ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 18 martie

2013 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3100/104/2012, s-a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D.M. prin

apărătorul ales, din infracțiunea de "tentativă de omor calificat"

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în

infracțiunile de "vătămare corporală" prev. de art. 182 C. pen.

respectiv, de "lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (1)

și (2) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.D.M. la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 321

alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat același inculpat la 1 an și 10

luni închisoare.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. - 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., s-au

contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare și 3 ani - pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe timp de 7 ani - termen de încercare (din care 3 ani

pedeapsa și 4 ani interval de timp).

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost supus următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

accesorii pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.V.A. la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 321

alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat același inculpat la 1 an și 10 luni

închisoare.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. - 34 alin. (1) lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., s-au

contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare și 3 ani - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe timp de 7 ani - termen de încercare (din care 3 ani

pedeapsa și 4 ani interval de timp).

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul s-a supus următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

accesorii pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

În baza 14 C. proc.

pen. și 346 C. proc. pen. cu aplic. art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat

inculpații în solidar la plata sumei de 2.176,492 lei cheltuieli de spitalizare

către Spitalul Județean de Urgență Slatina.

S-a luat act că

partea vătămată M.E.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. pen., a obligat inculpații la plata a câte 2.000 lei

cheltuieli judiciare statului (din care câte 1.500 lei avansați la urmărirea

penală), iar pe inculpatul C.V.A. și la plata sumei de 50 lei onorariu parțial

avocat oficiu.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt nr. 341//P/2009 din data de 10 mai 2012, în baza art. 262

pct. 1 lit. a) C. pen.p, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților C.D.M. și C.V.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii

publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

constând în aceea că în seara zilei de 14/15 august 2009, în urma unui conflict

pe care l-au avut cu partea vătămată M.E.I., în incinta clubului B.S. în

prezența câtorva zeci de persoane, au lovit-o cu pumnii, cu o bâtă de baseball

și cu un scaun, cauzându-i leziuni care au necesitat 75 - 80 zile îngrijiri

medicale și care au pus în primejdie viața victimei.

În baza dispozițiilor

art. 249 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C.F.M. și T.I.C. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev.

de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele

nu au fost comise de aceștia.

În baza dispozițiilor

art. 249 rap. la art. 10 lit. b

1

)1 C. pen. art. 18

1

C.

pen. și art. 91 C. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților C.F.M., T.I.C., C.T., B.M. și E.M.F., cercetați pentru săvârșirea

infracțiunilor de instigare la mărturie mincinoasă urmată de neexecutare,

respectiv mărturie mincinoasă prev. de art. 25 rap. la art. 260 comb. cu art.

29 C. pen. și art. 260 C. pen. și aplicarea câte unei sancțiunii administrative

a amenzii în cuantum de 1000 lei, întrucât s-a apreciat că faptele nu prezintă

pericol social al unei infracțiuni.

În actul de sesizare

al instanței s-a reținut faptul că la data de 25 august 2009 partea vătămată

M.E.I. din Slatina, jud. Olt, a sesizat organele de poliție cu privire la

faptul că în noaptea de 14/15 august 2008, orele 1,30, în timp ce se afla în

clubul B.S. din aceeași localitate a fost lovită cu bâte, pumni și picioare, de

mai multe persoane, în urma cercetărilor efectuate dispunându-se neînceperea

urmăririi penale față de numiții C.F.M., C.D.M. și T.I.C. întrucât fapta prev.

și ped. de art 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen. nu a

fost comisă de aceștia precum și neînceperea urmăririi penale față de numitul

C.V.A. deoarece fapta a fost comisă în legitimă apărare în condițiile art. 44

C. pen.

Urmare plângerii

formulate de partea vătămată împotriva acestei soluții, prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a dispus redeschiderea urmăririi penale

și completarea cercetărilor, urmărirea penală efectuată stabilind - astfel cum

se reține în actul de sesizare - că în seara zilei de 14/15 august 2009 partea

vătămată însoțită de mai multe persoane s-a deplasat în discoteca B.S. din

Slatina, unde a observat că barul era extrem de aglomerat, multe persoane stând

în picioare.

S-a mai reținut că,

partea vătămată a observat o masă liberă, motiv pentru care s-a îndreptat spre

aceasta, însă a avut o discuție cu inculpatul C.D.M., care i-a comunicat că

este rezervată, între cei doi luând naștere un incident, inculpatul ieșind

inițial din bar și revenind însoțit de mai multe persoane, împreună cu care s-a

îndreptat spre partea vătămată pe care a lovit-o mai întâi cu pumnul, aceasta

căzând la pământ, după care cu o bâtă de baseball.

După agresiunea exercitată

de inculpatul C.D.M. care a lovit mai întâi partea vătămată, aceasta a fost

agresată și de inculpatul C.V.A. cu un scaun.

S-a susținut că acest

conflict a fost de scurtă durată iar în timpul acestuia cei doi inculpați au

tulburat grav ordinea și liniștea publică, persoanele aflate în local în număr

destul de mare, aproximativ 100, părăsind în grabă discoteca.

S-a apreciat că fapta

inculpaților de a o lovi pe partea vătămată cu pumnii, cu un scaun și o bâtă de

baseball pe fondul cărora aceasta a ridicat mâinile deasupra capului pentru a

se apăra de loviturile repetate aplicate cu aceea bâtă, ce era îndreptată spre

o zonă vitală a corpului, provocându-i multiple leziuni la nivelul capului și

la nivelul antebrațului stâng, ce au necesitat pentru vindecare 70 - 80 zile

îngrijiri medicale, întrunește în drept elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă de omor calificat, fapta fiind comisă în public,

prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. în forma coautoratului.

