ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2796/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 din

24 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A. împotriva

rezoluției nr. 79/P/2004 din 21 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 21 iunie 2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de B.G., judecător la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Plângerea petentului D.A. împotriva

acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția din 21 iulie 2004.

S-a reținut că judecătorul B.G.

a prezidat completul de judecată ce a pronunțat decizia civilă nr. 44 din 2

martie 2004 în care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de D.A.

S-a mai reținut că

acuzațiile aduse nu sunt justificate, că cererea de amânare nu a fost luată în

considerare deoarece din cele 8 termene de judecată, 7 s-au acordat la cererea

petentului care a invocat diferite motive privind starea sănătății, deși între

termene se prezenta la arhiva instanței unde solicita consultarea dosarului și

eliberarea de acte.

Aspectul privind refuzul de

a fi administrate probe în cererea de revizuire se justifică în condițiile în

care cererea a fost respinsă pe excepția inadmisibilității și nu s-a procedat la

judecarea pe fond pentru a se justifica administrarea de probe.

Examinând actele aflate la

dosar, instanța a constatat că plângerea este nefondată.

Judecătorul nu și-a depășit

atribuțiile de serviciu, pe care le-a îndeplinit cu bună credință și nu poate

fi subiectul activ al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece în

actuala reglementare, el face parte din puterea judecătorească, nefiind

funcționar public.

Față de toate aceste

aspecte, instanța a constatat că judecătorul B.G. nu a săvârșit infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,

astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală iar plângerea

este nefondată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petentul D.A., criticând-o pentru

nelegalitate, cu motivarea că plângerea din 13 august 2004, ce a făcut obiectul

cauzei soluționate în fond (dosar nr. 5177/2004), nu a fost cercetată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, neputând fi analizată direct de

instanță. Totodată, recurentul a reiterat motivele care au stat la baza

solicitării de tragere la răspundere penală a magistratului B.G., motive care

impun admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea

urmăririi penale.

Examinând sentința penală

recurată sub toate aspectele de drept și de fapt, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, operează

autoritatea de lucru judecat.

Astfel, se constată că

petiționarul D.A. a formulat plângere împotriva rezoluției dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale

față de B.G., judecător la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., plângere depusă în două exemplare,

unul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar altul la

Consiliul Superior al Magistraturii.

Parchetul a trimis

plângerea, spre soluționare, Curții de Apel Bacău, constituindu-se dosarul nr. 4659/2004

în care s-a pronunțat sentința penală nr. 34 din 23 septembrie 2004, recurată

de petiționar.

Al doilea exemplar al

plângerii a fost trimis de către Consiliul Superior al Magistraturii,

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, cu adresa nr.

2165 din 27 septembrie 2004, l-a trimis Curții de Apel Bacău, spre soluționare,

conform art. 278

1

C. proc. pen., acesta formând obiectul dosarului nr.

5177/2004 ce face obiectul prezentului recurs.

Instanța a solicitat spre

consultare, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul ce se afla în

recurs și a constatat că, într-adevăr, petiționarul a formulat plângere

împotriva aceleiași rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, dată de parchet

în dosarul nr. 79/P/2004.

Prin sentința penală nr. 34

din 23 septembrie 2004 a aceleiași instanțe, plângerea împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale privind pe B.G. a fost respinsă ca nefondată.

Sentința a fost recurată de

petiționar și a format obiectul dosarului nr. 5829/2004 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia penală nr. 2593 din 18

aprilie 2005.

Nefiind în același stadiu

procesual, cauzele nu au putut fi conexate de către instanța de fond și nici nu

s-a putut lua în considerare autoritatea de lucru judecat, sentința penală nr. 34

din 23 septembrie 2004 nefiind definitivă la data soluționării în fond a

prezentei cauze.

Alta este situația la data

soluționării prezentului recurs când, sentința penală nr. 34/2004, prin care

s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 79/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent,

potrivit deciziei nr. 2593 din 18 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție. Susținerea petentului, în sensul că plângerea formulată,

la data de 13 august 2004, ulterior rezoluției nr. 79/P/2004 din 21 iunie 2004,

nu a fost „cercetată” de parchet, ci direct de către instanță, este reală, acesta

fiind de fapt circuitul stabilit de art. 278

1

C. proc. pen. A

susține că respectiva plângere, îndreptată împotriva rezoluțiilor date de

procuror ca urmare a plângerii penale formulate la data de 23 martie 2004, ar

fi trebuit să parcurgă același circuit ca aceasta din urmă, este în afara

reglementării date de art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen.

Așadar, cum plângerea

formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 79/P/2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost deja soluționată, în

cauză există autoritate de lucru judecat, astfel că, văzând și prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat, și va obliga petentul la cheltuieli judiciare către

stat, conform art. 192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinței penale nr. 5 din 24

februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală, constatând că în cauză

există autoritate de lucru judecat.

Obligă pe recurentul petent

la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2005.