ÎCCJ, decizie (scj.ro #85157)

Suspendarea executării actului administrativ. Condiții. Lega nr. 554/2004, art.14 alin. (1) Cuprins pe materii: Drept administrativ. Indice alfabetic: Act administrativ Suspendarea executării. Din conținutul art. 14 alin.(1) al Legii nr.554/2004 rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Simpla susținere a reclamatei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății, nu sunt de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005 . Împotriva sentinței civile nr.188 din 31 mai 2005, prin care Curtea de Apel Timișoara – secția comercială și de contencios administrativ a admis cererea reclamantei SC „N” SRL de suspendare a executării procesului verbal de control nr. 4170/1114.02.2005, a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Timișoara, susținând pe fond că, în cauză, nu erau îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004. Recursul este întemeiat. Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Art.14 din Legea nr.554/2004 în baza căruia a fost introdusă cererea de față stabilește că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Așadar, din textul precizat rezultă că cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, și că pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestor condiții.

Prin procesul verbal de control încheiat de organele vamale la 11 februarie 2005 a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată s-a stabilit în sarcina intimatei reclamante o datorie bugetară de 24.025.429.871 ROL reprezentând diferențe de taxe vamale și de TVA, dobânzi și penalități pentru operațiuni de import efectuate în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2004. Simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție și la care prima instanță face referire în fundamentarea soluției adoptate, nu satisface cerințele art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004. Faptul că suma stabilită prin actul de control depășește 24 miliarde ROL și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit există și o pagubă iminentă.

Așa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, soluția adoptată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. In consecință, recursul a fost admis, hotărârea atacată casată, iar cererea reclamantei respinsă.