ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4028/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din

13 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 1822/RG/2005,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă,

ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții B.A.I., B.N., B.T.A., B.F., B.S.R.,

B.S.A., B.O., B.C., U.M., F.V.V., O.E.D. și O.G.I.

Au fost obligați petenții la

câte 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 90

din 8 februarie 2005 a Judecătoriei Dej a fost declinată competența de

soluționare a plângerii formulată de petenții B.A.I., B.N., B.T.A., B.F., B.S.R.,

B.S.A., B.O., B.C., U.M.C., F.V.V., O.E.D. și O.G.I. împotriva rezoluției din

24 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 8/P/2004

la Curtea de Apel Cluj, reținându-se că această instanță este competentă să se

pronunțe în cauză.

Plângerea a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1822/RG/2005.

În dosarul nr. 8/P/2004 al

parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 24 iunie 2004 față de

plângerea formulată de petenți inclusiv cu privire la făptuitoarea B.C. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen.

Ulterior, la data de 29

iulie 2004, în dosarul nr. 979/II/2/2004, procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj a respins și plângerea împotriva acestei soluții.

Prin plângerea adresată

inițial Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej și înaintată de această

instituție la 9 decembrie 2004 Judecătoriei Dej, care la rândul său și-a

declinat competența în favoarea Curții de Apel, petenții au criticat rezoluția

din 24 iunie 2004 și soluția dată în această plângere.

Având în vedere că, prin

sentința penală nr. 47 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj sesizată fiind

cu o plângere împotriva acelorași rezoluții date în dosarul nr. 8/P/2004 la 24

iunie 2004 și a celei din 29 iulie 2004 a respins această plângere, ca

nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată, o nouă plângere împotriva

aceleiași rezoluții nu mai este admisibilă.

În consecință, petenții au

uzat de dreptul lor de a contesta o soluție a procurorului și instanța s-a

pronunțat în această cauză, astfel că plângerea formulată în prezentul dosar

este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri, în termen legal, petiționarii B.A.I., B.F., B.O., B.C.,

O.E.D., O.G.I., B.T.A., B.N., U.M.C., F.V.V. prin mandatar O.I., criticând

sentința pronunțată, arătând în scris în detaliu, faptul că sunt moștenitorii

legali ai părinților G. și R.B. pentru 50 ha și ai bunicului lor M.A. pentru 24

ha pe raza orașului Dej, teren din care li s-a reconstituit dreptul de

proprietate pentru 14 ha, iar diferența a fost repartizată de către primarii M.A.

și U.I. unor 98 de terți, care nu au avut teren în raza orașului Dej și nici

drept la reconstituirea de proprietate, prin soluția adoptată apreciind că s-a

comis o fraudă.

De asemenea, recurenții mai

fac referiri la modul de soluționare a dosarului nr. 1822/RG/2005, că la data

de 28 octombrie 2004, pentru aceeași cauză (plângere împotriva ordonanței

procurorului) s-a judecat dosarul nr. 12326/RG/2004 în care O.I. în calitate de

petent era chemat în proces cu B.C., în calitate de făptuitor, procesul s-a

judecat fără a se da pronunțarea, acordându-se termen la 1 noiembrie 2004

pentru a se depune concluzii scrise, că instanța de fond avea obligația să

comunice hotărâre, nu li s-a trimis nici rezoluția din 24 iunie 2004 semnată de

procurorul general, solicitând să fie depuse la dosar copia soluției adoptate

privind neînceperea urmăririi penale, precum și actul de proprietate asupra

terenului pe care se afla vila proprietate a familiei B.C., iar în al doilea

rând a fost disjuns dosarul în două dosare, având ca scop justificarea scoaterii

de sub urmărire și chiar a vinovaților, fiind făcute mențiuni aspectele civile

ale cauzei, solicitând admiterea recursurilor, modificarea rezoluției nr. 8/P/2004

din 1 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a se dispune

începerea urmăririi penale, anexându-se fotocopiile mai multor înscrisuri.

