ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5984/2006

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 13 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată de petentul D.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluția nr. 111/II/2 din 1 martie 2006, pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Printr-o plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul D.A. a solicitat efectuarea urmăririi penale față de procurorul T.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția din 23 ianuarie 2006, a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. De asemenea, procurorul general adjunct de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea petentului împotriva rezoluției de netrimitere în judecată. Împotriva rezoluției nr. 198/ P din 23 ianuarie 2006 a formulat plângere penală la instanță petentul în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Instanța de fond, în soluționarea plângerii dedusă judecății, a constatat că petentului I s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă prin decizia internă nr. 36 din 21 ianuarie 1999 a SC E. SA Piatra Neamț, prin hotărârea consiliului de administrație.

Ca urmare a acestui fapt, petentul s-a adresat cu plângere penală, împotriva membrilor consiliului de administrație, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, cauza fiind repartizată pentru rezolvare intimatului T.C. care prin rezoluția nr. 957/ P din 29 august 2005, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru cei opt membrii ai consiliului de administrație cu motivarea că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunilor reclamate. S-a reținut că soluția adoptată de procuror în cauza respectivă a fost corectă, cu respectarea prevederilor legale și nu se poate susține că acesta nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu.

În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus, a declarat recurs, petentul care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele: - nelegalitatea hotărârii prin aceea că hotărârea a fost pronunțată de un judecător aflat pe lista incompatibililor comunicată de Consiliul Superior al Magistraturii, după cum tot incompatibil era și procurorul T.C. să soluționeze plângerea sa formulată împotriva membrilor consiliului de administrație. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate cât și din oficiu – potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., după cum nici alte motive de casare, hotărârea fiind conformă legii.

Recurentul nu a indicat cazurile de incompatibilitate pentru judecătorul și procurorul care au soluționat plângerea sa, în diferite faze procesuale și nici nu a făcut dovada acestora. Cât privește lista la care se referă recurentul acesta privește alte situații, reglementate expres prin lege și care nu se regăsesc în cauza dedusă judecății. Pe fond, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a procurorului T.C. a fost verificată în cadrul procedurii prevăzută de art. 278 – art. 278 1 C. proc. pen., atât de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cât și de instanța competentă, Curtea de Apel Bacău. Cu ocazia acestor examinări s-a constatat că soluția adoptată de procuror este legală, corespunde actelor și probelor administrate și nu încalcă drepturile procesuale ale petentului D.A.

În acest context, neconstatându-se încălcări ale legii comise de procuror în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod legal împotriva sa nu s-a pronunțat o soluție de trimitere în judecată. Pentru aceleași considerente, în mod corect, instanța de fond a menținut ca legală și temeinică rezoluția de netrimitere în judecată și tot astfel, se va menține hotărârea primei instanțe, prin respingerea recursului declarat de petent în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.A. împotriva sentinței penale nr. 19 din 13 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă pe recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2006.