ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173 dinl7 martie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 7189/99/2007, Tribunalul Iași, secția penală, a

condamnat pe inculpatul Șt.A., la pedeapsa de 25 ani închisoare sporită cu 3

ani, în total 28 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), b) și c) - art. 176 lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 78 alin. (l) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 19 ianuarie 2006

la 17 martie 2008.

Inculpatul a fost obligat, în solidar cu

condamnații L.W.

C. și H.P.M. să plătească

părții civile F.V. suma de

300.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a luat act că Șt.C. nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

În esență, tribunalul a reținut că, în seara zilei

de 20 decembrie 2005, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul împreună

cu L.W.C. și H.P.M. au ucis, prin acte de cruzime, pe numiții Șt.l. (tatăl

inculpatului Șt.A.) și F.M., concubina lui Șt.l.

Prin decizia penală nr. 127 din 30 octombrie 2008,

Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, apel care viza în principal nevinovăția sa, iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a

declarat recurs, reiterând motivele de apel.

Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Apărarea inculpatului referitoare la

nevinovăția sa (bazată pe „absența” sa

de

la locul faptei) este înlăturată de următoarele probe: probele științifice care

au

relevat prezența profilului genetic al acestuia în depozitul

subunghial și pe cablul de spânzurare al victimei F.M. și pe tastatura

calculatorului (care

îl plasează pe

inculpatul Șt.A. la locul crimei în momentul săvârșirii

faptelor cu certitudine;

declarațiile date de coinculpați și chiar declarațiile date de inculpatul

recurent.

În acest context au fost înlăturate

declarațiile nesincere date de bunicul, mama și sora inculpatului privind

prezența acestuia în alte locuri.

Se mai reține că inculpatului i-a fost

respectat dreptul la apărare, administrându-se probele propuse de el în

apărare. înlăturarea acestor probe nu este o încălcarea a acestui drept și nici

a prezumției de nevinovăție. Inculpatul a fost recunoscut din grup de martora T.A.P.

Nu există nici un dubiu cu privire la

vinovăția inculpatului.

În consecință, Înalta Curte constată că nu

este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l)

pct. 18 C. proc. pen.,

întrucât instanțele

nu au comis nici o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de condamnare, ci, dimpotrivă au reținut corect

situația

de fapt, considerând că inculpatul este vinovat de uciderea tatălui său și a

concubinei acestuia, fapte comise cu cruzime, premeditare, asupra a două

persoane, una dintre ele fiind tatăl său, și din interes material.

Referitor la cazul de recurs prevăzut de art.

385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat, în subsidiar, ca

motiv de casare, Înalta Curte

constată, de

asemenea, că nu este incident în cauză, deoarece, ambele instanțe au

avut

în vedere atât gravitatea faptei de omor calificat deosebit de grav săvârșită

de inculpat asupra a două persoane, una fiind tatăl său, care a avut drept consecință

suprimarea vieții a două persoane, producerea de grave prejudicii morale părții

vătămate, cât și persoana inculpatului violent și nesincer.

Pedeapsa principală de 28 ani închisoare corespunde

acestor criterii esențiale prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat Șt.A. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 30 octombrie

2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 19 ianuarie 2006 la

30 ianuarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

ianuarie 2009.