ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
71 din 28 aprilie 2009 Curtea de Apel
Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea
formulată de petentul U.V., împotriva rezoluției
din 24 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 917/P/2008 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata
M.A.D.
, ca nefondată și a menținut rezoluția.
A obligat petentul la 25
lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut
următoarele:
Prin rezoluția din 24 noiembrie 2008, dată în dosarul nr.
917/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în
baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a)
C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A.D., avocat
în cadrul Baroului Gorj, pentru infracțiunea prev. de
art. 291 C. pen.
Î
n motivarea soluției,
s-a reținut că din actele premergătoare
efectuate în cauză, nu au fost
identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracțiunii
de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., sesizată de petent, pretins a fi fost
săvârșită de avocata M.A.D.
Î
mpotriva acestei
rezoluții, petentul U.V. a formulat
plângere
susținând că, în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față
de avocata M.A.D. deși, existau
indicii că
aceasta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.,
solicitând admiterea
plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea
cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Prin rezoluția de la 14 ianuarie 2009 dată în dosarul nr.
69/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea
de Apel Craiova, s-a dispus, în baza art. 275 și urm.
C. proc. pen.
, respingerea, ca neîntemeiată
a plângerii formulată
de petent, apreciind că nu se impune infirmarea
soluției dată de procuror în această cauză.
Împotriva acestei din urmă rezoluții, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., a formulat plângere petentul și a solicitat anularea
rezoluției contestate, cât și a celei anterioare,
și pe fond trimiterea în
judecată a
intimatei avocat M.A.D.
Plângerea a fost considerată neîntemeiată și respinsă ca atare, cu
următoarea motivare:
Din actele și lucrările
dosarului de cercetare penală, dar și din
memoriile depuse de petent la
instanță, a rezultat că petentul a
susținut
că fosta sa noră, intimata M.A.D., ar fi
urmat, cursurile Universității Constantin Brâncuși din Tg-Jiu, în urma
unui transfer de la o altă universitate, transfer
care nu ar fi respectat
dispozițiile legale în vigoare la aceea data,
transfer de care s-ar fi ocupat chiar petentul.
Din actele efectuate
premergător începerii urmăririi penale și
chiar din susținerile
reclamantului petent nu a rezultat că documentele folosite la realizarea
transferului ar avea un conținut
care să nu
corespundă realității ci doar, că intimatei i-ar fi fost aprobat
acest transfer în mod abuziv, deoarece s-ar fi
încălcat, de către
persoanele care au
avizat acest fapt, legislația ce reglementează
învățământul universitar.
În aceste condiții Curtea a constatat că persoana care este
acuzată efectiv de petent ar fi un funcționar din
cadrul Universității
Constantin Brâncuși, din Tg-Jiu și nu intimata, iar
posibila faptă penală care i s-ar putea imputa acestuia ar fi cea prev. de art.
246 C. pen. și nu cea prev. de art. 291 C. pen.
Î
mpotriva acestei
sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul U.V., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală
și plângerea
adresată instanței în
baza art. 278
1
C. proc. pen.
La termenul de astăzi 7
octombrie 2009, recurentul petiționar a
depus la dosarul cauzei
concluzii scrise, și a solicitat în esență
admiterea
recursului, rejudecarea pe fond și stabilirea juridică a unui
adevăr evident a autorilor din Universitatea
Constantin Brâncuși.
Prin concluziile scrise
depuse la dosarul cauzei a menționat
următoarele:
1.
„Să se constate că în cauză a
fost formulată plângere în rem
și ca atare atât Parchetul, cât și Instanța de fond,
erau obligate să stabilească adevărul și să nu se rezume în fapt la cocoloșirea
lui,
indiferent
cine este autorul ilegalităților comise pentru că nimănui nu-i
este permis să obțină
foloase pe seama unor acte indiferent dacă acestea se numesc diplomă de
licență, obținute prin comiterea de
ilegalități și sunt folosite de titular în breasla
magistraturii.
2.
Parchetul
în principal, procurorul de caz C.M., dar și
instanța de fond, s-a rezumat să preia și să susțină
fără nicio
cercetare afirmațiile de inducere
în eroare ale facultății de drept și ale Universității „C. Brâncuși",
vădite de acoperire a adevăraților autori ai
faptelor infracționale
precum și de către autoarea folosirii uzului de fals.
