ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5421/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 24 iulie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată, conform art. 278 1 C. proc. pen., de petiționarii F.M. și B.A. împotriva rezoluțiilor nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, respectiv nr. 307/II/2 din 5 iunie 2006 a procurorului general al parchetului sus-menționat. Instanța a reținut că petiționarii au sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva judecătorului D.M. de la Judecătoria Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în dosarul nr. 2176/2005 al Judecătoriei Bacău, prin sentința civilă nr. 3114 din 19 mai 2005 a respins contestația la executare formulată de contestatorul F.M.

pentru lipsa calității sale procesuale active, fără a lua în considerare procura generală de reprezentare dată de B.A. și prin aceasta le-a cauzat o vătămare intereselor lor legale. Prin rezoluția nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul D.M., în temeiul art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, constatând, pe de o parte, că nemulțumirile părților față de hotărâre pot fi valorificate pe căile legale de atac, așa cum de altfel, au și acționat petiționarii, recursul fiindu-le respins prin decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, iar pe de altă parte, că potrivit art. 303/2004 privind statutul Magistraților, nu pot fi puse în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluția nr. 307/II/2/2006 din 5 iunie 2006 a respins plângerea petiționarilor, formulată în baza art. 277 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neurmărire sus-menționate. La rândul său, așa cum s-a arătat, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea petiționarilor, formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neurmărire, constatând că fapta imputată judecătorului nu se confirmă hotărârea pronunțată de acesta rămânând definitivă prin respingerea recursului petiționarilor prin decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău împotriva acestei hotărâri petiționarii F.M.

și B.A. au declarat recurs, solicitând casarea acestuia pentru netemeinicie și nelegalitate întrucât pe de o parte, instanța nu i-a admis proba solicitată, de efectuarea a unei expertize pentru a se stabili dacă judecătorul D.M. a respectat procura generală depusă la dosar iar, pe de altă parte, pentru omisiunea obligării judecătorului sus-numit, care a pronunțat sentința civilă nr. 3114 din 19 mai 2005, la despăgubiri pentru daunele pricinuite prin această hotărâre. Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Instanța a constatat întemeiat că soluția de neurmărire adoptată față de judecătorul D.M. prin rezoluția nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 a Tribunalului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este legală și temeinică.

Petiționarii nu au susținut și nici nu au invocat probe din care să rezulte că judecătorul în soluționarea cauzei cu care a fost investit, ar fi acționat cu intenția vătămării intereselor lor legale, criticând doar hotărârea pronunțată, de neluare în considerare a procurii generale pentru F.M. de a o reprezenta în proces pe B.A., ca fiind și procură care îi conferă procuratorului și dreptul de a exercita acțiunea de chemare în judecată în numele celei reprezentate. Ori, această chestiune a fost discutată în instanța de fond în prezența petiționarului F.M., magistratul făcând demersuri, fără rezultat, ca B.A. să-și precizeze poziție în legătură cu semnătura de pe acțiune și mai mult, a fost examinată și de instanța ierarhică, în recursul contestatorului F.M., respins prin decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău.

Așa fiind, întemeiat s-a reținut că în cauza de față nu se justifică admiterea probei cu expertiza care ar urma să constate valabilitatea procurii generale invocate de F.M. pentru a-și susține calitatea procesuală, hotărârea prin care s-a rezolvat această excepție fiind definitivă. Nici critica petiționarilor privind neobligarea judecătorului intimat la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin respingerea contestației la executare, nu este întemeiată, dispozițiile art. 346 C. proc. pen., nelăsând loc, în raport de obiectul prezentei cauze, pronunțării și asupra acțiunii civile. Față de cele ce preced, recursul petiționarilor F.M. și B.A. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii F.M. și B.A. împotriva sentinței penale nr. 31 din 24 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 50 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2006.