ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1936/2014

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26 din 1 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4896/104/2008, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., în 6 infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C., cu antecedente penale, la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prev.de art. 66 C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din C.E.D.O. și cauza Sabău și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost computată din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă din data de 19 iunie 2008 și până pe data de 21 iulie 2008 inclusiv - data punerii în libertate prin Încheierea nr. 74 din 21 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1313/54/2008.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea armei de vânătoare calibru 12 mm de la inculpat, depusă la Camera de corpuri delicte a Biroului Arme, Explozivi și Substanțe Toxice din cadrul I.PJ. Olt.

A fost obligat inculpatul la 1.754,947 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare privind părțile vătămate C.A.l. și C.I.F. către partea civilă S.J.U. Slatina - plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

Au fost admise în parte cererile de despăgubiri civile formulate de părțile vătămate C.A.l., C.I.F., U.M.I. și A.M. și a fost obligat inculpatul - pentru fiecare parte vătămată - la câte 5.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul la 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată D.N. și 30 lei reprezentând daune materiale către partea civilă G.N.

S-a luat act că partea vătămată R.I.M., nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la 2.550 lei cheltuieli judiciare statului din care 50 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând probele administrate în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 14/15 iunie 2008, pe raza com. Tufeni s-a organizat o discotecă, unde au participat peste 250 de persoane, printre care și părțile vătămate A.M., C.A.l., C.I.F., D.N., R.M. și U.N.

La terminarea petrecerii din discotecă, grupul de tineri mai sus menționat s-a deplasat la târgul săptămânal din aceeași comună, cu intenția de a consuma mici și bere. La ora respectivă, 03.30 - 04.00 dimineața, în târg se aflau înjur de 50 de persoane.

Inculpatul C.C., în aceeași noapte, a luat hotărârea să vină la târgul săptămânal din comuna Tufeni, plecând de la bunica sa din comuna Tecuci, jud.Teleorman, cu autoturismul de teren, proprietatea SC I.G. SRL. Ajungând pe raza com. Tufeni, in jurul orelor 03.00 - 03.30, a parcat autoturismul în aporprierea stației Peco, ce era situată vis-a-vis de locația unde era amenajat târgul, respectiv lângă un chioșc unde se serveau mici.

Inculpatul a coborât din mașina de teren împreună cu doi prieteni, a consumat mici, așezându-se la o masă pe terasă. La plecare de la bunica sa, inculpatul a luat cu el o armă de vânătoare de calibrul 12 mm și 4 cătușe de 12 mm, ambele produse in Italia.

Arma a fost procurată de inculpat în baza autorizației eliberată de D.G.P. Municipiului București la data de 12 iunie 2008 conform facturii fiscale de la SC E.I.I. SRL București, cu suma de 319 lei.

La data de 19 iunie 2008, D.G.P. Municipiului București i-a eliberat inculpatului permisul de armă de tip B, unde era înscrisă arma de vânătoare calibru 12 mm.

Inculpatul C.C., în noaptea de 14/15 iunie 2008, nu avea eliberat permisul pentru folosirea armei de vânătoare, armă pe care o avea în autoturismul de teren cu care venise la târgul săptămânal din com. Tufeni.

După ce a consumt mici, inculpatul s-a ridicat de la masă, a mers la autoturismul, de teren, s-a urcat la volan, l-a pornit și s-a deplasat în direcția centrului comunei, unde l-a oprit la o distanță de cea 14 metri de locul unde se afla sediul SC G.C. SRL Tufeni, locație compusă dintr-un chioșc din tablă acoperit cu țiglă, ce era proprietatea lui G.N., a coborât din autoturism, a luat arma de vânătoare, a introdus în magazia armei un număr de 4 cartușe, după care a armat-o și apăsând pe trăgaci, a declanșat primul foc de armă în sus, după care, celelalte trei cartușe le-a tras în direcția chioșcului ce aparținea lui G.N. Alicele ce au fost eliberate din cartușe au trecut prin învelișul de tablă al chioșcului, precum și prin ușa de intrare întredeschisă, au perforat acest înveliș și s-au spart geamurile.

Din depozițiile martorilor C.I., G.I.A., C.L. și G.I., a rezultat că "inculpatul s-a ridicat de la masă, s-a urcat în autoturismul de teren, a mers o distanță mică, a oprit, după care a coborât având asupra sa o armă de vânătoare, a tras un cartuș înspre stația Peco, după care un număr de 3 cartușe în direcția barăcii cu înveliș metalic, iar alicele au pătruns prin învelișul de tablă al acesteia, rănind mai multe persoane printre care și pe părțile vătămate A.M., C.A.I., C.I.F., D.N., U.M.I. și R.I.M."

