ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2796/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 24 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A. împotriva rezoluției nr. 79/P/2004 din 21 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția din 21 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.G., judecător la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. Plângerea petentului D.A.

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția din 21 iulie 2004. S-a reținut că judecătorul B.G. a prezidat completul de judecată ce a pronunțat decizia civilă nr. 44 din 2 martie 2004 în care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.A. S-a mai reținut că acuzațiile aduse nu sunt justificate, că cererea de amânare nu a fost luată în considerare deoarece din cele 8 termene de judecată, 7 s-au acordat la cererea petentului care a invocat diferite motive privind starea sănătății, deși între termene se prezenta la arhiva instanței unde solicita consultarea dosarului și eliberarea de acte.

Aspectul privind refuzul de a fi administrate probe în cererea de revizuire se justifică în condițiile în care cererea a fost respinsă pe excepția inadmisibilității și nu s-a procedat la judecarea pe fond pentru a se justifica administrarea de probe. Examinând actele aflate la dosar, instanța a constatat că plângerea este nefondată. Judecătorul nu și-a depășit atribuțiile de serviciu, pe care le-a îndeplinit cu bună credință și nu poate fi subiectul activ al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece în actuala reglementare, el face parte din puterea judecătorească, nefiind funcționar public. Față de toate aceste aspecte, instanța a constatat că judecătorul B.G. nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală iar plângerea este nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.A., criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că plângerea din 13 august 2004, ce a făcut obiectul cauzei soluționate în fond (dosar nr. 5177/2004), nu a fost cercetată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, neputând fi analizată direct de instanță. Totodată, recurentul a reiterat motivele care au stat la baza solicitării de tragere la răspundere penală a magistratului B.G., motive care impun admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de drept și de fapt, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, operează autoritatea de lucru judecat.

Astfel, se constată că petiționarul D.A. a formulat plângere împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de B.G., judecător la Tribunalul Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., plângere depusă în două exemplare, unul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar altul la Consiliul Superior al Magistraturii. Parchetul a trimis plângerea, spre soluționare, Curții de Apel Bacău, constituindu-se dosarul nr. 4659/2004 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 34 din 23 septembrie 2004, recurată de petiționar. Al doilea exemplar al plângerii a fost trimis de către Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, cu adresa nr. 2165 din 27 septembrie 2004, l-a trimis Curții de Apel Bacău, spre soluționare, conform art. 278 1 C. proc.

pen., acesta formând obiectul dosarului nr. 5177/2004 ce face obiectul prezentului recurs. Instanța a solicitat spre consultare, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul ce se afla în recurs și a constatat că, într-adevăr, petiționarul a formulat plângere împotriva aceleiași rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, dată de parchet în dosarul nr. 79/P/2004. Prin sentința penală nr. 34 din 23 septembrie 2004 a aceleiași instanțe, plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe B.G. a fost respinsă ca nefondată.

Sentința a fost recurată de petiționar și a format obiectul dosarului nr. 5829/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia penală nr. 2593 din 18 aprilie 2005. Nefiind în același stadiu procesual, cauzele nu au putut fi conexate de către instanța de fond și nici nu s-a putut lua în considerare autoritatea de lucru judecat, sentința penală nr. 34 din 23 septembrie 2004 nefiind definitivă la data soluționării în fond a prezentei cauze. Alta este situația la data soluționării prezentului recurs când, sentința penală nr. 34/2004, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 79/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de petent, potrivit deciziei nr. 2593 din 18 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Susținerea petentului, în sensul că plângerea formulată, la data de 13 august 2004, ulterior rezoluției nr. 79/P/2004 din 21 iunie 2004, nu a fost „cercetată” de parchet, ci direct de către instanță, este reală, acesta fiind de fapt circuitul stabilit de art. 278 1 C. proc. pen. A susține că respectiva plângere, îndreptată împotriva rezoluțiilor date de procuror ca urmare a plângerii penale formulate la data de 23 martie 2004, ar fi trebuit să parcurgă același circuit ca aceasta din urmă, este în afara reglementării date de art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen. Așadar, cum plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 79/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost deja soluționată, în cauză există autoritate de lucru judecat, astfel că, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, și va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinței penale nr. 5 din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat. Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2005.