ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și Tribunalul Dolj, secția penală, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 2326 din 24 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar nr. 34514/215/2011, s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova privind luarea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 C. pen. față de făptuitoarea A.M. S-a dispus instituirea față de făptuitoarea A.M. a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen. S-a revocat măsura de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 C. pen. instituită în mod provizoriu față de făptuitoarea A.M.

prin încheierea din data de 17 mai 2012 a Judecătoriei Craiova. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 21 decembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 34514/215/2011 sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova privind instituirea față de făptuitoarea A.M. a măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 C. pen. În motivarea sesizării, s-a arătat că prin Rezoluția nr. 9514/P/2011 din data de 29 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea A.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât potrivit concluziilor expertizei medico-legale psihiatrice nr. 4106/A1 din 02 noiembrie 2011 întocmită de Institutul de Medicină Legală Craiova, la data săvârșirii faptelor, aceasta a avut discernământul abolit.

S-a reținut în sarcina făptuitoarei că în noaptea de 23 din 24 august 2011, în jurul orei 04.00, a tăiat cu un cuțit conductorul de alimentare a debitmetrului de apă caldă de la blocul F, sc. 1, situat pe str. S. din Craiova. A fost atașat Dosarul nr. 9514/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. La data de 03 mai 2012 a fost audiată făptuitoarea A.M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar. Prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2012, în conformitate cu art. 162 C. proc. pen. instanța a dispus instituirea în mod provizoriu a măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 C. pen. față de făptuitoarea A.M. În temeiul art. 162 alin. (2) C. proc.

pen. a sesizat comisia medicală din cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare în vederea avizării internării medicale. La data de 20 iunie 2012 comisia medicală din cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare a înaintat un raport de constatare medico-legală privind pe făptuitoarea A.M., în care s-a arătat că aceasta nu are tulburări de atenție sau de memorie, are ritm și flux ideativ ușor alert, coerența ideo-verbală, idei prevalente de prejudiciu, are conștiința bolii și este orientată temporo-spațial, auto și allopsihic, dispoziție labilă, somn indus medicamentos, fără tulburări de adaptare la nivelul secției. S-a mai arătat că se opinează pentru obligarea făptuitoarei la tratament medical în conformitate cu disp.

art. 113 C. pen. Având în vedere avizul comisiei medicale din cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, în care s-a arătat că starea de sănătate a făptuitoarei s-a ameliorat, prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2012 a fost încuviințată efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a făptuitoarei A.M., având drept obiective stabilirea afecțiunilor psihice pe care le prezintă făptuitoarea și dacă se impune instituirea vreunei măsuri de siguranță din cele prevăzute de art. 113 - 114 C. pen., în situația în care făptuitoarea prezintă pericol social pentru societate. La data de 20 iulie 2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2791/A1 din 19 iulie 2012 întocmit de IML Craiova.

În concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2791/A1 din 19 iulie 2012 întocmit de IML Craiova s-a precizat că făptuitoarea A.M. prezintă diagnosticul "Tulburare schizoafectivă în remisiune terapeutică", s-a opinat pentru instituirea măsurii obligării la tratament medical conform art. 113 C. pen. În cuprinsul raportului de expertiză s-a arătat că făptuitoarea a fost internată atât în Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, cât și în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, cu diagnosticul tulburare schizoafectivă de tip mixt, starea psihică actuală a făptuitoarei nu arată tulburări productive de percepție, are un flux ideo-verbal coerent, dispoziție depresivă moderată, anxietate, fatigabilitate.

Ținând cont de conținutul actelor medico-legale amintite anterior, din care rezultă că nu se impune internarea medicală a făptuitoarei pentru tratarea afecțiunilor de care aceasta suferă, instanța a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, privind luarea măsurii de siguranță prev. de art. 114 C. pen. față de făptuitoarea A.M. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, precizând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât expertiza medico-legală psihiatrică a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor legale. Prin Decizia penală nr. 574 din 2 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 34514/215/2011, în temeiul art. 39 C. proc.

pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, de soluționare a recursului exercitat împotriva Sentinței penale nr. 2326 din 24 iulie 2012 a Judecătoriei Craiova de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova privind pe intimata - făptuitoare A.M. În temeiul art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 27 pct. 3 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a recursului exercitat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva Sentinței penale nr. 2326 din 24 iulie 2012 a Judecătoriei Craiova în favoarea Curții de Apel Craiova. Tribunalul, a analizat cu prioritate competența materială a instanței de judecată în ceea ce privește recursul formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus cu privire la luarea măsurii de siguranță prev. de art. 114 C. pen.