În urma acțiunii inculpatului, s-a creat panică în rândul persoanelor aflate în târg, tulburându-se grav liniștea locuitorilor, iar la strigătele de ajutor ale persoanelor afectate, precum și la solicitările de intervenție a organelor de poliție, inculpatul s-a urcat în autoturismul de teren cu care venise si s-a deplasat în direcția com. Balaci, județul Teleorman.

Părțile vătămate au fost transportate cu o ambulanță la Spitalul Județean Slatina, unde au primit îngrijiri medicale.

Din Raportul de constatare medico - legală din 10 octombrie 2008 al S.M.L. Olt, a rezultat că partea vătămată C.A.I. a prezentat un număr de 4 leziuni la nivelul capului, toracelui si antebrațului, leziuni ce au fost produse prin împușcare, necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale (fila 101 d.u.p.); Raportul de constatare medico - legală din 10 octombrie 2008 al S.M.L. Olt a confirmat faptul că partea vătămată C.I.F. a prezentat leziuni traumatice care au fost produse prin împușcare cu o armă de vânătoare necesitând 3-4 zile îngrijiri medicale (fila 95 d.u.p.); Raportul de constatare medico - legală din 17 iunie 2008 al S.M.L. Olt a confirmat faptul că partea vătămată D.N. a prezentat o plagă împușcată abdominală ce a fost produsă cu o alică de 4 mm, necesitând 4-5 zile îngrijiri medicale (fila 89 d.u.p.), Raportul de constatare medico - legală din 17 iunie 2008 al S.M.L. județul Olt (fila 98 d.u.p.) a confirmat faptul că partea vătămată A.M. a prezentat leziuni traumatice ce au fost produse prin împușcare cu o armă de vânătoare, radiografia toracică evidențiind imagini de corpi străini radioopaci în hemitoracele drept. S-a apreciat că leziunile au fost produse prin împușcare cu alice de 4 mm și au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale; Raportul de constatare medico - legală din 17 iunie 2008, emis de S.M.L. județul Olt a confirmat faptul că partea vătămată O.M.I. a prezentat "două teză"' la nivelul gambelor ce au fost produse prin împușcare cu alice de 4 mm, necesitând 6-7 zile îngrijiri medicale (fia 92 d.u.p.).

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. în 6 infracțiuni de lovire sau alte violențe prev.de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. instanța a respins-o pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul cu o armă de vânătoare semiautomată - armă letală, a tras un număr de trei cartușe în direcția unui grup de persoane aflate într-un chioșc metalic, iar alicele din cartușe au penetrat învelișul metalic distrugând și o parte din geamurile chioșcului, au rănit 6 persoane, producându-le leziuni conform rapoartelor medico - legale atașate la dosarul cauzei.

Având în vedere că inculpatul a tras repetat cu o armă de foc de la o distanță de 50 de metri, cunoscând că în acel chioșc se aflau mai multe persoane, Tribunalul a concluzionat că acesta a prevăzut posibilitatea ca fapta sa să aibă ca rezultat moartea persoanelor respective, în acest sens fiind practica judiciară constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 13 04/2002).

În acest sens s-a arătat că pentru existența infracțiunii de tentativă la omor, legea nu impune condiția ca leziunile produse prin agresiune să fi pus efectiv viața victimei în primejdie.

La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul s-a avut în vedere obiectul apt de a produce moartea "arma de vânătoare - armă letală", zona spre care a fost îndreptat actul de violență "grup de persoane" și intensitatea actului de violență "cartușe ale căror alice au penetrat un înveliș metalic rănind mai multe persoane ce se aflau in spatele acestui înveliș metalic".

În acest context s-a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului faptei sale si a acceptat acest rezultat, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide, în forma prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. l lit. a) C. pen.

În ce privește cererea inculpatului, privind reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 C. pen., Tribunalul a arătat că pentru existența depășirii limitelor legitimei apărări, este necesar ca inculpatul să reacționeze la un atac care întrunește toate condițiile legale, deoarece depășirea înseamnă trecerea peste barierele legitimei apărări.

Depășirea limitelor legitimei apărări în modalitatea excesului scuzabil este o circumstanță atenuantă legală, deoarece din prisma obiectivă, riposta este într-o disproporție evidentă față de atac, deși sunt întrunite toate condițiile atacului, iar din punct de vedere subiectiv nu există starea de tulburare sau temere.

În cauza de față, din probele administrate, nu a rezultat că inculpatul a acționat ca urmare a unei amenințări sau a unei agresiuni din partea altor p.ersonae, fiind relevante în acest sens depozițiile martorilor C.I. și G.I.A. care au declaat că "Nu am văzut ca inculpatul să fi fost amenințat sau alergat de persoanele din târg"; "Nu am observat că spre mașină se deplasau în mod violent un grup de personae. Dealtfel, nu am văzut nicio persoană".

