ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 174 din 12 noiembrie 2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-a precizat că judecătorul S.E. nu a comis un fals, ci a preluat în decizie constatările făcute de conducerea liceului și că acesta, de asemenea, nu a dat dovada de vreo neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Prin decizia nr. 2376 din 30 aprilie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva sentinței sus-menționate, motivând că în mod corect s-a reținut de către procuror și de instanța de fond că nu se identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către judecător a infracțiunilor sesizate de petent, acesta acționând în procesele civile în limita și cu respectarea atribuțiilor lui de serviciu, iar evaluarea și aprecierea probelor administrate, precum și soluțiile adoptate constituind un atribut exclusiv al acestuia, eventualele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor pronunțate putând fi cenzurate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

La data de 25 noiembrie 2004, G.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2376 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând că instanța de recurs nu a analizat toate motivele recursului declarat de el împotriva deciziei penale a Curții de Apel Bacău, nu s-a pronunțat asupra nulității procedurale a dreptului la apărare ce i-a fost încălcat datorită faptului că nu a fost chemat la Inspectoratul Școlar Județean Bacău pentru a-și putea formula apărări, precum și pentru faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, deși solicitase scutirea de taxe și alte cheltuieli, întrucât este șomer. Analizându-se contestația în anulare, se constată că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc.

pen. Mai mult, conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) – c) trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia. În consecință, contestația în anulare formulată de contestator este nefondată și urmează a se respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M. împotriva deciziei penale nr. 2376 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă pe contestator să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.