Pentru a stabili care este instanța superioară competentă să soluționeze recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a pronunțat asupra luării uneia dintre măsurile de siguranță prev. de art. 113 C. pen. și art. 114 C. pen., s-a motivat că trebuie ținut seama de conținutul prevederii cuprinse în art. 27 pct. 3 C. proc. pen., care stabilește, în mod expres și limitativ, categoriile de sentințe pronunțate de judecătorii spuse recursului de competența Tribunalelor: recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

S-a arătat că, măsurile de siguranță prev. de art. 113 și 114 C. pen. sunt,din punct de vedere al dreptului procesual penal, reglementate în Titlul IV al Părții Generale a Codului de procedură penală, intitulat "Măsurile preventive și alte măsuri procesuale". Măsurile procesuale sunt clasificate în Titlul IV al Codului de procedură penală în: măsuri preventive și alte măsuri procesuale - măsurile de ocrotire, măsurile de siguranță, măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. Măsurile de siguranță prev. de art. 113 C. pen. și art. 114 C. pen. sunt reglementate din punct de vedere procesual penal în dispozițiile Titlului IV al Părții Generale a Codului de procedură penală, în categoria măsurilor procesuale.

Competența Tribunalelor în judecarea recursurilor exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii este strict, imperativ și limitativ reglementată în art. 27 pct 3 C. proc. pen. În baza principiilor interpretării sistematice și logice a normelor de drept procesual penal, întrucât nu există dispoziții legale care să reglementeze competența Tribunalului de a judeca recursul în materia luării măsurilor de siguranță, s-a concluzionat că instanța competentă să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță prin care se dispune cu privire la luarea unei măsuri de siguranță este Curtea de Apel. S-a mai învederat în același sens că, hotărârea pronunțată în materia controlului soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată este o sentință pronunțată în prima instanță de către judecătorie, care nu face parte din categoria celor care, potrivit art. 27 pct. 3 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, pot fi atacate cu recurs la tribunal. Curtea de Apel Craiova, a reținut că prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, a fost modificat, între altele, art. 27 pct. 3 C. proc. pen., care reglementează competența tribunalului, ca instanță de recurs și de asemenea art. 28 pct. 3 C. proc. pen., care statuează competența curții de apel tot ca instanță de recurs, astfel că prin modificările aduse în această materie, curțile de apel au dobândit într-adevăr o competență generală de judecată, iar tribunalul doar o competență specială. În acest sens, potrivit disp.

art. 27 pct. 3 C. proc. pen., s-a statuat că Tribunalele judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În raport de aceste dispoziții legale s-a apreciat că tribunalul este instanța competentă să judece recursul împotriva Sentinței penale nr. 2326 din 24 iulie 2012 prin care Judecătoria Craiova a respins sesizarea parchetului, pentru luarea măsurii de siguranță a internării medicale, prev. de art. 114 C. pen., în legătură cu comiterea unei infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Ca situație de fapt, s-a reținut că făptuitoarea pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a tăiat cu un cuțit conductorul de alimentare a debitmetrului de apă de la un bloc de locuințe.

A mai reținut Curtea de Apel Craiova că, în speță, fiind vorba despre o infracțiune care se judecă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate - președintele asociației de proprietari -, respectiv infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., este firesc ca și recursul ce vizează o cerere accesorie, legată de o astfel de faptă, să fie judecat de Tribunalul Dolj, chiar dacă este vorba de măsura de siguranță a internării medicale. În același sens statuează și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 1028 din 18 iulie 2012. Prin Decizia penală nr. 26 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva Sentinței penale nr. 2326 din 24 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 34514/215/2011, în favoarea Tribunalului Dolj.

A constatat conflict negativ de competență și în baza art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost sesizată instanța superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 34514/215/2011. Examinând conflictul negativ de competență cu care a fost sesizată instanța, Înalta Curte constată că, în concret, obiectul cauzei îl constituie sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova privind luarea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 C. pen. față de făptuitoarea A.M., sesizare ce a vizat infracțiunea prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

săvârșită de petenta A.M., infracțiune pentru care [potrivit alin. (6) din același articol] punerea în mișcare se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Prin urmare, măsura dispusă de Judecătoria Craiova privind aplicarea disp. art. 113 C. pen. în sarcina petentei A.M., a fost aplicată ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., infracțiune principală ce atrage competența de soluționare a recursului de către Tribunal conf. art. 27 pct. 3 C. pen., întrucât, așa cum s-a arătat anterior, punerea în mișcare pentru această infracțiune, s-a făcut la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Astfel, competența materială de soluționare a cauzei de către o instanță, nu poate fi atrasă de instanța care este competentă să judece măsura accesorie aplicată unei persoane pentru săvârșirea unei fapte ci, dimpotrivă, competența materială să soluționeze o măsură accesorie este atrasă de instanța care este competentă să judece infracțiunea principală care a generat aplicarea măsurii accesorii. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe intimata A.M. în favoarea Tribunalului Dolj. Va trimite dosarul acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe intimata A.M. în favoarea Tribunalului Dolj. Trimite dosarul acestei instanțe. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata A.M., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2013. Procesat de GGC - GV