ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3720/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 181 din 05 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. împotriva Ordonanței nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a menținut ordonanța atacată. A obligat la plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin Ordonanța nr. 297/P/2012 din 18 mai 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 42 și 45 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul U.O.B., pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuarea cercetărilor față de S.L. și S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., respectiv art. 246 C. pen. În motivarea ordonanței s-au reținut următoarele: La data de 19 martie 2012 numitul M.M. din comuna Ghioroiu, a formulat plângere penală împotriva avocatului U.O.B. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. În fapt, a susținut persoana vătămată avocatul a depus la Dosarul nr. 22446/215/2011 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, o cerere de amânare însoțită de o adeverință medicală, în care se recomanda repaus la pat pentru perioada 14 -16 martie 2012 adeverință ce nu este reală, întrucât în ziua de 14 martie 2012 a văzut-o pe aceasta în instanță.

Persoana vătămată M.M. a solicitat, de asemenea, cercetarea penală a administratorului S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., în ceea ce privește onorariul achitat avocatului și pe medicul de familie ce a eliberat adeverința. Din probatoriul administrat s-au reținut următoarele: Numita U.O.B. este apărător al apelantei pârâte Asociația de Proprietari nr. 7 George Enescu, în Dosarul nr. 22446/215/2011, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secția 1 civilă.La termenul din 15 martie 2012, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de avocatul U.O.B. pentru imposibilitatea de prezentare, motivat de starea de sănătate.

Medicul de familie S.L. a confirmat prin adresa nr. 19 din 17 mai 2012 că a eliberat la data de 13 martie 2012, urmare consultației asupra pacientei U.O.B., o adeverință cu diagnosticul viroză pulmonară, pacienta necesitând repaus la pat și medicație.Cu ocazia audierii, făptuitoarea U.O.B. a declarat că la data de 14 martie 2012. a depus două cereri de amânare în 32281/215/2011 și 15263/215/2011 aflate pe rolul Judecătoriei Craiova, însoțite de aceeași adeverință medicală, dar întrucât s-a simțit mai bine în data de 16 martie 2012, s-a prezentat la Judecătoria Craiova, în alte cauze civile. Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul U.O.B. pentru infracțiunea fals, prev. de art. 291 C. pen., pe temeiul inexistenței faptei penale Față de medicul S.L.

și administratorul S.D., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru continuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Ordonanța nr. 1105/11/2/2012 din 8 iunie 2012, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată. S-a motivat că soluția adoptată, fundamentată pe actele premergătoare efectuate, exclude existența unor indicii temeinice de comitere a infracțiunii sesizate. Împotriva acestei soluții a formulat plângere la instanță, în termen legal petentul M.M., conform art. 278 1 C. proc.

pen., solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței, trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. S-a susținut că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt, nefiind efectuate verificări privind înscrierea intimatei la medicul de familie care a eliberat adeverința medicală, chitanța doveditoare a contravalorii consultației medicale și prezența intimatei în calitate de avocat în datele de 14 și 15 martie 2012, la instanța de judecată în alte cauze. Totodată, au fost invocate critici referitoare la soluția de disjungere a cauzei privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a mai solicitat extinderea cercetărilor cu privire la alte pretinse fapte comise de intimată în alte două cauze civile, respectiv Dosarul nr. 12769/215/2008 al Judecătoriei Craiova, petentul susținând că intimata a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței civile din acest dosar, deși se promovase recurs, iar în Dosarul nr. 10749/215/2012 al Judecătoriei Craiova, la solicitarea intimatei în calitate de avocat, instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 12 septembrie 2012, deși conform dispozițiilor procedurale, se putea acorda un termen de judecată chiar de o zi.

Verificând ordonanța atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că plângerea este neîntemeiată, fiind dispusă în mod corect prin ordonanța atacată neînceperea urmăririi penale față de intimata avocat, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu rezultă niciun element care să conducă la concluzia că s-a comis infracțiunea reclamată.Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., este necesar ca persoana în cauză să folosească un înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.în speță, s-a reținut că niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită, întrucât nu s-a făcut dovada până în acest moment că adeverința medicală prezentată de intimată într-un dosar civil pentru a solicita amânarea judecății, este falsă, cauza fiind disjunsă pentru efectuarea de cercetări în acest sens.

În plus, nu este îndeplinită nici condiția referitoare la producerea de consecințe juridice, întrucât pe de o parte, în procesele civile asistența juridică nu este obligatorie, instanța de judecată fiind suverană în a decide dacă încuviințează o astfel de cerere privind acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea apărătorului pentru motive medicale, iar, pe de altă parte, petentul nu a dovedit în ce măsură interesele sale legitime au fost vătămate prin neprezentarea în instanță a apărătorului părții adverse.

De asemenea, împrejurarea că în zilele imediat următoare intimata s-a prezentat totuși în instanță pentru a asigura asistență juridică în alte cauze civile, deși potrivit adeverinței medicale i se recomandase repaus, s-a apreciat că nu poate conduce în niciun caz la concluzia că intimata ar fi uzat de un înscris fals pentru a obține amânarea judecății, întrucât așa cum s-a arătat anterior, nu există până în acest moment elemente care să dovedească că adeverința medicală este falsă și în plus, nu este exclus ca starea de boală a intimatei confirmată de actul medical să fi avut o evoluție favorabilă care să îi permită totuși, deplasarea la instanță pentru asigurarea asistenței juridice în cauzele respective, chiar în condițiile unei recomandări medicale contrare.Oricum, persoana îndreptățită și care ar putea reclama neîndeplinirea contractului de asistență juridică este cea care este parte în acest contract și nu petentul, care este parte adversă în procesul civil respectiv și nu demonstrează un interes legitim în invocarea absenței apărătorului părții adverse.Celelalte aspecte invocate în fața instanței prin care s-a solicitat „extinderea urmăririi penale", cu privire la alte fapte pretins a fi comise de aceeași intimată,

referitor la solicitarea de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești nedefinitive și solicitarea de acordare a unui termen de judecată în luna septembrie 2012, într-o altă cauză civilă - nu pot fi analizate în această fază procesuală, întrucât nu au făcut obiectul soluției de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanța atacată, petentul având posibilitatea de a se adresa cu plângere organului de urmărire penală competent pentru cercetări în acest sens.De asemenea, în ce privește soluția de disjungere a cauzei pentru efectuarea de cercetări privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., s-a reținut că aceasta nu poate fi cenzurată de instanță în acest moment, întrucât potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., pot fi atacate cu plângere la instanță numai soluțiile de netrimitere în judecată, nu și cele de disjungere a cauzei, împotriva acestor soluții putând fi eventual formulată plângere de către partea nemulțumită după ce procurorul va pronunța o soluție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul. Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278 1 C. proc. pen. În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă. Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță Sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 05 iulie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul Sentinței atacate. În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 05 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM