ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1149/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 8 septembrie 2010, Tribunalul Olt, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat ca neîntemeiată. În baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. - la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1494, 293 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Slatina. S-a constatat că partea vătămată A.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la 1600 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 641/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A.I. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., și la art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în după amiaza zilei de 27 decembrie 2007 a exercitat acte de violență fizice asupra soției sale A.M.

pe care a lovit-o în zona gâtului cu un cuțit, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 17-18 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Din materialul probator administrat în cauză rezultă că în ziua de 27 decembrie 2007, fiind ziua de naștere a fiului părții vătămate, au venit în vizită sora acestuia, R.M., soțul ei, R.C. și mama acestuia, R.V. Împreună au servit masa și au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 16,00, când membrii familiei R., au plecat cu autoturismul, către domiciliul lor situat în comuna Măruntei. In continuare, cel sărbătorit, respectiv T.S.C., a mers la fântâna din curtea locuinței, unde a servit o cafea, iar partea vătămată a rămas în cameră, împreună cu soțul ei, inculpatul.

A.I. În această împrejurare, pe fondul consumului de alcool, între soții A. a izbucnit un conflict, derulat pe prispa locuinței, ocazie cu care, inculpatul A.I., a luat de pe o masă din apropiere, cuțitul de bucătărie, cu care a lovit-o pe soția sa, o singură dată, în zona gâtului. Urmare acestei lovituri, partea vătămată a cerut sprijin fiului ei, T.S., care, sesizând că mama sa prezenta o plagă tăiată sângerândă în zona gâtului, a sesizat telefonic mașina salvării, partea vătămat fiind transportată la Spitalul din Slatina, unde a rămas internată până pe data de 04 ianuarie 2008. Pe perioada internării s-a procedat la examinarea din punct de vedere medico legal a părții vătămate, raportul de constatare medico-legală din 17 martie 2008 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Olt, concluzionând faptul că numita A.M.

de 58 de ani, a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 27 decembrie 2007 prin lovire cu un corp tăietor - înțepător și a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice i-au pus viața în primejdie. Totodată, partea vătămată a precizat că nu are împotriva soțului ei nici o pretenție de natură civilă și că nu dorește ca față de acesta să fie angajată răspunderea penală. Chiar dacă, pe parcursul anchetei derulate în cauză, partea vătămată a refuzat să descrie în mod amănunțit modul în care a fost lovită de către soțul ei, cu cuțitul, lăsând să se înțeleagă faptul că nu mai reține dacă acesta a lovit-o intenționat sau ea a intrat cu gâtul în cuțitul corp delict, faptul că acesta a lovit-o este demonstrat de către celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, chiar victima a relatat acest lucru fiului ei, în momentul în care i-a cerut ajutorul și nu numai, același lucru făcându-l și în momentul internării, această precizare fiind chiar înscrisă în foaia de observație clinică generală, unde medicul a consemnat faptul că din relatările pacientei, rezultă că a fost victima unei agresiuni, fiind înjunghiată de către soțul ei. Derularea incidentului dintre partea vătămată și inculpat în împrejurările descrise mai sus, a fost confirmată în cursul anchetei și de către martorii R.C. și N.C., în prezența cărora, precum și a organelor de poliție , inculpatul A.I. a recunoscut faptul că a lovit-o pe soția sa cu cuțitul în zona gâtului, în urma unui incidente pe car el-a avut cu fiul acesteia, ocazie cu care a și predat cuțitul corp delict și a indicat prezența urmelor de sânge în cameră, aspecte care au fost fixate prin fotografiere.

Întrucât pe parcursul anchetei inculpatul A.I. a prezentat o serie de acte medicale care au creat îndoială asupra stării psihice a acestuia, s-a procedat la internarea sa, în vederea stabilirii discernământului. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 332/E din 17 martie 2008 întocmit în cauză, a concluzionat faptul că A.I. de 57 de ani prezintă diagnosticul : Tulburare organică de personalitate cu decompensări iritabil impulsive pe fond toxic. Are capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor sale, față de care discernământul este mult diminuat în raport cu fapta comisă. Această concluzie, conduce la ideea că, deși are discernământul diminuat, inculpatul A.I., răspunde penal.

În ceea ce privește pe inculpatul A.I. cu ocazia audierii, acesta a recunoscut și a regretat în mod sincer fapta comisă, situația de fapt și vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedite cu materialul probator administrat în cauză, respectiv cu recunoașterea acestuia pe parcursul urmăririi penale și al judecății, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planșa fotografică, cu depozițiile părții vătămate , cu actul medico-legal și cu depozițiile martorilor audiați în cauză, R.C., R.M., T.S.C., N.C. și R.C. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul A.I. Parchetul a criticat greșita individualizare a pedepsei principale, dar și a celei accesorii și complementare, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., precum și neaplicarea art. 76 alin. (2) și a măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen.

Inculpatul a solicitat, în principal, admiterea apelului și achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei. Instanța de apel a reținut ca fondată critica parchetului sub aspectul individualizării pedepsei, considerând că se impune majorarea acestea, dar prin reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., situație în care este necesară conectarea solicitată de parchet în sensul reținerii art. 76 alin. (2) C. pen. De asemenea, în urma efectuării unui raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică în apel, care recomandă aplicarea măsurii de siguranță medicală a obligării la tratament medical, s-a încuviințat și solicitarea parchetului de aplicare a art. 113 C. pen.

Nu s-a reținut ca întemeiată critica inculpatului de reținere a art. 48 C. pen. cu consecința achitării în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât în același raport medical s-a constatat că acesta are discernământ față de fapta comisă, deși diminuat de capacitatea sa psihică scăzută de apreciere. În consecință, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 234 din 11 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a desființat sentința pe latură penală. Rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani la 5 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul A.I. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. pen., solicitând să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și să se i se reducă pedeapsa aplicată. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât conform criticilor formulate de recurent, cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Înalta Curte constată că în apel, în mod corect, s-a procedat la o ușoară majorare a cuantumului pedepsei aplicate, menținând-o, însă sub minimul prevăzut de textul incriminator prin păstrarea circumstanțelor atenuante la care se face referire și în motivele de recurs, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudine sinceră și de regret al faptei comise printr-o reacție impulsivă, survenită pe fondul unui sindrom psihoorganic cronic. Cu toate acestea, cuantumul pedepsei care s-a stabilit în apel, respectiv 5 ani închisoare, corespunde gravității faptei, conturată de modalitatea și mijloacele de săvârșire, respectiv lovirea părții vătămate cu cuțitul de bucătărie, în zona gâtului, după care s-a dus la culcare, leziuni ce au pus în primejdie viața.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 234 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.