ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5984/2006

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19

din 13 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins, ca

nefondată, plângerea penală formulată de petentul D.A. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău prin rezoluția nr. 111/II/2 din 1 martie 2006, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Printr-o plângere penală

adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul

D.A. a solicitat efectuarea urmăririi penale față de procurorul T.C. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, prin rezoluția din 23 ianuarie 2006, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de T.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246

C. pen.

De asemenea, procurorul

general adjunct de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea petentului

împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.

Împotriva rezoluției nr. 198/

P din 23 ianuarie 2006 a formulat plângere penală la instanță petentul în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de fond, în

soluționarea plângerii dedusă judecății, a constatat că petentului I s-a

desfăcut disciplinar contractul de muncă prin decizia internă nr. 36 din 21

ianuarie 1999 a SC E. SA Piatra Neamț, prin hotărârea consiliului de

administrație.

Ca urmare a acestui fapt,

petentul s-a adresat cu plângere penală, împotriva membrilor consiliului de

administrație, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals,

Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, cauza fiind repartizată pentru

rezolvare intimatului T.C. care prin rezoluția nr. 957/ P din 29 august 2005, a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru cei opt membrii ai consiliului de

administrație cu motivarea că nu este realizată latura obiectivă a

infracțiunilor reclamate.

S-a reținut că soluția

adoptată de procuror în cauza respectivă a fost corectă, cu respectarea

prevederilor legale și nu se poate susține că acesta nu și-a îndeplinit

corespunzător atribuțiile de serviciu.

În termen legal, împotriva

hotărârii de mai sus, a declarat recurs, petentul care prin motivele scrise a

susținut, în esență, următoarele:

- nelegalitatea hotărârii

prin aceea că hotărârea a fost pronunțată de un judecător aflat pe lista

incompatibililor comunicată de Consiliul Superior al Magistraturii, după cum

tot incompatibil era și procurorul T.C. să soluționeze plângerea sa formulată

împotriva membrilor consiliului de administrație.

Examinând hotărârea atacată

în raport de criticile formulate cât și din oficiu – potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., după cum nici alte

motive de casare, hotărârea fiind conformă legii.

Recurentul nu a indicat

cazurile de incompatibilitate pentru judecătorul și procurorul care au

soluționat plângerea sa, în diferite faze procesuale și nici nu a făcut dovada

acestora.

Cât privește lista la care

se referă recurentul acesta privește alte situații, reglementate expres prin

lege și care nu se regăsesc în cauza dedusă judecății.

Pe fond, plângerea formulată

de petent împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a procurorului T.C. a

fost verificată în cadrul procedurii prevăzută de art. 278 – art. 278

1

C. proc. pen., atât de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, cât și de instanța competentă, Curtea de Apel Bacău.

Cu ocazia acestor examinări

s-a constatat că soluția adoptată de procuror este legală, corespunde actelor

și probelor administrate și nu încalcă drepturile procesuale ale petentului D.A.

În acest context,

neconstatându-se încălcări ale legii comise de procuror în exercitarea atribuțiilor

de serviciu, în mod legal împotriva sa nu  s-a pronunțat o soluție de trimitere

în judecată.

Pentru aceleași

considerente, în mod corect, instanța de fond a menținut ca legală și temeinică

rezoluția de netrimitere în judecată și tot astfel, se va menține hotărârea primei

instanțe, prin respingerea recursului declarat de petent în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.A. împotriva sentinței penale nr. 19 din 13

aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 octombrie 2006.