Pe parcursul

cercetării judecătorești, a fost ascultată partea vătămată și inculpații,

precum și martorii din acte D.I., I.D., P.I.C., M.M.C., I.C.V., P.L.M., R.O.M.,

P.C.L.G., D.D.G., D.E.O., F.T.M. și D.O.

Au fost solicitate

fișele de cazier judiciar ale inculpaților ce au fost atașate la dosar, a fost

încuviințată proba testimonială solicitată de inculpatul C.D.M., fiind ascultat

martorul B.F.

La solicitarea

reprezentantului Ministerului Public a fost ascultat martorul C.F.M., rezultat

din dezbateri, iar la termenul din 4 martie 2013 s-a realizat o confruntare

între acesta și martorul D.I.

Partea vătămată

M.E.I. a declarat că nu înțelege să se constituie partea civilă în cauză iar cu

ocazia audierii sale în această calitate a înțeles să revină asupra

declarațiilor date pe parcursul urmăririi penale, susținând că nu cunoaște

persoana care l-a lovit cu bâta de baseball în seara zilei de 14/15 august 2009

în timp ce se afla în discoteca B.S. însoțit de mai multe persoane, cu ocazia

incidentului pe care l-a avut cu inculpații C.D.M. și C.V.A.

A mai arătat că în

seara respectivă a fost lovit de cei doi inculpați cu pumnul, și nu cu un scaun

de către vreunul dintre aceștia, fiind agresat chiar de un grup format din mai

multe persoane pe care însă nu le cunoaște.

Partea vătămată a

arătat că deși la urmărirea penală în mod constant a susținut că cel care l-a

lovit cu bâta a fost inculpatul C.D.M., nu înțelege să susțină această

afirmație deoarece, ulterior a discutat cu o persoană din discotecă care i-a

relatat că nu acesta a agresat-o în acest mod.

Mai mult decât atât,

observând inculpații la termenul din 22 octombrie 2012 cu ocazia audierii sale,

a arătat că niciunul dintre cei doi nu a lovit-o cu acel obiect contondent ci

numai cu pumnul.

A mai arătat că în

aceea seară nu a provocat inculpații și nu i-a agresat în niciun mod, aceștia

fiind cei care s-au apropiat de masa la care se așezase și fără a i se adresa

"am fost lovit cu pumnul de inculpatul C.D.M. în zona feței, după care a

primit numeroase lovituri fără a putea preciza de cine a fost lovit, grupul

respectiv fiind constituit din aproximativ 10 persoane; la un moment dat a fost

lovit de una dintre aceste persoane cu o bâtă de baseball însă nu știe de către

cine, cu siguranță însă nu de către inculpați; și inculpatul C.V. l-a lovit tot

cu pumnul; în timpul agresiunii a ridicat mâinile deasupra capului pentru a se

apărare".

Inculpații nu au

recunoscut săvârșirea infracțiunii arătând că în seara incidentului s-au

deplasat în localul respectiv, acolo unde inculpatul C.D.M. își serba ziua de

nume și în acest scop își rezervase o masă în local. Au susținut că la un

moment dat a apărut partea vătămată însoțită de mai multe persoane și s-a

îndreptat spre;masa pe care o ocupau, așezându-se pe un scaun liber

"sugerând că este masa lui". În acest moment între partea vătămată și

inculpatul C.D.M. a avut loc o discuție care a degenerat în sensul că partea

vătămată l-a prins de haine pe inculpat și "la un moment dat a vrut să-l

lovească cu pumnul", astfel că inculpatul s-a ferit și i-a aplicat

acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, partea vătămată căzând la pământ.

Inculpatul C.D.M. a

susținut că acesta este momentul în care a părăsit discoteca "de

frică" și nu cunoaște ce s-a întâmplat în continuare.

Inculpatul C.V.A. a

susținut că în continuare partea vătămată s-a ridicat având în mână o sticlă

spartă, cu care s-a îndreptat spre el și "crezând că vrea să-l taie, a

luat scaunul pe care stătea și l-a aruncat peste partea vătămată, lovind-o la

mâna stângă și doborând-o la pământ, după care a ieșit afară și a plecat singur

acasă fără a se mai întâlni cu celălalt inculpat".

Cei doi inculpații au

negat că ar fi agresat-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele sau că ar

fi lovit-o cu bâta de baseball.

Martorul T.I. și-a

menținut declarația dată anterior, susținând că în seara incidentului a

însoțit-o pe partea vătămată în acel bar împreună cu D.I. și I.C., observând că

localul este plin, iar la un moment dat partea vătămată s-a îndreptat spre o

masă liberă; la un moment dat inculpatul C.D.M. a mers la partea vătămată, cei

doi purtând o discuție contradictorie, afirmând totodată că, în timp ce scria

un mesaj pe telefon, acesta a afirmat: "o să vă arătăm noi vouă"

considerând că inculpatul "chema alte persoane".

Martorul a mai

relatat că la scurt timp în discotecă a intrat un grup de 10 persoane, una

dintre acestea având o bâtă în mână pe care o ținea la spate, și fiind

întuneric în discotecă "a văzut o îmbulzeală și mai multe persoane care

săreau peste mese cu intenția de a ieși afară".

Deși la procuror a

susținut că partea vătămată a fost lovită de inculpatul C.D.M., această

susținere nu este reală, deoarece în fapt nu a văzut de cine a fost lovită

aceasta.

