ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5421/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 31 din 24 iulie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins, ca

nefondată, plângerea formulată, conform art. 278

1

C. proc. pen., de petiționarii F.M. și B.A. împotriva rezoluțiilor nr.

61/P/2006 din 17 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău și, respectiv nr. 307/II/2 din 5 iunie 2006 a procurorului general al parchetului sus-menționat.

Instanța a reținut

că petiționarii au sesizat organul de urmărire penală prin

plângere împotriva judecătorului D.M. de la Judecătoria Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în dosarul nr. 2176/2005 al

Judecătoriei Bacău, prin sentința civilă nr. 3114 din 19

mai 2005 a respins contestația la executare formulată de

contestatorul F.M. pentru lipsa calității sale procesuale active,

fără a lua în considerare procura generală de reprezentare

dată de B.A. și prin aceasta le-a cauzat o vătămare

intereselor lor legale.

Prin rezoluția nr. 61/P/2006

din 17 mai 2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistratul D.M., în

temeiul art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., fapta nu există, constatând, pe de o parte, că

nemulțumirile părților față de hotărâre pot fi

valorificate pe căile legale de atac, așa cum de altfel, au și

acționat petiționarii, recursul fiindu-le respins prin decizia

civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, iar pe de altă parte, că potrivit art. 303/2004 privind statutul

Magistraților, nu pot fi puse în discuție soluțiile

pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse

căilor legale de atac.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluția nr. 307/II/2/2006

din 5 iunie 2006 a respins plângerea petiționarilor, formulată în

baza art. 277 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neurmărire sus-menționate.

La rândul său, așa

cum s-a arătat, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarilor, formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neurmărire, constatând că fapta

imputată judecătorului nu se confirmă hotărârea

pronunțată de acesta rămânând definitivă prin respingerea

recursului petiționarilor prin decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău împotriva acestei hotărâri petiționarii F.M. și B.A. au

declarat recurs, solicitând casarea acestuia pentru netemeinicie și

nelegalitate întrucât pe de o parte, instanța nu i-a admis proba

solicitată, de efectuarea a unei expertize pentru a se stabili dacă

judecătorul D.M. a respectat procura generală depusă la dosar

iar, pe de altă parte, pentru omisiunea obligării judecătorului

sus-numit, care a pronunțat sentința civilă nr. 3114 din 19 mai

2005, la despăgubiri pentru daunele pricinuite prin această

hotărâre.

Verificând hotărârea

criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea

constată că recursul nu este fondat.

Instanța a constatat

întemeiat că soluția de neurmărire adoptată față

de judecătorul D.M. prin rezoluția nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 a Tribunalului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este legală și

temeinică.

Petiționarii nu au

susținut și nici nu au invocat probe din care să rezulte că

judecătorul în soluționarea cauzei cu care a fost investit, ar fi acționat

cu intenția vătămării intereselor lor legale, criticând

doar hotărârea pronunțată, de neluare în considerare a procurii

generale pentru F.M. de a o reprezenta în proces pe B.A., ca fiind și

procură care îi conferă procuratorului și dreptul de a exercita

acțiunea de chemare în judecată în numele celei reprezentate. Ori,

această chestiune a fost discutată în instanța de fond în

prezența petiționarului F.M., magistratul făcând demersuri,

fără rezultat, ca B.A. să-și precizeze poziție în

legătură cu semnătura de pe acțiune și mai mult, a

fost examinată și de instanța ierarhică, în recursul

contestatorului F.M., respins prin decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău.

Așa fiind, întemeiat

s-a reținut că în cauza de față nu se justifică

admiterea probei cu expertiza care ar urma să constate valabilitatea

procurii generale invocate de F.M. pentru a-și susține calitatea

procesuală, hotărârea prin care s-a rezolvat această

excepție fiind definitivă.

Nici critica petiționarilor

privind neobligarea judecătorului intimat la despăgubiri pentru

pagubele cauzate prin respingerea contestației la executare, nu este

întemeiată, dispozițiile art. 346 C. proc. pen., nelăsând loc, în raport de obiectul prezentei cauze, pronunțării și asupra

acțiunii civile.

Față de cele ce

preced, recursul petiționarilor F.M. și B.A. urmează să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarii F.M. și B.A. împotriva sentinței penale nr. 31 din

24 iulie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de câte 50 lei.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 septembrie 2006.