Prin urmare, s-a apreciat că, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută această circumstanță atenuantă legală prevăzută de art. 73 C. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului privind achitarea cu privire la infracțiunea de nerespectare a regimului armelor si munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că a deținut în mod legal arma de vânătoare, posedând autorizația de cumpărare a acesteia, cât și pentru muniția necesară, Tribunalul a constatat că, într-adevăr, din actele dosarului, a rezultat că acesta a avut autorizație de cumpărare a unei arme de vânătoare eliberată de D.G.P. a Municipiului București pe care a și achiziționat-o la data de 12 iunie 2008, conform facturii fiscale.

Totuși, această armă de vânătoare, la data săvârșirii faptelor de către inculpat, nu putea fi folosită în lipsa permisului de port armă, care a fost obținut ulterior săvârșirii faptelor, si anume pe data.de 19 iunie 2008.

S-a arătat de către instanța de fond că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu recunoașterea parțială a acestuia, declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit în fața Tribunalului, rapoartele de constatare medico - legală privind părțile vătămate întocmite de S.M.L. Județean Olt, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul medico - legal de expertiză psihiatrică a inculpatului, raportul de constatare tehnico - științifică balistică a armei de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunilor.

În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., combinat cu art. 176 lit. b) C. pen., nerespectarea regimului armelor si munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri, tuburarea gravă a liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor s-a ținut seama de prevederile art. 72 C. pen., respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gravitatea faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează pedeapsa.

Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul a avut o poziție procesuală relativ bună, acesta recunosând în materialitatea lor faptele, așa cum s-au derulat, fapte pe care le-a regretat, că nu are antecedente penale și este o persoană tânără.,In raport de aceste circumstanțe, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă, ca urmare a concursului de infracțiuni conf.art. 33 lit. a) si 34 lit. b) C. pen., orientată spre minimul textelor mcriminatorii, însă cu executare în regim de detenție care să corespundă scopului prevăzut de legiuitor pentru reeducare și îndreptare a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că cererea de constituire de parte civilă a S.J.U. Slatina, este fondată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ., raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată, privind reforma în domeniul sănătății.

Ca urmare, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.754,947 lei cu titlu de despăgubiri civile către această parte civilă, plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

În ceea ce privește pretențiile civile solicitate de părțile vătămate constând în acordarea de daune morale, respectiv partea civilă C.A.I. suma de 20.000 euro echivalentul în lei la cursul oficial, partea civilă C.I.F. - 20.000 lei, partea civilă U.M.I. -20.000 lei, partea civilă A.M. - 20.000 lei, instanța le-a considerat doar în parte întemeiate, respectiv, până la concureța sumei de 5.000 lei pentru fiecare parte civilă, cuantum apreciat ca fiind suficient pentru repararea prejudiciului de natură nepatrimonială provocat victimelor.

În ce privește cererea părții vătămate D.N. de constituire de parte civilă cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, Tribunalul a considerat-o echitabilă, obligându-l pe inculpat la plata acestei sume către partea vătămată.

Totodată, instața a constatat cererea părții vătămată G.N., de obligare a inculpatuluiu la pata unor despăgubiri materiale în cuantum de 30 lei ca fiind întemeiată, fiind dovedită cu depozițiile martorilor audiați în cauză.

Totodată, instanța a luat act că partea vătămată R.I.M. nu are pretenții civile împotriva inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Olt, inculpatul C.C. și partea civilă C.A.I.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 223 din 2 noiembrie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză și a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, iar pe apelantul parte vătămată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, Curtea a precizat cu privire la critica vizând greșita încadrare juridică dată faptei inculpatului, aceea de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. că, în cazul infracțiunii de omor, latura subiectivă presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe ori indirecte, așa cum aceasta este definită de dispozițiile art. 19 alin. (1) C. pen., iar pentru existența infracțiunii de tentativă la omor, legea nu impune condiția ca leziunile produse prin agresiune să fi pus efectiv viața victimei în primejdie.

Totodată, constant, jurisprudența, la stabilirea vinovăției, în cazul infracțiunii de omor, a avut în vedere unele elemente ce rezultă din materialitatea faptelor, cum ar fi, de exemplu, obiectul folosit pentru producerea leziunilor, zona vitală vizată, intensitatea actelor de violență, atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei, eventualele relații preexistente dintre acesta și victimă etc.

Ori, din probatoriul administrat în cauză, apreciat în ansamblu, adică prin coroborare, Curtea a reținut că inculpatul, de la o distanță de 50 de metri, a tras un număr de 3 cartușe, cu o armă de vânătoare ce o avusese asupra sa, în autoturism, în direcția unui grup de persoane ce se afla într-un chioșc metalic, situat într-un târg săptămânal, iar alicele cartușelor trase au penetrat învelișul metalic al respectivului chioșc, distrugându-i și o parte din geamuri, împrejurări în care au fost rănite 6 persoane: A.M., C.A.I., C.I.F., D.N., U.M.I., R.l.M., aceștia suferind leziuni ce au făcut necesare mai multe zile de îngrijiri medicale, cum astfel rezultă din concluziile rapoartelor de constatare medico-legală efectuate de S.M.L. Olt (filele 101, 95, 89, 98, 92 - dosar urmărire penală).