Martorul M.M.C., a

arătat că în seara respectivă a fost în discotecă cu mai multe persoane printre

care și partea vătămată.

În local a observat

prezența a 200 - 300 persoane iar la un moment dat s-a stins lumina și toată

lumea a început să iasă din local "îngrămădindu-se" motiv pentru care

a făcut același lucru. Nu i-a observat pe inculpați în acea seară pentru că nu

îi cunoștea și a înțeles să revină asupra celor declarate la organele de

urmărire penală în sensul că partea vătămată i-ar fi relatat că a fost

"lovită de ai lui C." motivat de faptul că nu a înțeles foarte bine

aspectele consemnate de procuror în declarația sa.

Martorul D.I. a

însoțit partea vătămată în seara incidentului, observând că era foarte

aglomerat localul, motiv pentru care au stat în picioare câteva minute și

pentru că la un moment dat de la o masă au plecat consumatorii, partea vătămată

s-a îndreptat spre aceasta așezându-se pe banchetă; l-a observat pe inculpatul

C.D.M. așezându-se lângă partea vătămată și discutând cu aceasta iar mai apoi

ieșind afară din discotecă și revenind însoțit de mai multe persoane "un

grup format din 7 - 8 - 10" din grupul respectiv recunoscând pe T.C. care

i-a mărturisit că "are o problemă".

A văzut că acest grup

s-a îndreptat spre partea vătămată care s-a ridicat în picioare iar C.D.M. a

lovit-o cu pumnul în zona feței, iar apoi a fost lovită cu o bâtă de baseball,

ridicându-și mâinile deasupra capului pentru a se apăra.

A mai observat că

după acea lovitură partea vătămată a primit "o ploaie de lovituri din

partea celorlalți membri ai grupului" în timp ce se găsea la pământ, în

acest moment oprindu-se muzica în local iar agresorii încetând agresiunea.

S-a apropiat de

partea vătămată pe care a ajutat-o să se ridice de la pământ, deoarece

"acuza dureri, era plină de lovituri și se plângea foarte tare de lovitura

la brațe, afirmând că a fost lovită de ăștia ai lui C.".

Nu a văzut ca

inculpatul C. să o fi lovit pe partea vătămată cu o bâtă ci numai cu pumnul în

zona feței.

Martorul I.C.V. a

însoțit-o pe partea vătămată și pe ceilalți prieteni ai acesteia în discotecă

și constatând că o masă era liberă s-au îndreptat spre aceasta, partea vătămată

așezându-se pe un scaun. La un moment dat s-a deplasat la bar și a observat că

"s-a iscat o bătaie" undeva la jumătatea discotecii, observând când

partea vătămată era lovită de o persoană cu o bâtă de baseball, fiind

înconjurată de mai mulți băieți, în timp ce era lovită de mai multe ori cu acea

bâtă, ridicând mâinile pentru a se apăra. A discutat cu partea vătămată

ulterior pe drumul spre spital, când aceasta i-a relatat de cine a fost lovită

însă "nu-și mai amintește vreun nume precizat de aceasta" chiar dacă

la procuror a declarat că partea vătămată a făcut referire la un nume

"C.". I-a observat pe inculpați în sala de judecată cu ocazia

ascultării sale însă nu poate preciza dacă au fost prezenți în acea seară în

discotecă ori dacă au lovit-o pe partea vătămată.

Martorul P.L.M.

confirmă în totalitate apărarea inculpatului C.D.M., susținând că în acea seară

a fost invitat de acesta în discotecă și în timp ce stăteau la masă, s-a

apropiat un grup de persoane între care se găsea și partea vătămată, care i-a

cerut lui C.D.M. să plece de la masă, motiv pentru care cei doi s-au ridicat în

picioare iar inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței, partea vătămată

căzând peste masă.

A mai observat că

inculpatul a părăsit în fugă localul și că partea vătămată s-a ridicat de la

pământ luând în mână o sticlă ce se spărsese în timp ce inculpatul C.V. "a

luat un taburet pe care l-a aruncat spre partea vătămată", lovind-o la mâna

stângă fără a observa dacă a căzut la pământ deoarece a ieșit și el din

discotecă. Nu a văzut vreo bâtă de baseball la vreo persoană în acea seară

partea vătămată fiind cea care a generat incidentul, fiind "pusă pe

scandal".

Și martorul R.O.M. a

susținut că în seara respectivă a fost în discotecă împreună cu numiții B.F. și

R.P.F., ocazie cu care a observat pe partea vătămată prezentă cu mai multe

persoane, la un moment dat între aceasta și inculpatul C.D.M. având loc un

incident, în sensul că partea vătămată a vrut să-l lovească cu pumnul însă

inculpatul s-a ferit și a lovit-o pe partea vătămată care a căzut la pământ,

iar în momentul în care s-a ridicat avea în mână o sticlă spartă, cu care s-a

îndreptat spre C.V. "singurul care mai rămăsese la masă deoarece ceilalți

fugiseră".

A mai văzut când

acest inculpat a luat un taburet și l-a aruncat spre partea vătămată, lovind-o

la mână.

A susținut că în acea

seară numai pe cei doi inculpați i-a văzut lovind-o pe partea vătămată, că

incidentul a durat aproximativ 60 secunde și că partea vătămată nu a fost

lovită de nicio persoană cu bâta de baseball.

Martorul D.E.O. și-a

menținut declarația dată anterior, susținând că se afla în discotecă în seara

incidentului și la un moment dat a înțeles că avusese loc un incident între

partea vătămată și mai multe persoane, observând-o pe aceasta în grupul sanitar

spălându-se de sânge însă nu cunoaște de cine a fost agresată, înțelegând că

incidentul s-a consumat între aceasta și C.D.M., persoană căreia îi rezervase o

masă la solicitarea sa în acea seară.

Și martorul F.T.M. a

confirmat în declarația dată prezența sa în acea seară în discotecă și faptul

că partea vătămată a fost lovită însă nu a observat în mod direct incidentul și

nu știe cine a agresat-o. În discotecă la momentul incidentului era

semiîntuneric fiind prezente "multe persoane în local".

Martorul D.O. a fost

prezent în discotecă în seara incidentului și la un moment dat a observat mai

multe persoane ieșind din local, împrejurare în care a făcut același lucru

"gândind că s-a întâmplat ceva rău". A înțeles ulterior că avusese

loc un incident între două persoane însă nu știe cine sunt acestea.

Martorii din acte

P.C.L.G. și D.D.D., au confirmat aspectele relatate inițial, cel din urmă

arătând că se afla în discotecă în seara incidentului, și la un moment dat a

văzut o persoană îndreptându-se spre grupul sanitar, acolo unde a urmat-o și a

întrebat-o ce s-a întâmplat, fără a primi un răspuns.

Martorul audiat de

instanță din oficiu, C.F.M., a susținut că nu s-a aflat în discotecă în seara

incidentului și că nu are cunoștință despre agresiunea suferită de partea

vătămată.

Cel care confirmă în

totalitatea apărarea inculpatului C.D.M. este martorul audiat în apărarea sa

B.F., din declarația căruia rezultă că în acea seară se afla în discotecă în

care se găseau aproximativ 50 persoane, iar la un moment dat a observat-o pe

partea vătămată care a trecut pe la mesele din local și chiar pe la masa sa,

unde a vrut "să se așeze cu forța". Aceasta s-a deplasat ulterior la

masa celor doi inculpați și a observat că între aceștia a izbucnit un incident,

în sensul că inculpatul C.D.M. a lovit-o cu pumnul iar partea vătămată a căzut

la pământ, în momentul în care s-a ridicat ținea în mână o bucată de geam sau o

sticlă, fiind lovită și de inculpatul C.V. cu un scaun. Nu a văzut în aceea

seară ca vreo persoană să aibă bâtă de baseball și nici ca inculpatul C.D.M. să

fi revenit în local însoțit de mai multe persoane, observând după incident mai

multe persoane ce părăseau localul dar nu cunoaște din ce motiv.

A revenit martorul

spre finalul declarației și a susținut că "de fapt a văzut foarte bine

momentul de început al agresiunii dintre părți în sensul că partea vătămată l-a

împins cu brațele pe C.M. iar acesta i-a aplicat un pumn părții vătămate, care a

căzut".

La termenul din 4

martie 2013 a fost ascultat și martorul din acte P.C.I. din declarația căruia

rezultă că în seara incidentului s-a deplasat împreună cu T.I. și partea

vătămată în discotecă, acolo unde mesele erau ocupate în totalitate, el și T.

mergând la bar în timp ce partea vătămată s-a așezat la o masă. În momentul în

care se găsea la bar alături de T. "a avut loc o învălmășeală în sensul că

mai multe persoane s-au strâns în mijlocul discotecii, s-a creat un scandal, o

panică și a văzut multă lume ieșind afară", lucru pe care l-a făcut și el.

La un moment dat a

observat-o pe partea vătămată ieșind din discotecă prezentând urme de sânge pe

brațe, despre inculpați afirmând că nu i-a cunoscut până în ziua audierii sale

de instanță.

Nu a înțeles să mențină

declarația dată la organele de urmărire penală contestând chiar modul în care a

fost ascultat de procuror care i-a citit numai o parte din declarație, semnând

deci în necunoștință de cauză.

A mai arătat martorul

că "atunci când a intrat în discotecă a văzut pe hol la intrare o bâtă din

material de lemn, ce semăna cu o bâtă de baseball" însă în acea seară nu a

văzut că partea vătămată să fi fost lovită cu aceasta.

Din procesul-verbal

de confruntare încheiat cu ocazia confruntării martorilor C.F.M. și D.I., s-a

reținut că acesta din urmă observându-l în mod nemijlocit în sala de judecată

pe martorul C.F.M. a revenit asupra celor declarate inițial la organele de

urmărire penală dar și la instanță, cu ocazia ascultării sale la data de 12

noiembrie 2012 în sensul că nu acesta este persoana care în seara incidentului

ar fi lovit-o cu o bâtă pe partea vătămată, susținând totuși că este reală

afirmația făcută în precedent, în sensul că, la un moment dat inculpatul C.D.M.

a revenit în discotecă însoțit de mai multe persoane împreună cu care s-a

îndreptat spre partea vătămată.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și

faza cercetării judecătorești (astfel cum a fost anterior expus) în ansamblu și

în scopul aflării adevărului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de

14/15 august 2009 partea vătămată M.E.I. însoțit de martorii D.I., I.C.V. și

T.I. s-au deplasat cu autoturismul martorului D.I. în localitatea Curtișoara,

jud. Olt, la un bar unde au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice, până în

jurul orelor 1,00, când s-au hotărât să revină în municipiul Slatina,

localitatea de domiciliu a părții vătămate. Pe drumul de întoarcere s-au

hotărât să meargă în localul B.S. ce funcționează în incinta SC T.D. SRL,

administrat de martorii D.E., O. și D.D.D. și care funcționează în zilele de

sâmbătă și duminică ale fiecărei săptămâni, unde se organizează o discotecă.

Pătrunzând în local

partea vătămată și însoțitorii săi au constatat că localul este aglomerat, unii

consumatori stând chiar în picioare, toate mesele fiind ocupate, mai puțin una

dintre mese la care nu se găsea nicio persoană, dar pe care se observau sticle

de băuturi alcoolice și nealcoolice.

Partea vătămată a

hotărât să ocupe acea masă, fapt pe care l-a comunicat persoanelor care îl

însoțeau ce s-au deplasat la bar pentru a face diverse comenzi. După ce s-a

așezat la masa respectivă, aici s-a deplasat inculpatul C.D.M., care i-a

comunicat că masa este rezervată deoarece își serbează ziua de nume, lucru

confirmat și de unul dintre barmanii de serviciu care i-au sugerat părții

vătămate să ocupe o altă masă, aceasta conformându-se și încercând să se așeze

în altă parte. În acest moment inculpatul C.D.M. a ieșit în afara localului, revenind

însoțit de mai multe persoane, printre care și inculpatul C.V.A., împreună cu

care s-a îndreptat spre partea vătămată, care observându-i, s-a ridicat în

picioare înțelegând că i-a deranjat pe aceștia.

Fără a angaja vreo

discuție cu partea vătămată inculpatul C.D.M. a lovit-o pe aceasta cu pumnul în

zona feței, pentru ca în continuare partea vătămată să fie agresată de

celelalte persoane din grupul inculpatului, care i-au aplicat multiple

loviturii cu pumnii și chiar cu o bâtă de baseball, inculpatul C.V. lovind-o cu

un scaun luat din apropiere, partea vătămată ridicând mâinile pentru a se apăra

de mulțimea loviturilor aplicate, context în care a suferit multiple fracturi

la antebrațul stâng.

Pe fondul acestei

agresiuni în local s-a oprit muzica și s-au aprins luminile, persoanele

prezente părăsind în grabă incinta discotecii, ceea ce a determinat încetarea

agresiunii, partea vătămată fiind condusă la spital de martorul D.I., timp în

care martorul T.I. a sesizat telefonic prin numărul unic de urgență, organele

de poliție.

Așa cum rezultă din

raportul de constatare medico-legală din 8 septembrie 2009 al SML Olt, partea

vătămată M.E.I. a prezentat un nr. de 10 leziuni traumatice ce au putut fi

produse la data de 14/15 august 2009, prin lovire cu corpuri contondente și

posibil corp tăietor, a necesitat pentru vindecare 75 - 80 zile îngrijiri

medicale, dacă nu survin complicații, fără a-i pune în primejdie viața,

leziunile traumatice de la nivelul antebrațului stâng putând fi considerate

leziuni de apărare cu mențiunea că a fost diagnosticată cu "fractură ambe

oase antebraț stâng operat, traumatism cranian acut deschis, plăgi craniene

parietal, vertex gambă dreaptă", fiind internată în Spitalul Jud. de

Urgență Slatina în secția ortopedie în perioada 15 august - 24 august 2009.

Această situație de

fapt rezultă din întregul material probator administrat în cauză, declarația

părții vătămate coroborându-se cu declarațiile martorilor D.I., T.I., I.C.V. și

parțial cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut consumarea unui

incident în seara zilei de 14/15 august 2009 pe fondul căruia au lovit partea

vătămată, susținând însă că aceasta l-a generat prin modalitatea agresivă de

comportare pe care a manifestat-o.

Instanța nu a reținut

însă susținerile inculpaților relative la atitudinea provocatoare, chiar

agresivă a părții vătămate, chiar dacă aceste susțineri sunt confirmate în

totalitate de martorul audiat în apărarea inculpatului C.D.M., respectiv B.F.,

fiind evident gradul de subiectivism al acestuia, câtă vreme prezența sa în

discotecă nu a fost remarcată și de alte persoane, iar inculpatul a înțeles

să-l propună ca martor după trecerea unui interval de 3 ani de la incident.

Pe de altă parte, din

declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, care au putut observa chiar

și numai parțial modul de desfășurare al incidentului, respectiv D.I., T.I.,

M.M.C. - aceștia din urmă cu referire la declarațiile date în faza de urmărire

penală - rezultă că cel care a generat incidentul a fost inculpatul C.D.M.,

care după o discuție cu partea vătămată, căruia i-a cerut să meargă la altă

masă - partea vătămată conformându-se - a cerut ajutorul altor persoane,

printre care și inculpatul C.V.A. împreună cu care au aplicat părții vătămate

multiple lovituri, cauzându-i leziunile descrise în actul medico-legal.

Deși martorii T.I. și

M.M.C. au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, explicația

oferită cu privire la această retractare nu este una credibilă, instanța

nereținând că organul de anchetă a consemnat alte aspecte decât cele declarate

de martori în condițiile în care aceștia au avut posibilitatea de a citi cele

consemnate și de a-și însuși conținutul declarațiilor prin semnarea acestora.

Instanța de fond a

constatat de altfel că, chiar și depoziția părții vătămate dată pe parcursul

cercetării judecătorești conține aspecte diferite față de cele declarate în

faza de urmărire penală, cu deosebire în legătură cu persoana care i-a aplicat

lovitura cu bâta de baseball în sensul că, deși în faza de urmărire penală a

susținut că a fost lovit cu acest obiect contondent de "vărul lui

C.F.M.", respectiv de inculpatul C.D.M., ulterior a înțeles să declare că

nu poate preciza cine i-a aplicat această lovitură, fiind sigur însă de faptul

că nu inculpații au făcut acest lucru.