3.
Factorii semnatari, prin
adresele transmise, preluate cu
nonșalanță în redactarea rezoluției și respectiv în
hotărâre, în mod
vădit nu au transmis și nici făcut referire la documentele doveditoare
ale încălcării flagrante a prevederilor
imperative din H.G. nr. 442 din 30 iulie 1998, cu privire la transferul de la o
facultate privată la Universitatea cu
caracter de stat și au transmis și
mențiuni
cu privire la Nomenclatorul arhivistic, voit mincinoase.
4.
Î
n scopul ascunderii faptelor
ilegale de abuz de funcție și a autorilor în cauză, atât Facultatea cât și
Universitatea au prezentat,
cum că în temeiul Nomenclatorului arhivistic cele
enumerate la pct. 6,
16, 17, 19, documentele nu mai sunt în arhiva universitară.
Realitatea e
următoarea: la secretariatul Universității
(rectorului):
pct. 9, Registrul cu cererea de admitere ce are termen 15
ani; procesele verbale, documentele asupra
desfășurării concursului
de
admitere, are termen permanent; la secretariatul facultății: la pct. 6
este Registrul Matricol ce are caracter
permanent, în xerox prezentat
ca anexă la recurs, fiind dovada
indubitabilă la poziția unu a nesusținerii examenului de admitere.
5.
Onorată înaltă Curte, extrasul cu prevederile H.G.
nr. 442/1998 -
art. 8(1) al. A b, c și (2) - anexat -, cu privire la
transferul de la o facultate privată la o facultate de stat, sunt imperative,
și pentru
realizarea căruia trebuiau
îndeplinite cele două etape:
- de
participare la sesiunea de admitere la zi - oficială - a facultății, și că
sesiunea s-a ținut;
- a doua, de
înmatriculare într-un an de studiu, în baza examenului de admitere în anul I
cf. art. 8, lit. J) și a actelor de la dosar.
Ori, factorii de răspundere din forul de învățământ de stat, prin
eludarea legii, prin abuz de funcție au
trecut direct la înmatricularea
în anul II
de studiu, fapt rezultat indubitabil din Registrul Matricol.
Și ca fapta ilegală săvârșită prin abuz de
funcție să fie completă
și
concludentă, s-a aprobat de aceleași persoane cu răspundere, trecerea în
același an de la învățământul IDD la cursurile de zi și
respectiv
licența la zi.
5.
Pe cale de consecință,
fată de situația redată, de transferare
de la facultate privată la facultate de stat, prin
eludarea prevederilor
imperative
ale HG. nr. 442/1998, față infracțiunile comise, rezultatul
obținut - diploma de licență - devine lovită de
nulitate și nu poate fi o
persoană
prescriptivă, întrucât acțiunea în constatare a nulității este
imprescriptibilă."
Examinând recursul declarat de petiționar sub
toate aspectele,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.,
Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la
dosarul cauzei, a
apreciat în mod corect că din actele premergătoare
efectuate în cauză, nu au fost
identificate fapte sau împrejurări de
natură a contura elementele infracțiunii de uz de fals, prev. de art.
291 C. pen., sesizată de petiționar, pretins a fi
fost săvârșită de
avocata M.A.D.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că
intimata avocat M.A.D. ar fi săvârșit acte
cărora să le fie conferită semnificația juridică
a infracțiunilor de uz de
fals, prev. de art. 291 C. pen.
Cu privire la
nepronunțarea asupra tuturor faptelor reclamate de petiționar și a probelor
dosarului, Înalta Curtea apreciază că
această
susținere este, de asemenea, neîntemeiată, în condițiile în
care prima instanță a soluționat cauza cu
respectarea dispozițiilor
art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., atât plângerea petiționarului, cât
și actele
premergătoare efectuate, precum și înscrisurile noi depuse la dosar,
conformându-se, așadar, sub aspect probator, limitelor stabilite de art. 278
1
C. proc. pen.
În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii
petiționarului împotriva rezoluției din 24
noiembrie 2008, dată în
dosarul nr.
917/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Craiova este legală
și temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen.
, urmează a respinge ca
nefondat recursul declarat de
petiționarul U.V.
împotriva sentinței primei instanțe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul
petiționar va fi obligat la plata sumei de
100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul U.V., împotriva sentinței penale
nr. 71 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 07 octombrie 2009.