Întrucât inculpatul a tras repetat trei cartușe în direcția chioșcului metalic, iar alicele au pătruns prin învelișul acestuia, rănind pe fiecare din părțile vătămate, s-a apreciat că forma de vinovăție cu care a acționat, a fost intenția indirectă de a ucide, cum astfel aceasta este definită de art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen., făptuitorul prevăzând rezultatul activității sale, pe care deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Așadar, Curtea a considerat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului este corectă, acesta săvârșind infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., iar nu un număr de șase infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cum astfel s-a invocat de inculpat.

În acest context, instanța de apel a apreciat că față de inculpat nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. (depășirea limitelor legitimei apărări), întrucât, așa cum judicios a reținut și judecătorul fondului, pentru existența depășirii limitelor legitimei apărări este necesar ca inculpatul să reacționeze la un atac care întrunește toate condițiile legale, depășirea însemnând trecerea peste barierele legitimei apărări.

Depășirea limitelor legitimei apărări, în modalitatea excesului scuzabil, este într-adevăr, o circumstanță atenuantă legală, deoarece, din punct de vedere obiectiv, riposta este într-o disproporție evidentă față de atac, deși sunt întrunite toate condițiile atacului, iar, din punct de vedere subiectiv, nu există stare de tulburare sau temere.

Or, instanța de apel a constatat că probatoriul testimonial administrat în cauza de față, semnificative fiind declarațiile martorilor C.I. și G.I.A., a demonstrat că inculpatul nu s-a aflat în împrejurările descrise de dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., cei doi martori oculari declarând că „nu am văzut ca inculpatul să fi fost amenințat sau alergat de persoanele din târg" și „nici că spre mașina acestuia s-ar fi deplasat în mod violent vreun grup de persoane".

Referitor la critica vizând greșita stabilire a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., Curtea a reținut că la stabilirea și aplicarea pedepselor, s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social a faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca urmare, pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, stabilită la limita minimă specială prevăzută de lege, a fost apreciată ca just individualizată, instanța de fond valorificând corespunzător, pe de o parte, elementele ce privesc gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, desprins din urmările produse și din modul de săvârșire a acestora, iar, pe de altă parte, elemente ce privesc pe făptuitor, relativ sincer în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse și cooperant pe parcursul procesului, împrejurări deja reținute de judecătorul fondului.

Cât privește critica de nelegalitate formulată de inculpat, constând în greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., din actele dosarului s-a reținut că inculpatul a avut autorizație de cumpărare a unei arme de vânătoare, eliberată de D.G.P. a municipiului București, armă pe care a și achiziționat-o la data de 12 iunie 2008, conform actelor de la dosar.

Însă, această armă de vânătoare, la data săvârșirii faptelor - 14/15 iunie 2008 - nu era însoțită și de permisul de port-armă, acesta fiind obținut ulterior, respectiv la data de 19 iunie 2008.

Prin urmare, nu a fost acceptat raționamentul invocat de inculpat în apărarea sa, dar și în cadrul criticilor de apel, anume că faptei prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. îi lipsește un element constitutiv, respectiv latura obiectivă, cu motivarea că ar fi deținut în mod legal arma de vânătoare, având autorizație pentru cumpărarea acesteia, cât și pentru muniția aferentă folosită.

Referitor la pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului pentru această infracțiune, Curtea a apreciat că, în cauză, judecătorul fondului a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor înscrise în art. 72 C. pen.

În legătură cu aspectul de nelegalitate invocat în apelul parchetului, în sensul că încadrarea juridică pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen. nu ar fi completă, Curtea a constatat că, între-adevăr, critica formulată este fondată, calificarea faptei fiind aceea prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., însă, s-a arătat că, în sine, aspectul respectiv invocat este doar unul de ordin formal, insuficient pentru a justifica desființarea soluției.

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune a fost privită ca just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect.al.reținerii dispozițiilor prev de art. 74, 76 C. pen., cum astfel s-a cerut de către inculpat, în apelul declarat.

Referitor la criticile vizând greșita soluționare a laturii civile, invocate atât în apelul parchetului, cât și în apelul părții civile C.A.I., s-a arătat că este de necontestat faptul că procurorul poate declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă, în acest sens fiind cunoscute dispozițiile Deciziei nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curții Constituționale, referitor la conținutul art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Însă, în aplicarea dispozițiilor art. 14 și urm. C. proc. pen. raportat la art. 998, 999. C. civ., acestea din urmă reglementând principiul reparațiunii integrale a prejudiciului, judecătorul, în considerarea unor criterii, decurse, parțial, din lege, cât și a altora, stabilite de jurisprudență, este suveran în a aprecia întinderea despăgubirilor acordate pentru daune morale.

