridică nu este obligatorie, instanța de
judecată fiind suverană în a decide dacă încuviințează o astfel de cerere
privind acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea apărătorului
pentru motive medicale, iar, pe de altă parte, petentul nu a dovedit în ce
măsură interesele sale legitime au fost vătămate prin neprezentarea în instanță
a apărătorului părții adverse. De asemenea, împrejurarea că în zilele imediat
următoare intimata s-a prezentat totuși în instanță pentru a asigura asistență
juridică în alte cauze civile, deși potrivit adeverinței medicale i se
recomandase repaus, s-a apreciat că nu poate conduce în niciun caz la concluzia
că intimata ar fi uzat de un înscris fals pentru a obține amânarea judecății,
întrucât așa cum s-a arătat anterior, nu există până în acest moment elemente
care să dovedească că adeverința medicală este falsă și în plus, nu este exclus
ca starea de boală a intimatei confirmată de actul medical să fi avut o
evoluție favorabilă care să îi permită totuși, deplasarea la instanță pentru
asigurarea asistenței juridice în cauzele respective, chiar în condițiile unei
recomandări medicale contrare.Oricum, persoana îndreptățită și care ar putea
reclama neîndeplinirea contractului de asistență juridică este cea care este
parte în acest contract și nu petentul, care este parte adversă în procesul
civil respectiv și nu demonstrează un interes legitim în invocarea absenței
apărătorului părții adverse.Celelalte aspecte invocate în fața instanței prin
care s-a solicitat „extinderea urmăririi penale", cu privire la alte fapte
pretins a fi comise de aceeași intimată, referitor la solicitarea de învestire
cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești nedefinitive și solicitarea
de acordare a unui termen de judecată în luna septembrie 2012, într-o altă
cauză civilă - nu pot fi analizate în această fază procesuală, întrucât nu au
făcut obiectul soluției de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanța
atacată, petentul având posibilitatea de a se adresa cu plângere organului de
urmărire penală competent pentru cercetări în acest sens.De asemenea, în ce
privește soluția de disjungere a cauzei pentru efectuarea de cercetări privind
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.
pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., s-a reținut că aceasta
nu poate fi cenzurată de instanță în acest moment, întrucât potrivit
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la
instanță numai soluțiile de netrimitere în judecată, nu și cele de disjungere a
cauzei, împotriva acestor soluții putând fi eventual formulată plângere de către
partea nemulțumită după ce procurorul va pronunța o soluție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
petiționarul.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse
modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea
soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de
atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura
prevăzută în art. 278
1
C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39
din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea
împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată
este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în
cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile
art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă
tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu
claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege,
data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului
potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și
spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de
simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță
Sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 05 iulie 2012, așadar
ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și
Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de
altfel atât în minuta, cât și dispozitivul Sentinței atacate.
În această situație, întrucât petiționarul a
formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de
Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost
învestită, conform art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
petiționarul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 05 iulie 2012 a Curții
de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei
de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14
noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM