ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub nr. 55/P/2005 din 25 martie
2005, petiționarul P.C. a solicitat efectuarea cercetărilor împotriva numiților
A.C., notar public în municipiul Botoșani, C.E.V., Z.V., P.F., C.Șt.S., N.N.D. și
V.M., pentru a fi trași la răspundere penală, motivând că A.C., care este notar
public, a întocmit și autentificat, la data de 2 iulie 2002, procura nr. 3792
prin care C.E.V. îl împuternicea pe C.Șt.S. să o reprezinte la îndeplinirea
formalităților în vederea înființării SC B. SRL Dărmănești, act ce nu a fost
semnat de titulară, dar de care s-au folosit celelalte persoane devenite
asociați ai societății respective, calitate în care mai apoi au cumpărat întreg
patrimoniul SC R.C.C. SA Bacău, prin această operațiune el fiind exclus din acționariatul
acestei societăți și prejudiciat, ca urmare a manoperelor acestora de inducere
în eroare, fapte ce ar îndeplini elementele constitutive ale infracțiunilor
prevăzute de art. 289, art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (2) și (3)
C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Suceava reținând din cuprinsul actelor premergătoare că procura autentificată
sub nr. 3792 din 2 iulie 2002 a fost semnată de către mandatar, astfel că nu se
poate reține vinovăția notarului public cu privire la infracțiunea reclamată
prevăzută de art. 289 C. pen., și pe cale de consecință nu subzistă nici
infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., pretins
comise de celelalte persoane împotriva cărora s-a formulat plângere penală,
prin rezoluția nr. 55/P/2005 din 27 mai 2005 a dispus, în temeiul art. 228,
raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi
penale față de A.C., C.E.V., Z.V., P.F., C.Șt.S., N.N.D. și V.M.
Totodată, având în vedere că s-a
solicitat efectuarea cercetărilor cu privire la infracțiunea de înșelăciune
față de acționarii SC B. SRL Dărmănești din jud. Bacău, motivat de faptul că
majoritatea acestora își au domiciliul în același județ, unde de altfel se susține
că a și fost comisă fapta, s-a disjuns cauza și s-a declinat competența în
favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva rezoluției, petentul s-a
adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
cu plângere formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă
prin rezoluția nr. 227/III/2/2005.
Nemulțumit de rezoluție petentul s-a
adresat cu o nouă plângere Curții de Apel Suceava.
Această instanță, prin sentința
penală nr. 34 din 28 noiembrie 2005, a respins plângerea formulată de petentul
P.C., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat și către intimații C.E.V. și
C.Șt.S.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs petiționarul P.C.
Examinând recursul declarat de
petent sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond, în baza
materialului probator aflat la dosarul cauzei a apreciat în mod corect că
activitățile desfășurate de intimata A.C., notar public ca și de intimații C.E.V.,
Z.V., P.F., C.Șt.S., N.N.D. și V.M., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor
reclamate prin plângerea penală.
Astfel, câtă vreme numita C.E.V. recunoaște
că, după ce i s-a citit conținutul procurii, a semnat-o în prezența notarului
(dosar nr. 55/P/2005) semnătură ce este evident asemănătoare ce cele de pe
declarația dată în fața procurorului cât și de pe o altă procură autentificată
cu încheierea nr. 3386 din 12 decembrie 2002 a biroului notarului public A.Ț.,
iar pentru validitatea actului încriminat ca fals nu are nici o relevanță
locația întocmirii, biroul notarial, domiciliul titularului, unitate
spitalicească, etc., în mod corect s-a reținut inexistența infracțiunilor prevăzute
de art. 289 C. pen., art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen.
În ce privește disjungerea
privitoare la infracțiunea de înșelăciune, petentul nu o poate critica,
potrivit art. 278
1
C. proc. pen., plângerile persoanelor vătămate
ori ale căror interese au fost vătămate, fiind posibile doar împotriva rezoluțiilor
sau ordonanțelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau de
netrimitere în judecată.
Pentru toate aceste considerente,
văzând și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, obligându-l pe recurentul
petiționar la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat precum și la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către intimații Z.V. și P.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 34 din 28
noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimații Z.V. și
P.F.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
aprilie 2006.