De altfel, s-a

reținut și că, chiar, pe parcursul urmăririi penale depoziția părții vătămate

este oscilantă, susținând inițial că a fost lovit cu bâta de inculpatul C.D.M.

pentru ca mai apoi să atribuie această lovitură martorului C.F.M., la instanță

înțelegând să susțină că nu poate preciza cu exactitate care este persoana care

l-a lovit în acest mod.

Pe de altă parte

chiar și în plângerea inițială adresată organelor de cercetare penală la data

de 25 august 2009 partea vătămată a sesizat că în seara incidentului a fost

lovit "cu bâte de baseball, cu pumnii și picioarele de către numiții

C.D.M., de 26 ani, C.M. de 20 ani și T.C., toți din Slatina".

În condițiile în care

partea vătămată nu a reușit identificarea cu exactitate a celor care l-au

agresat chiar la momentul sesizării organelor de cercetare penală, iar

identitatea acestora a încercat să o stabilească cu ajutorul altor persoane

prezente în local în seara incidentului sau ulterior pe parcursul cercetărilor,

pe baza prezentării pentru recunoaștere efectuate de procuror,instanța a

reținut ca fiind plauzibilă atitudinea evazivă a părții vătămate cu privire la

identitatea persoanei care i-a aplicat o lovitură cu bâta de baseball,

explicabilă și prin raportare la perioada de timp îndelungată care a trecut de

la data incidentului.

Ceea ce este cert,

este faptul că în seara de 14/15 august 2009 partea vătămată a fost lovită de

mai multe persoane cu pumnii și cu o bâtă de baseball în incinta discotecii

B.S. din Slatina, inculpatul C.D.M. aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii,

chiar după căderea la pământ a acesteia, iar inculpatul C.V.A. lovind-o cu un

scaun, toate aceste lovituri provocându-i multiple leziuni și chiar fracturi

ale antebrațului stâng considerate leziuni de autoapărare.

Instanța de fond a

apreciat că în raport cu această situație de fapt încadrarea juridică dată

faptei comisă de inculpați este legală și temeinică, aceștia acceptând

posibilitatea producerii morții victimei, acționând deci cu intenție indirectă,

ținând seama de faptul că atitudinea subiectivă se stabilește în raport cu

toate împrejurările concrete ale cauzei, și anume: zona corpului unde sunt

aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu; obiectul

(instrumentul) folosit la săvârșirea infracțiunii (are sau nu aptitudinea de a

ucide), numărul și intensitatea loviturilor aplicate și atitudinea

făptuitorului după săvârșirea faptei.

Este adevărat că

probatoriul administrat în cauză stabilește că cei doi inculpați au lovit

partea vătămată alături de alte persoane însă după cum s-a statuat în doctrină

și practica judiciară în mod constant, participația penală sub forma

coautoratului subzistă și în situația în care nu toți participanții contribuie

în aceeași măsură la producerea rezultatului, esențial fiind ca acțiunile

simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze

reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică indivizibilă

considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de

valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

În contextul

probatorului cauzei instanța a constatat că agresiunea comisă asupra părții

vătămate a fost inițiată de inculpatul C.D.M., care a chemat mai multe persoane

printre care și pe inculpatul C.V.A. și a avut drept cauză activitatea părții

vătămate de a se așeza la masa pe care o rezervase pentru serbarea onomasticii

sale.

Și aceasta deoarece

martorii cauzei confirmă că la un moment dat inculpatul C.D.M. a părăsit

localul și a revenit la scurt timp însoțit de mai multe persoane, una dintre

acestea având în mână o bâtă de baseball și împreună s-au deplasat spre partea

vătămată, începând să-i aplice lovituri simultane cu pumnii, în acest context

fiindu-i aplicată și acea lovitură cu bâta de baseball, chiar raportul de

constatare medico-legală din 8 septembrie 2009 confirmând că partea vătămată a

suferit mai multe leziuni.

Revenind la

încadrarea juridică dată faptei de către cei doi inculpați, astfel cum a fost

reținută de instanță, în considerarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație

și Justiție se reține că participația - sub forma coautoratului - în cazul

infracțiunii de omor subzistă și în cazul în care nu toți participanții la

faptă contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului morții, esențial

fiind ca activitățile materiale desfășurate de fiecare participant în parte să

se completeze reciproc prin acțiuni simultane sau succesive, și toate împreună

să alcătuiască activitatea unică indivizibilă considerată în ansamblu

activitatea de săvârșire a faptei indiferent de valoarea contributivă separată

a fiecărei acțiuni în parte.

Ca atare, coautoratul

nu este condiționat de săvârșirea de către fiecare autor în parte a tuturor

actelor de executare proprii producerii rezultatului morții, fiind suficient ca

autorul să realizeze fiecare în parte cel puțin unul din aceste acte, care se

integrează în ansamblul celor comise de ceilalți și care au ca finalitate

acceptarea producerii morții victimei.

De asemenea, există

coautorat și pentru cazul în care participantul săvârșește o acțiune care nu

aparține neapărat actelor de executare specifice infracțiunii de omor,

respectiv tentativă la această infracțiune, dacă respectiva acțiune, aparent

exterioară acțiunii incriminate se dovedește a fi avut o contribuție la

consumarea infracțiunii.

