ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 dinl7 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 7189/99/2007, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe inculpatul Șt.A., la pedeapsa de 25 ani închisoare sporită cu 3 ani, în total 28 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), b) și c) - art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 78 alin. (l) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 19 ianuarie 2006 la 17 martie 2008. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu condamnații L.W.

C. și H.P.M. să plătească părții civile F.V. suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale. S-a luat act că Șt.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În esență, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 20 decembrie 2005, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul împreună cu L.W.C. și H.P.M. au ucis, prin acte de cruzime, pe numiții Șt.l. (tatăl inculpatului Șt.A.) și F.M., concubina lui Șt.l. Prin decizia penală nr. 127 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel care viza în principal nevinovăția sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel.

Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Apărarea inculpatului referitoare la nevinovăția sa (bazată pe „absența” sa de la locul faptei) este înlăturată de următoarele probe: probele științifice care au relevat prezența profilului genetic al acestuia în depozitul subunghial și pe cablul de spânzurare al victimei F.M. și pe tastatura calculatorului (care îl plasează pe inculpatul Șt.A. la locul crimei în momentul săvârșirii faptelor cu certitudine; declarațiile date de coinculpați și chiar declarațiile date de inculpatul recurent. În acest context au fost înlăturate declarațiile nesincere date de bunicul, mama și sora inculpatului privind prezența acestuia în alte locuri.

Se mai reține că inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare, administrându-se probele propuse de el în apărare. înlăturarea acestor probe nu este o încălcarea a acestui drept și nici a prezumției de nevinovăție. Inculpatul a fost recunoscut din grup de martora T.A.P. Nu există nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului. În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., întrucât instanțele nu au comis nici o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, ci, dimpotrivă au reținut corect situația de fapt, considerând că inculpatul este vinovat de uciderea tatălui său și a concubinei acestuia, fapte comise cu cruzime, premeditare, asupra a două persoane, una dintre ele fiind tatăl său, și din interes material.

Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat, în subsidiar, ca motiv de casare, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este incident în cauză, deoarece, ambele instanțe au avut în vedere atât gravitatea faptei de omor calificat deosebit de grav săvârșită de inculpat asupra a două persoane, una fiind tatăl său, care a avut drept consecință suprimarea vieții a două persoane, producerea de grave prejudicii morale părții vătămate, cât și persoana inculpatului violent și nesincer. Pedeapsa principală de 28 ani închisoare corespunde acestor criterii esențiale prevăzute de art. 72 C. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Șt.A. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 19 ianuarie 2006 la 30 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.