La termenul de astăzi, în

recurs, recurentul petiționar O.G.I. a depus la dosar o procură judiciară prin

care este mandatat să reprezinte interesele petiționarilor U.M.C., F.V.V., B.N.

și B.A.I., precum și note scrise.

Procurorul și recurenții

petiționari prezenți au declarat că nu consideră necesară atașarea dosarului nr.

8/P 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Recurenții petiționari,

având pe rând cuvântul au arătat că nu li s-a comunicat rezultatul

cercetărilor, solicitând admiterea tuturor recursurilor, desființarea

rezoluției nr. 8/P/2004 din 1 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj și a se dispune începerea urmăririi penale.

Concluziile procurorului au fost

consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursurile

declarate de petiționarii B.A.I., B.F., B.O., B.C., O.E.D., O.G.I., B.T.A., B.N.,

U.M.C., F.V.V. prin mandatar O.I. împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond în raport cu motivele invocate cât și din oficiu potrivit art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, ca inadmisibilă

plângerea formulată de petenți.

Înalta Curte consideră că în

mod corect s-a reținut, că anterior prin sentința penală nr. 47 din 4 noiembrie

2004 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 12326/2004, a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul O.G.I. împotriva

soluției dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 8/P/2004,

menținându-se soluția din rezoluția atacată, fiind obligat petentul O.G. să

plătească intimatei B.C. suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

În considerentele sentinței

mai sus menționate, instanța de fond a făcut referiri concrete la obiectul

dosarului nr. 8/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

respectiv la plângerea formulată de petenți și împotriva doamnei judecător B.C.,

la soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în

serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., la soluția dată, la data de 29 iulie 2004,

în dosarul nr. 979/II/2/2004 de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj asupra plângerii formulate împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, respectiv respingerea plângerii petiționarilor.

Totodată, aceeași petenți,

la data de 9 decembrie 2004, s-au adresat din nou cu plângere împotriva rezoluției

din 24 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dată în dosarul

nr. 8/P/2004 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, care a sesizat

Judecătoria Dej, fiind format pe rolul acelei instanțe, dosarul nr. 10/2005.

Prin sentința penală nr. 90

din 8 februarie 2005 a Judecătoriei Dej a fost declinată competența de

soluționare a plângerii formulată de petiționarii B.A.I., B.N., B.T.A., B.F., B.S.R.

minoră, B.S.A. minor, B.O., B.C., U.M.C., născută B., F.V.V., născută B., O.E.D.,

O.G.I., plângere împotriva rezoluției din 24 iunie 2004 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 8/P/2004 la Curtea de Apel Cluj.

Urmare soluției de

declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, care s-a

pronunțat prin sentința ce face obiectul prezentului recurs.

Legiuitorul român a stipulat

în art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., că în situația prevăzută în alin.

8 lit. a) persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă, a

decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu

mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-a descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală

și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Așadar, din examinarea

condițiilor expres și limitativ impuse de norma procedurală menționată în

contextul cauzei, rezultă că pronunțarea sentinței penale nr. 47 din 4

noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj rămasă definitivă asupra plângerii petiționarilor

împotriva rezoluților date în dosarul nr. 8/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, conduce la inadmisibilitatea introducerii din nou a unei

plângeri de către aceeași petiționari împotriva acelorași rezoluții din dosarul

menționat.

În raport cu cele arătate,

criticile formulate în recurs de către petiționari și care vizează fondul

plângerii nu pot fi examinate, în condițiile inadmisibilității acesteia,

impediment legal care prevalează.

Astfel, Înalta Curte

consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică sub

toate aspectele, neconstatând existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii B.A.I., B.F., B.O.,

B.C., O.E.D., O.G.I., B.T.A., B.N., U.M.C., F.V.V. prin mandatar O.I. împotriva

sentinței penale nr. 21 din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga petiționarii să plătească fiecare, cheltuieli

judiciare, statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii B.A.I., B.F., B.O., B.C., O.E.D., O.G.I.,

B.T.A., B.N., U.M.C., F.V.V. prin mandatar O.I. împotriva sentinței penale nr. 21

din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe petiționari să

plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2005.