Or, în cauză, părților civile constituite, cât și părții civile C.A.I., care a și declarat apel, le-au fost acordate despăgubiri în limita a 5.000 lei, sume apreciate ca bine mdemnizate și de natură a compensa suficient suferințele fizice și psihice încercate de părțile respective, prin săvârșirea faptelor de către inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2232 din 1 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4896/104/2008, a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut din examinarea deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., că recursul este întemeiat.

Astfel, la termenul din 27 septembrie 2010, apărătorul inculpatului a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză balistică, extrajudiciară, solicitând apoi în raport de concluziile acestuia efectuarea, în cadrul procesului penal, a unei expertize balistice care să lămurească unele împrejurări de fapt ce privesc folosirea armei de către inculpat, respectiv: dacă arma era în stare de funcționare, daca tuburile cartușelor găsite la fața locului au fost trase cu arma respectivă, care a fost traiectoria proiectilelor date de urmele de la locul faptei, distanța de tragere și dacă elementele tragerii cu arma de foc - traiectoria, viteza proiectilelor ș.a. indică o tragere directa asupra victimelor sau una accidentală.

Cererea a fost respinsă de către instanța de apel, apreciind-o ca lipsită de utilitate și oportunitate, întrucât împrejurările de fapt au fost deja lămurite prin administrarea în cadrul procesului a altor mijloace de probă.

Înalta Curte a constatat ca instanța de apel nu a manifestat rol activ în lămurirea intenției cu care a acționat inculpatul atunci când a tras 4 cartușe în plan vertical sau în direcția, chioșcului în care se aflau părțile vătămate, cu consecințe asupra încadrării juridice a faptei în tentativa de omor deosebit de grav ori 6 infracțiuni de lovire sau alte violențe.

Înalta Curte a apreciat că expertiza balistică solicitată de inculpat este o probă esențială în prezenta cauză, de natură a lămuri intenția cu care a acționat inculpatul. Astfel potrivit doctrinei și jurisprudenței, omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane, iar nu cu intenția generală de a vătăma. Intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului (intensitatea loviturilor, multitudinea lor, zona vizată, instrumentul folosit, aptitudinea de a produce rezultatul letal), dar și din împrejurările în care s-a produs actul de violență, numai o analiză amănunțită a ansamblului datelor cauzei fiind de natură să scoată în evidență poziția subiectivă reala a inculpatului.

S-a arătat că, în speță, dacă inculpatul a tras în direcția părților vătămate cu o armă de vânătoare cu alice, încadrată în categoria armelor letale, aceasta nu înseamnă automat că dacă arma avea aptitudinea de a produce rezultatul letal, inculpatul a acționat cu intenția de ucidere. Astfel, în cauză s-a stabilit pe baza declarațiilor de martor coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului că inculpatul a tras de la o distanță de 50 m și că alicele care au provocat vătămarea părților vătămate au pătruns prin pereții sau ușa întredeschisă a magazinului SC G.C. SRL, lovind geamul ghioșcului și consumatorii aflați în incinta acestui magazin; or, s-a apreciat că, în aceste condiții, se pune problema dacă arma de vânătoare folosită are efect letal indiferent de distanța de tragere, știut fiind că alicele se dispersează cu cât distanța de tragere este mai mare, scăzând corespunzător și pericolul de a pune viața în primejdie. Așadar, s-a arătat că faptul că arma de vânătoare folosită de inculpat este încadrată în categoria celor letale, nu înseamnă automat că utilizarea acesteia de la distanța stabilită în cauză - 50 m - are un asemenea efect și, pe cale de consecință, că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.

Ca urmare, s-a considerat că se impune efectuarea expertizei solicitate în fața instanței de apel, întrucât chiar dacă instrumental vulnerant folosit are aptitudinea generală de a ucide, este necesar a se examina dacă în condițiile concrete ale cauzei este realizată această cerință.

Pe de altă parte, s-a arătat că, pentru stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul se impune și lămurirea direcției de tragere pentru toate cele 4 cartușe trase în acea împrejurare, respectiv dacă acesta a perseverat, executând un tir concentrat asupra victimelor, sau daca, dimpotrivă a tras în diferite direcții, fără a prevedea unde vor ajunge alicele și dacă acestea vor avea un efect vătămător.

Ca atare, cum administrarea acestui mijloc de probă este esențială pentru lămurirea formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul și, implicit asupra încadrării juridice ce se va da în principal faptei din prezenta cauză, Înalta Curte, în baza.art. 385

15

pct. 2. lit. c) C. proc. pen., a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la instanța de apel, pentru a se dispune, cu ocazia rejudecării efectuarea expertizei balistice solicitate de inculpat cu obiectivele consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 octombrie 2010 (fila 98 din dosarul instanței de apel), precum și cu eventualele obiective considerate relevante de către instanță.