Ori, întreaga

activitate desfășurată de cei doi inculpați alături de alte persoane, de

agresare a victimei în mod repetat prin aplicarea de lovituri succesive cu

pumnii și obiecte contondente, relevă prin ea însăși împrejurarea că inculpații

au acceptat posibilitatea morții victimei având în vedere și atitudinea

ulterioară a acestora care au părăsit localul încetând agresiunea în momentul

în care s-a oprit muzica în discotecă și s-au aprins luminile, solicitându-se

intervenția organelor de poliție.

Din această perspectivă

instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul C.D.M. din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de

vătămare corporală prev. de art. 182 C. pen. și respectiv lovire sau alte

violențe prev. de art. 180 alin. (1) și 2 C. pen. ca neîntemeiată, neputându-se

disocia din activitatea infracțională desfășurată actele de agresiune comise de

acest inculpat, de natură a provoca vătămări corporale părții vătămate care să

necesite pentru vindecare un număr de cel mult 20 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul C.D.M. instanța a mai constatat că acesta a solicitat aplicarea

procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen. și

totodată, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 C.

pen., la termenul din 1 octombrie 2012 procedură neaplicabilă în cauză tocmai

în considerarea împrejurării că inculpatul nu a recunoscut infracțiunea pentru

care a fost trimis în judecată așa cum este descrisă în actul de sesizare, în sensul

că în seara incidentului a lovit partea vătămată cu pumnii, cu picioarele și cu

o bâtă de baseball în mod repetat.

Instanța de fond a

constatat totodată că, din același material probator administrat în cauză

rezultă îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321

alin. (2) C. pen. în sensul că fapta inculpaților care alături de alte

persoane, în seara zilei de 14/15 august 2009, în incinta discotecii B.S. i-au

aplicat părții vătămate multiple lovituri, au fost de natură a aduce atingere

bunelor moravuri producând și tulburând în mod grav liniștea și ordinea

publică, cei prezenți în incinta localului fiind nevoiți să-l părăsească.

Din declarațiile

martorilor rezultă că agresiunea exercitată asupra părții vătămate a determinat

părăsirea în fugă a localului de către consumatori cărora le-a fost produs un

puternic sentiment de teamă, în acest sens relevante fiind depozițiile

martorilor P.I.C., potrivit căreia "i-am zis lui T. să ieșim și noi de

frică și de panică, eu înțelegând că avusese loc un scandal" și respectiv

D.O. "am văzut mai multă lume ieșind afară, lucru pe care l-am făcut și eu

gândindu-mă că s-a întâmplat ceva rău în discotecă".

Având în vedere

situația de fapt expusă și constatând îndeplinite condițiile răspunderii penale,

prev. de art. 345 C. proc. pen. instanța de fond a dispus condamnarea

inculpaților la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele textului de lege

incriminator, având în vedere la individualizarea acestora, criteriile prev. de

art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal,

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a

faptei săvârșite și persoana inculpaților.

Astfel instanța de

fond a reținut că faptele inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol

social, determinat de modul în care au conceput și realizat în concret acțiunea

ce constituie elementul material al infracțiunilor de "tentativă de omor

calificat" și "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii

și liniștii publice" de împrejurările care le particularizează, de

caracterul și importanța obiectului material lezat sau pus în pericol, constând

în corpul persoanei agresate, de caracterul și gravitatea urmărilor constând în

vătămarea sănătății corporale a părții vătămate, dar și de persoana

inculpaților, care au recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor, sunt

persoane tinere cu posibilități reale de reintegrare socială, iar inculpatul

C.D.M. nu are antecedente penale.

În considerarea

acestor aspecte ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților, a împrejurării

că aceștia s-au prezentat la chemarea organelor judiciare și cu deosebire

pentru conduita bună a inculpatului C.D.M. înainte de săvârșirea

infracțiunilor, instanța de fond a reținut în favoarea acestora circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. pentru inculpatul

C.D.M., respectiv art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru inculpatul C.V.A. și

conform art. 76 alin. (2) C. pen. a coborât sub minimul special prevăzut de

lege, pedepsele pe care le-a aplicat acestora, dispunând așadar condamnarea

acestora la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pedeapsă principală și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și

ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și respectiv de câte 1 an și

10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2)

C. pen. cu reținerea dispoz. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., urmând ca inculpații

să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) lit. b) C. pen.

În ceea ce privește

modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei principale,

instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 86

1

C. pen. și apreciind că față de persoana inculpaților pronunțarea acestei

condamnări va constitui un avertisment pentru aceștia chiar fără executarea

pedepsei, dispunând suspendarea sub supraveghere pe timp de 7 ani termen de

încercare, urmând ca în temeiul art. 86

3

C. pen. pe durata acestuia

inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se vor prezenta la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; vor anunța

în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; vor comunica și vor

justifica schimbarea locului de muncă și vor comunica informații de natură a

putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a pus în vedere

inculpaților dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi au fost avute în vedere atât

dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen. în conformitate cu care condamnarea la

pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, atrage de drept

interzicerea tuturor drepturilor prev. de art. 64 C. pen., dar în special

jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea din 28

septembrie 2004 pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României prin

care s-a constatat că interzicerea drepturilor părintești, în mod automat și

absolut cu titlul de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o

pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele

judecătorești și fără a lua în considerare tipul infracțiunii sau interesul

minorului reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenție.

Deși hotărârea

vizează doar aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. d) C. pen.

mutatis mutandis aceleași argumente se impun și în cazul celorlalte pedepse

accesorii, instanța având obligația să motiveze stabilirea acelora care se

justifică a fi aplicate.

