ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3298/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 83 din 22 mai 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat

plângerea formulată de V.C. împotriva Ordonanței nr. 155/P/2008 din 06 iunie

2008 și a rezoluției de NUP nr. 159/P/2008 din 8 mai 2008 ambele ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și l-a obligat pe petent la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a constatat că prin rezoluția atacată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. a dispus NUP față de U.P., avocat în cadrul Baroului Dolj, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 și art. 25 raportat la art. 290

C. pen. și față de T.L.B. - executor judecătoresc, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 291 C. pen.

Pentru a dispune NUP procurorul a

reținut în fapt că la data de 27 februarie 2008 persoana vătămată V.C. a

sesizat Parchetul Curții de Apel Craiova cu privire la comiterea infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către U.P. - avocat în Baroul

Dolj, dar și cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor de către T.L.B. - executor judecătoresc.

Verificându-se aspectele sesizate de

persoana vătămată în plângerile sale, respectiv cele referitoare la faptele de

fals în înscrisuri sub semnătură privată pretins a fi comise de avocatul U.P.

s-a constat că materialul probator nu a confirmat susținerile acestuia.

Pe de altă parte, în raport de

ultima faptă pretins a fi comisă de către avocatul U.P. în luna ianuarie 2003,

încadrabilă în dispozițiile art. 25 raportat la art. 290 C. pen., s-a constatat

că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit conform art. 121 și

respectiv lit. d) C. pen., astfel că acțiunea penală nu ar mai putea fi pusă în

mișcare și în consecință s-a dispus NUP.

S-a mai concluzionat că și în

eventualitatea în care s-ar dovedi că înscrisurile la care se referă persoana

vătămată atestă date necorespunzătoare, actele premergătoare efectuate în cauză

nu au confirmat redactarea acestora de către U.P., fiind doar o presupunere a

persoanei vătămate.

Ca urmare s-a dispus disjungerea

cauzei în vederea stabilirii fără echivoc a faptului că înscrisurile contestate

au fost sau nu întocmite în fals, precum și stabilirea autorilor comiterii

faptei.

Cât privește faptele imputate

executorului judecătoresc T.L.B. s-a reținut, în urma verificării aspectelor

sesizate că susținerile persoanei vătămate sunt nefondate, executorul

judecătoresc îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu

dispozițiile legale.

Din probatoriul administrat nu a

rezultat că executorul judecătoresc ar fi avut cunoștință că actele de

înstrăinare a bunurilor ce au făcut obiectul unor executări silite, nu ar

atesta împrejurări reale.

Curtea de Apel Craiova învestită cu

soluționarea plângerii formulate de partea vătămată V.C. în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a apreciat că în mod corect s-a dispus NUP față de intimatul U.P.

sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 25 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. și respectiv față de intimatul T.L.B. sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 291 C. pen., în condițiile în care

din actele prealabile nu au rezultat indicii privind contrafacerea scrierii sau

a subscrierii unor contracte, antedatarea sau falsificarea înscrisurilor,

instigarea altor persoane la falsificarea unor înscrisuri.

De asemenea s-a reținut ca fiind

corectă aprecierea procurorului în sensul că actele premergătoare efectuate nu

au confirmat împrejurarea că intimatul T. ar fi comis faptele imputate.

Pe de altă parte instanța a

constatat că împotriva aceleiași Rezoluții nr. 159/P/2008 din 08 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul a mai formulat o

plângere care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 253 din 29 septembrie

2008 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 617

din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a respins ca

nefundat recursul declarat de petent.

Împotriva sentinței penale prin

decizia Curții de Apel Craiova a declarat recurs intimatul U.P. care a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul misiunii instanței

de a îl obliga pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare pe care intimatul

le-a făcut, reprezentând onorariul pentru apărător, față de împrejurarea că

plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.

Recursul declarat de intimat nu este

întemeiat.

Verificând hotărârea atacată,

respectând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că ulterior

pronunțării Sentinței penale nr. 83 din 25 mai 2009, Curtea de Apel Craiova,

prin încheierea pronunțată la 11 iunie 2009 a admis cererea privind înlăturarea

omisiunii vădite structurată în dispozitivul și minuta Sentinței penale nr.

83/2009 a Curții de Apel Craiova și a dispus îndreptarea omisiunii în sensul de

a se menține în dispozitivul și minuta sentinței obligarea petentului la plata

sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către intimatul U.P., reprezentând

onorariul de avocat.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază

că, în condițiile în care prin încheierea de ședință din 11 iunie 2009 a Curții

de Apel Craiova, dispusă potrivit art. 196 C. proc. pen., s-a înlăturat

omisiunea vădită referitor la plata cheltuielilor judiciare către recurentul

intimat U.P., recursul acestuia prin care invocă aceeași omisiune apare ca

nefondat astfel că urmează a fi respins ca atare potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de intimatul U.P. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 22 mai 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul intimat la plata

sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2009.