Prin Decizia penală nr. 258 din 10 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul C.C. și partea civilă C.A.l. împotriva sentinței penale nr. 26 din 1 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4896/104/2008.

S-a desființat sentința în parte, iar în rejudecare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dintr-o infracțiune prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., în cinci infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și o infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (parte vătămată R.I.M.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele cinci infracțiuni de lovire săvârșite împotriva părților vătămate C.A.l., C.I.F., D.N., U.M.I. și A.M.

S-au reținut și dispozițiile alin. (1) al art. 321 C. pen., alături de dispozițiile alin. (2), reîncadrându-se această faptă în dispozițiile art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 5 pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate prin decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în temeiul art. 279 alin. (1) C. pen. și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în temeiul art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executăriipedepsei pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să se suspende și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă C.A.I. la suma de 8.000 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții.

În baza art. 193 C. proc. pen., s-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de partea civilă C.A.I.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.

În baza art. 199 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de expert S.E.M. și s-a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei aplicată prin încheierea din 15 mai 2013 a acestei instanțe.

În baza art. 199 C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de avocat B.B. și s-a dispus scutirea acestuia de amenda judiciară în sumă de 500 lei aplicată prin încheierea din 29 mai 2013 a acestei instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a arătat că, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize balistice, potrivit considerentelor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin raportul de expertiză criminalistică din 14 mai 2013 întocmit de L.I.E.C. București s-a concluzionat că: arma de vânătoare, calibrul 12, este în bună stare de funcționare, focul putând fi declanșat exclusiv prin acționarea trăgaciului, numai atunci când zăvorul de siguranță de află în poziția „dezasigurat". Distanța dintre trăgător și orificiile de intrare în colțul imobilului SC G.C. SRL a fost de cea 23 m. Tragerea s-a executat în mod direct către punctele unde au fost descoperite urmele de alice.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide părțile vătămate, respingând astfel cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în 6 infracțiuni de lovire.

S-a constatat că, în noaptea de 14/15 iunie 2008, în jurul orelor 3,30 - 4,00, inculpatul C.C. a venit cu un autoturism, în care avea o armă de vânătoare, la târgul săptămânal din comuna Tufeni, jud. Olt.

La un.jnoment.dat inculpatul a.luat arma de vânătoare din autoturism și a tras un număr de 4 cartușe, din care, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică efectuat în apel, alicele dintr-un singur foc/cartuș au rănit părțile vătămate, aflate dincolo de un chioșc metalic aparținând SC G.C. SRL, cele dintr-un alt cartuș au trecut prin „aplecătoarea" acoperișului SC L.I. SRL, iar alicele din celelalte 2 cartușe nu s-au găsit, expertiza balistică extrajudiciară presupunând că acestea au fost trase în plan vertical, ceea ce constituie o explicație plauzibilă.

Inculpatul C.C. și-a motivat acest gest prin aceea că venise în acel loc pentru a-l lua pe un prieten, care se afla în stația Peco situată în zona târgului de săptămână, ce avusese un conflict cu alte persoane, iar când a coborât din autoturism a fost lovit de aproximativ 5-6 băieți care îl așteptaseră pe cel din stația Peco, aceștia au aruncat în el cu dale de pavaj și i-au aplicat și o lovitură cu un cuțit în zona toracelui. In acest moment, de teamă, a luat arma din portbagaj, a încărcat-o și a tras în aer, apoi îhtr-un plan de 45 de grade, fiind lovit cu o dală în umăr.

S-a constatat că inculpatul a depus la dosarul de urmărire penală certificatul medico-legal din 17 iunie 2008 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, în care se arată că a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure (plagă tăiată lungă de 3,5 - 4 cm nepenetrantă, situată în spațiul 5 intercostal, fractură claviculară stângă), acestea pot data din 15 iunie 2008 și au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de mgrijiri medicale.

S-a mai constat că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul a tras trei cartușe în direcția chioșcului ce aparținea SC G. SRL SRL, un singur cartuș fiind tras în această direcție. O parte din alicele din acest cartuș au pătruns pe ușa întredeschisă a chioșcului, apoi au trecut prin geamurile de la ghișeu și au rănit părțile vătămate aflate dincolo de chioșc, pe terasă.

Curtea a apreciat că greșit s-a reținut de prima instanță și că inculpatul a tras cu o armă de foc cunoscând că în acel chioșc se aflau mai multe persoane, atâta vreme cât persoanele rănite nu se aflau în chioșc, ci dincolo de chioșcul respectiv, iar din poziția în care se afla, inculpatul nu avea posibilitatea să le vadă.

