ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6

din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul G.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 174

din 12 noiembrie 2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-a precizat că judecătorul

S.E. nu a comis un fals, ci a preluat în decizie constatările făcute de

conducerea liceului și că acesta, de asemenea, nu a dat dovada de vreo

neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Prin decizia nr. 2376 din 30

aprilie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva sentinței sus-menționate,

motivând că în mod corect s-a reținut de către procuror și de instanța de fond

că nu se identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către

judecător a infracțiunilor sesizate de petent, acesta acționând în procesele

civile în limita și cu respectarea atribuțiilor lui de serviciu, iar evaluarea

și aprecierea probelor administrate, precum și soluțiile adoptate constituind

un atribut exclusiv al acestuia, eventualele aspecte de nelegalitate și

netemeinicie a hotărârilor pronunțate putând fi cenzurate prin exercitarea

căilor de atac prevăzute de lege.

La data de 25 noiembrie

2004, G.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2376 din 30

aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând

că instanța de recurs nu a analizat toate motivele recursului declarat de el

împotriva deciziei penale a Curții de Apel Bacău, nu s-a pronunțat asupra

nulității procedurale a dreptului la apărare ce i-a fost încălcat datorită

faptului că nu a fost chemat la Inspectoratul Școlar Județean Bacău pentru a-și

putea formula apărări, precum și pentru faptul că a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare, deși solicitase scutirea de taxe și alte cheltuieli,

întrucât este șomer.

Analizându-se contestația în

anulare, se constată că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici

unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

Mai mult, conform

dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în

anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) – c) trebuie să se arate

toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate

motivele aduse în sprijinul acesteia.

În consecință, contestația

în anulare formulată de contestator este nefondată și urmează a se respinge ca

atare.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva

deciziei penale nr. 2376 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Obligă pe contestator să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2005.