ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 7 iulie 2006, SC C. SA Slobozia a chemat în judecată A.R.R.,

solicitând, ca prin hotărâre judecătorească, să se suspende procedura de

atribuire electronică pentru traseele Traseu 044 - Slobozia Căzănești - Cocora;

Taseu 045 - Luciu - Țăndărei; traseu 046 - Urziceni - Grindu; Traseu 047 -

Platonești - Sudiți - Slobozia, cuprinse în Programul de transport rutier de

persoane prin servicii regulate în trafic județean pentru perioada 2005 - 2008,

până la pronunțarea instanței asupra legalității actului administrativ.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: existența cazului bine justificat

și a pagubei existente.

Referitor la „cazuri bine

justificate”, reclamanta a arătat că au fost încălcate termenele procedurale

prevăzute de lege și rezultă și încălcarea condițiilor de fond prevăzute pentru

suplimentarea cu noi trasee a programului de transport rutier de persoane prin

servicii regulate în trafic județean pentru perioada 2005 - 2008, după cum

urmează:

- nu este respectat termenul

de 60 de zile prevăzut de art. 52 alin. (3) din Ordinul nr. 1987/2005;

- nu exista cerere din

partea operatorului de transport rutier ce efectuează curse pe aceste trasee,

SC C. SA;

- nu exista cerere din

partea Consiliului Județean Ialomița;

- nu sunt incidente

dispozițiile cu privire la înființarea unei instituții de învățământ;

- în cauză nu este înființat

un nou centru industrial;

- Consiliul Județean

Ialomița nu are autoritatea de a înființa noi trasee, așa cum rezultă din

interpretarea legii, cât și din adresa nr. 3377 din 20 iunie 2006, emisă de

această instituție, la sesizarea reclamantei;

- traseul 045 Luciu -

Țăndărei încalcă prevederile hotărârii Consiliului Județean în ceea ce privește

numărul de curse (2 curse în HCJ și 3 în Program);

- nu este îndeplinită nici condiția

referitoare la stabilirea unei legături cu o localitate care nu este prevăzută

pe nici un traseu, spre exemplificare pe Traseul 046 Urziceni - Grindu, SC C.

SA are, potrivit licenței de traseu nr. LT 55472, cursa București – Slobozia,

cu trecere prin stațiile Grindu, respectiv Urziceni de la orele 12.24 –13.16

care se suprapun cu o cursă nou înființată nr. 2. cu orele plecare Grindu 1230

- sosire Urziceni 13.15;

- pe traseul 045, Luciu -

Țăndărei - Slobozia, SC C. SA are licența de execuție nr. LT 55458 cu un număr

de 5 curse, în care sunt cuprinse și localitățile Țăndărei - Luciu, astfel că

cursele se suprapun;

- pe traseul 044 Slobozia -

Căzănești - Cocora, societatea reclamantă are calitatea de operator pe relația

Slobozia - Urziceni - București și Slobozia - Andrăsești - Bordușelu, existând

curse care se suprapun;

- pe traseul 047 Platonești

- Sudiți - Slobozia, societatea reclamantă are licența de traseu nr. 55458,

efectuând un număr de 7 curse, în care sunt cuprinse și localitățile Sudiți și

Slobozia.

Reclamanta a mai menționat

că, așa cum rezultă din adresa nr. 17420 din 29 iunie 2006, emisă de A.R.R., suplimentarea

traseelor pe care le contestă, sunt aprobate doar de Consiliul Județean

Ialomița, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 52 din Ordinul nr.

1987/2004 (M. Of. nr. 109 bis/5.12.2005), referitoare la modificarea

programelor de transport care nu poate fi dispusă decât de A.R.R.

Referitor la paguba

iminentă, reclamanta a arătat că aceasta constă, pe de o parte, în

imposibilitatea de a mai efectua curse, cu consecințe deosebit de grave pentru

societate, cât și, pe de altă parte, în intersectarea curselor pe care le are

cu cele noi, înființate pe traseele pe care le contestă, situație care poate

conduce la pierderi materiale majore.

Este de menționat, arată

reclamanta că, deși a sesizat nelegalitățile comise anterior publicării

modificărilor intervenite în programul de transport rutier de persoane prin

servicii regulate în trafic județean pentru perioada 2005 - 2008, A.R.R. având

posibilitatea de a suspenda procedura de atribuire electronică până la

soluționarea sesizărilor sale, astfel evitându-se eventuale prejudicii și în

același timp procese judiciare născute din eroarea A.R.R., totuși o astfel de

măsură nu a fost luată, situație față de care iminența pagubei este dată de

iminența ținerii licitației în data de 2 august 2006.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1684 din 25 iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare

formulată de reclamantă, reținând, în esență, că nu sunt întrunite condițiile

cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, SC C. SA Slobozia, criticând-o pentru

nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cele ale

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor

sale de recurs, recurenta-reclamantă reiterează în totalitate motivele acțiunii

sale.

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare, solicitând menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică și

arătând că recursul a rămas și fără obiect în urma atribuirii din 2 august

2006.

Examinând cauza, în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate,

precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate, precum și faptul că actul

administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui

fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație

constituțională.

În consecință, suspendarea

actului administrativ, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a

efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din

oficiu (

executio ex officio).

Prin noua reglementare a

contenciosului administrativ, respectiv art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului

administrativ, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege,

cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act

administrativ.

Într-adevăr, potrivit art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității

publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond.

În cauză, astfel cum corect

a reținut și instanța de fond, referitor la cazul bine justificat,

recurenta-reclamantă susține aspecte ce țin exclusiv de soluționarea pe fond a

cauzei.

Cu privire la paguba

iminentă invocată, Înalta Curte constată că definiția legală a acestei sintagme

este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia

paguba iminentă reprezintă un „prejudiciu material viitor, dar previzibil cu

evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice ori a unui serviciu public”.

Or în cauză, astfel cum

corect a reținut și instanța de fond, nu este suficientă invocarea unui

prejudiciu, mai ales în situația în care reclamanta avea posibilitatea de a

participa ulterior formulării cererii sale, conform Metodologiei de atribuire a

traseelor cuprinse în programele de transport județean și interjudețean, la

atribuirea publică din 2 august 2006.

De altfel, este de remarcat

și faptul că din înscrisurile depuse în recurs ca anexă la întâmpinarea

formulată de A.R.R. rezultă fără putere de tăgadă că recurenta-reclamantă a și

câștigat unele trasee la atribuirea publică din 2 august 2006.

Prin urmare, Înalta Curte

constatând că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse

acesteia sunt nefondate, va respinge recursul declarat în cauză, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele

ale art. 14 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C. SA Slobozia împotriva sentinței civile nr. 1684 din 25 iulie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2007.