La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul, Curtea a avut în vedere faptul că, deși instrumentul vulnerant folosit de inculpat - arma de vânătoare - are aptitudinea generală de a ucide, în condițiile concrete ale cauzei această cerință nu este îndeplinită.

S-a mai constatat că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că distanța dintre trăgător și orificiile de intrare în colțul imobilului SC G.C. SRL a fost de cea 23 m, așadar distanța dintre trăgător (inculpat) și părțile vătămate a depășit semnificativ lungimea de 23 m, ea cuprinzând și lungimea construcției metalice a SC G. SRL, precum și distanța dintre ghișeul acesteia și părțile vătămate care se aflau la mesele de pe terasa SC G. SRL.

In ceea ce privește cerința stabilită prin decizia de "casare" a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind lămurirea direcției de tragere pentru toate cele 4 cartușe trase în acea împrejurare, s-a constatat că din probele administrate în cauză - îndeosebi raportul de expertiză criminalistică - a rezultat că alicele dintr-un singur foc/cartuș au rănit părțile vătămate, (cele dintr-un alt cartuș au trecut prin „aplecătoarea" acoperișului SC L.I. SRL, iar alicele din celelalte 2 cartușe nu s-au găsit, expertiza balistică extrajudiciară presupunând că acestea au fost trase în plan vertical), așadar inculpatul a tras în diferite direcții, fara a prevedea unde vor ajunge alicele și daca acestea vor avea un efect vătămător. Prin urmare, inculpatul nu a perseverat, nu a executat un tir concentrat asupra victimelor, aspect ce a fost avut în vedere de instanță la stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul.

Curtea a apreciat că, având în vedere materialitatea actului de violență și împrejurările în care s-a produs acesta, astfel cum au fost expuse, alicele ce au lovit părțile vătămate nu aveau aptitudinea de a produce rezultatul letal, ci numai de a le vătăma, aspect ce rezultă și din numărul de zile de îngrijiri medicale acordate acestora (partea vătămată C.A.I. necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale, partea vătămată C.M.F., 3-4 zile îngrijiri medicale, partea vătămată D.N., 4-5 zile îngrijiri medicale, partea vătămată A.M., 4-5 zile îngrijiri medicale; partea vătămată U.M.I., 6-7 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată R.I.M., nu a prezentat certificat medico-legal care să ateste numărul de zile de îngrijiri medicale, acesta declarând că nu s-a prezentat la I.M.L. întrucât leziunile sale erau minore) și din faptul că nici uneia nu i s-a pus în primejdie viața.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața unei persoane, ci de a vătăma, motivul de apel formulat de inculpat sub acest aspect fiind întemeiat, astfel că, văzând dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte sentința și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dintr-o infracțiune de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., în cinci infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., și o infracțiune de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., instanța apreciind că, prin declarațiile date la urmărirea penală, părțile vătămate și-au manifestat deja voința de a solicita tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru vătămările ce le-au fost cauzate, astfel că nu se mai impune ca acestea să fie întrebate dacă înțeleg să formuleze plângere prealabilă pentru infracțiunea de lovire.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (cu privire la partea vătămată R.l.M.), fiind împlinită prescripția specială de 4 ani și 6 luni în condițiile art. 124 C. pen. rap. la art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., raportat la data faptei, 14/15 iunie 2008.

În ceea ce privește cele 5 infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, precum și persoana și conduita inuclpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat în fața organelor judiciare, instanța apreciind că prin aplicarea câte unei pedepse de 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele cinci infracțiuni de lovire săvârșite împotriva părților vătămate C.A.I., C.I.F., D.N., U.M.I. și A.M. se va realiza scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de parchet, prin care s-a arătat că în mod greșit nu s-a reținut și alin. (1) al art. 321 C. pen. pentru corecta încadrare juridică a faptei, Curtea a apreciat că acesta este întemeiat. Astfel, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că prin fapta inculpatului, care a tras patru focuri de armă în public, în stradă, s-a produs o tulburare gravă a liniștii și ordinii publice, persoanele aflate în zonă fiind alarmate, speriate, determinate să părăsească locul respectiv, însă alături de alin. (2) al art. 321 C. pen., care mcriminează această formă agravantă a infracțiunii, se impune și indicarea alin. (1), care descrie forma tip, alin. (2) fiind astfel reținut numai prin raportare la alin. (1) (sub acest aspect a fost apreciată ca neîntemeiată susținerea formulată de inculpat în cadrul motivelor de apel în sensul că nu a existat o tulburare gravă a liniștii și ordinii publice).

Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis și apelul declarat de parchet, fiind întemeiat sub acest aspect și s-au reținut și dispozițiile alin. (1) al art. 321 C. pen., alături de dispozițiile alin. (2), reîncadrându-se această faptă în dispozițiile art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., Curtea a apreciat că este neîntemeiat motivul de apel formulat de inculpat prin care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta acestuia de a folosi o armă pe care o deținea în mod legal, în baza autorizației de a achiziționa arma, chiar dacă nu era înscrisă în permisul de portarma, nu este prevăzută de legea penală.

S-a făcut trimitere la dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. și s-a constatat că la dosarul de urmărire penală - filele 70-79 - se află permisul de armă tip B al inculpatului, eliberat la data de 19 iunie 2008, în care este înscrisă armă de" vânătoare, autorizația de procurare armă și muniție din 20 martie 2008, valabilă până la 19 iunie 2008, și în care este înscrisă mențiunea procurării armei de vânătoare cu alice la data de 12 iunie 2008, precum și factura fiscală pe baza căreia s-a achiziționat arma la data respectivă.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 295 din 2004 privind regimul armelor și munițiilor, în redactarea în vigoare la data faptei, dreptul de procurare, de deținere sau, după caz, de port și folosire a armelor letale se dobândește de la data emiterii de către autoritățile competente a autorizației de procurare a armei sau, după caz, a permisului de armă, iar potrivit art. 24 alin. (1) din aceeași lege, persoana care a procurat, în condițiile legii, arme letale, are obligația ca, în termen de 10 zile de la data procurării, să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază de competență se află domiciliul sau, după caz, reședința acestuia, în vederea solicitării acordării permisului de armă sau, după caz, pentru înscrierea armei în permisul de armă al cărui titular este deținătorul.

S-a arătat că, în cauză, inculpatul avea autorizație valabilă de procurare armă și muniție, eliberată la 20 martie 2008, iar arma de vânătoare cu alice a achiziționat-o la data de 12 iunie 2008, așadar la data faptei - 14/15 iunie 2008 se afla în termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru a solicita permisul de armă (care i-a și fost eliberat la data de 19 iunie 2008).

Cu toate acestea, deși inculpatul avea, potrivit textelor legale amintite mai sus, dreptul de deținere a armei, el avea, potrivit dispozițiilor art. 28 și 33 din aceeași lege, și obligația de a respecta anumite reguli privitoare la păstrarea și transportul armei, aceasta trebuind să fie păstrată la domiciliul sau reședința acestuia, în locuri special destinate, în toc, și nu în autoturism, și transportată în scopul pentru care este destinată, respectiv pentru a fi folosită asupra vânatului pentru care a fost autorizat. Or, s-a constatat că aceste obligații legale au fost încălcate în cauză de către inculpat.

Așadar, Curtea a apreciat că motivul de apel formulat de inculpat prin care a solicitat achitarea pentru această infracțiune în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. este neîntemeiat, fapta fiind prevăzută de legea penală și întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., acesta încălcând dispozițiile legale privitoare la păstrarea și transportul armei respective, astfel cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de parchet prin care s-a solicitat majorarea pedepselor și aplicarea unui spor, s-a apreciat că acesta este neîntemeiat. Astfel, s-a constatat că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările,, comiterii acestora, urmarea produsă, dar și persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat în fața organelor judiciare, Curtea apreciind astfel că nu se impune majorarea pedepselor stabilite de instanța de fond și nici aplicarea unui spor.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, prezentarea în fața autorității, faptul că este integrat social, Curtea a apreciat că în cauză scopul pedepsei - constrângerea și reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni - poate fi atins și fără executarea sa efectivă în regim de detenție, astfel că, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că este întemeiat motivul de apel formulat de partea civilă C.A.I., prin care a solicitat majorarea daunelor morale acordate. Astfel, având în vedere că prin fapta inculpatului s-a cauzat acestei părți civile și un prejudiciu de ordin nepatrimonial, constând în suferințele fizice și psihice suferite la o vârstă tânără, s-a apreciat că se impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale, la 8.000 lei, apreciind că acest cuantum va fi în măsură să asigure o reparare integrală și echitabilă a prejudiciului moral cauzat părții civile.

Cu privire la motivul de apel susținut de parchet prin care s-a solicitat să se acorde daunele morale diferențiat, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale acordate fiecărei părți civile, s-a apreciat că acesta este neîntemeiat (nu inadmisibil, parchetul având posibilitatea de a ataca și latura civilă a cauzei, în lipsa apelului părții civile, ca urmare a declarării neconstituționale a disp. art. 362 lit. a) C. proc. pen.), instanța de fond stabilind în mod just cuantumul sumelor acordate intimaților părți civile cu titlu de daune morale, mai ales în condițiile în care acestora li s-a acordat un număr similar de zile de îngrijiri medicale, diferențele reduse între acestea nejustificând desființarea sentinței sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă C.A.I. și inculpatul C.C.

Prin motivele de recurs scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru helegalitate, constând în greșita schimbare a încadrării juridice dintr-o infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C.