ÎCCJ, decizie (scj.ro #85157)

Suspendarea

executării actului administrativ. Condiții.

Lega nr.

554/2004, art.14 alin. (1)

Cuprins

pe materii: Drept administrativ.

Indice

alfabetic:

Act administrativ

Suspendarea executării.

Din conținutul art. 14 alin.(1) al Legii nr.554/2004 rezultă

că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite

în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie

iminentă. Simpla susținere a reclamatei în sensul că nu datorează suma la care

a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicat al sumei,

executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății, nu sunt

de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea

cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ

și fiscal,

Decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005

.

Împotriva sentinței civile nr.188 din 31 mai 2005, prin care Curtea de Apel

Timișoara – secția comercială și de contencios administrativ a admis cererea

reclamantei SC „N” SRL de suspendare a executării procesului verbal de control

nr. 4170/1114.02.2005, a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin

Direcția Regională Vamală Timișoara, susținând pe fond că, în cauză, nu erau

îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004.

Recursul este întemeiat.

Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul

administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul

administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o

situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și

condițiile anume reglementate.

Art.14 din Legea nr.554/2004 în baza căruia a fost introdusă cererea de față

stabilește că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a

emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de

fond”.

Așadar, din textul precizat rezultă că cererea de suspendare poate fi introdusă

și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu

fondul acțiunii, și că pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în

mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestor condiții.

Prin procesul verbal de control încheiat de organele vamale la 11 februarie

2005 a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată s-a stabilit în sarcina

intimatei reclamante o datorie bugetară de 24.025.429.871 ROL

reprezentând  diferențe de taxe vamale și de TVA, dobânzi și penalități

pentru operațiuni de import efectuate în perioada ianuarie 2001 – decembrie

2004.

Simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost

obligată prin actul administrativ în discuție și la care prima instanță face

referire în fundamentarea soluției adoptate, nu satisface cerințele art.14

alin.(1) din Legea nr.554/2004.

Faptul că suma stabilită prin actul de control depășește 24 miliarde ROL și că

prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a

reclamantei nu înseamnă că, implicit  există și o pagubă iminentă.

Așa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la

producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării

actului administrativ, soluția adoptată de instanța de fond este nelegală și

netemeinică.

In consecință, recursul a fost admis, hotărârea atacată casată, iar cererea

reclamantei respinsă.