În cauză, examinând

proporționalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., instanța de fond a reținut

că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, cu intenție indirectă a cărei

gravitate relevă faptul că nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori

fundamentale cum este viața, astfel că interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., respectiv a

dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și

dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, cu

titlul de pedeapsă accesorie este proporțională și justificată pe durata

termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispunând suspendarea

executării acestor pedepse.

În ceea ce privește

acțiunea civilă promovată de Spitalul Jud. de Urgență Slatina, în conformitate

cu art. 313 alin. (1) din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006,

potrivit cărora " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății

altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat

furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate

de asistența medicală acordată" instanța a dispus obligarea inculpaților

în solidar pentru plata sumei de 2176,492 lei reprezentând cheltuieli de

spitalizare către aceasta.

Totodată, a luat act

că partea vătămată M.E.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Fiind în culpă

infracțională, în baza art. 191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 2000 lei (din

care câte 1500 lei avansați la urmărirea penală) iar inculpatul C.V.A. și la

plata sumei de 50 lei onorariu parțial avocat oficiu conform delegației de

asistență judiciară obligatorie din 28 mai 2010.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și

inculpații C.M. și C.V.A.

Prin apelul declarat,

parchetul a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților, ca fiind

nejustificat de blânde, după cum nejustificate sunt și circumstanțele atenuante

reținute în favoarea acestora.

Pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare aplicată inculpaților nu poate satisface scopul preventiv

și educativ în considerarea căruia trebuie stabilit tratamentul sancționator,

raportat la faptele și persoana inculpaților, impunându-se astfel înlăturarea

circumstanțelor și aplicarea unor pedepse în limite legale.

În ceea ce privește

modalitatea de executare, pentru atingerea scopului preventiv educativ al

pedepsei prev. de art. 52 C. pen., se impunea executarea pedepsei în regim

privativ de libertate, resocializarea viitoare pozitivă a inculpaților nefiind

posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme, executate în detenție.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței primei instanțe și,

procedând la rejudecarea cauzei, să se dispună aplicarea față de inculpați a

unor pedepse just individualizate, sub aspectul cuantumului acestora și

implicit a modalității de executare.

De asemenea, cu

prilejul dezbaterilor s-au formulat ca motive suplimentare de apel omisiunea

primei instanțe de a menționa alin. (1), în ceea ce privește încadrarea

juridică date faptelor săvârșite de către inculpați.

În motivarea

apelului, inculpatul C.V.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței apelate și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de

lege, precizând că din probele administrate la instanța de fond nu rezultă cu

certitudine faptul că lovitura aplicată părții vătămate M.E.I. i-ar fi pus

viața în pericol, chiar dacă acesta a prezentat certificat medico-legal ce

recomandă îngrijiri de 75 - 80 de zile; de asemenea, în mod greșit instanța de

fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din

tentativă de omor calificat în lovire sau alte violențe sau vătămare corporală,

întrucât din declarațiile părții vătămate și ale martorilor nu rezultă că

lovitura aplicată de inculpat prin aruncarea unui scaun, ar fi cea care i-a

afectat integritatea fizică și i-ar fi pus viața în pericol.

Probele administrate

în cauză, arată același apelant, relevă o altă stare de fapt, declarațiile

părții vătămate, aceasta arătând în mod expres că nu a fost lovită de către

inculpat cu scaunul, alături de provocarea venită din partea aceleiași părți

vătămate, ce în mod amenințător se îndrepta cu sticla spartă către inculpat,

fac dovada nevinovăției inculpatului în săvârșirea faptelor penale reținute în

sarcina sa.

Prin apelul declarat,

apelantul inculpat C.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

primei instanțe și rejudecarea cauzei, în condițiile s-a dat o greșită

interpretare probatoriilor administrate.

În condițiile în care

probele cauzei relevă că inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul

părții vătămate, în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de lovire sau alte violențe, mai mult, în cauză s-a făcut dovada

că partea vătămată a fost cea care a provocat reacția inculpatului, martorul

B.F. descriind atitudinea provocatoare a părții vătămate.

Caracterul spontan al

conflictului dintre părți, precum și modul în care s-a derulat acesta, fac

dovada inexistentei voinței de suprimare a vieții victimei, arată același

apelant în critica adusă hotărârii primei instanțe.

Prin Decizia penală

nr. 359 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații

C.M. și C.V.A. împotriva Sentinței penale nr. 49 din 18 martie 2013 pronunțată

de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3100/104/2012.

A admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva aceleiași sentințe

penale, a desființat în parte sentința penală, în sensul că a înlăturat

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. pentru fiecare dintre

apelanții inculpați, dispunând executarea pedepsei principale de 3 ani

închisoare, aplicată fiecărui inculpat, în regim de detenție.

S-au înlăturat

aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței penale.

Au fost obligați

fiecare dintre inculpații C. și C.V.A. la câte 200 lei cheltuieli judiciare,

iar restul cheltuielilor judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din

care 200 lei onorariu apărător oficiu pentru inculpatul C.V.A. a fost avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat următoarele:

În ceea ce privește

apelurile formulate de cei doi inculpați, instanța de apel a apreciat că

acestea sunt neîntemeiate, astfel încât în temeiul art. 379 pct. l lit. b) C.

proc. pen., au fost respinse.

Instanța de apel a

avut în vedere că starea de fapt astfel cum a fost reținută de către prima

instanță, interpretarea asigurată probelor administrate pe parcursul procesului

penal, este judicioasă, exprimând adevărul judi