ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2006, SC C. SA Slobozia a chemat în judecată A.R.R., solicitând, ca prin hotărâre judecătorească, să se suspende procedura de atribuire electronică pentru traseele Traseu 044 - Slobozia Căzănești - Cocora; Taseu 045 - Luciu - Țăndărei; traseu 046 - Urziceni - Grindu; Traseu 047 - Platonești - Sudiți - Slobozia, cuprinse în Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean pentru perioada 2005 - 2008, până la pronunțarea instanței asupra legalității actului administrativ. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: existența cazului bine justificat și a pagubei existente.

Referitor la „cazuri bine justificate”, reclamanta a arătat că au fost încălcate termenele procedurale prevăzute de lege și rezultă și încălcarea condițiilor de fond prevăzute pentru suplimentarea cu noi trasee a programului de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean pentru perioada 2005 - 2008, după cum urmează: - nu este respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 52 alin. (3) din Ordinul nr. 1987/2005; - nu exista cerere din partea operatorului de transport rutier ce efectuează curse pe aceste trasee, SC C. SA; - nu exista cerere din partea Consiliului Județean Ialomița; - nu sunt incidente dispozițiile cu privire la înființarea unei instituții de învățământ; - în cauză nu este înființat un nou centru industrial; - Consiliul Județean Ialomița nu are autoritatea de a înființa noi trasee, așa cum rezultă din interpretarea legii, cât și din adresa nr. 3377 din 20 iunie 2006, emisă de această instituție, la sesizarea reclamantei; - traseul 045 Luciu - Țăndărei încalcă prevederile hotărârii Consiliului Județean în ceea ce privește numărul de curse (2 curse în HCJ și 3 în Program); - nu este îndeplinită nici condiția referitoare la stabilirea unei legături cu o localitate care nu este prevăzută pe nici un traseu, spre exemplificare pe Traseul 046 Urziceni - Grindu, SC C. SA are, potrivit licenței de traseu nr. LT 55472,

cursa București – Slobozia, cu trecere prin stațiile Grindu, respectiv Urziceni de la orele 12.24 –13.16 care se suprapun cu o cursă nou înființată nr. 2. cu orele plecare Grindu 1230 - sosire Urziceni 13.15; - pe traseul 045, Luciu - Țăndărei - Slobozia, SC C. SA are licența de execuție nr. LT 55458 cu un număr de 5 curse, în care sunt cuprinse și localitățile Țăndărei - Luciu, astfel că cursele se suprapun; - pe traseul 044 Slobozia - Căzănești - Cocora, societatea reclamantă are calitatea de operator pe relația Slobozia - Urziceni - București și Slobozia - Andrăsești - Bordușelu, existând curse care se suprapun; - pe traseul 047 Platonești - Sudiți - Slobozia, societatea reclamantă are licența de traseu nr. 55458, efectuând un număr de 7 curse, în care sunt cuprinse și localitățile Sudiți și Slobozia.

Reclamanta a mai menționat că, așa cum rezultă din adresa nr. 17420 din 29 iunie 2006, emisă de A.R.R., suplimentarea traseelor pe care le contestă, sunt aprobate doar de Consiliul Județean Ialomița, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 52 din Ordinul nr. 1987/2004 (M. Of. nr. 109 bis/5.12.2005), referitoare la modificarea programelor de transport care nu poate fi dispusă decât de A.R.R. Referitor la paguba iminentă, reclamanta a arătat că aceasta constă, pe de o parte, în imposibilitatea de a mai efectua curse, cu consecințe deosebit de grave pentru societate, cât și, pe de altă parte, în intersectarea curselor pe care le are cu cele noi, înființate pe traseele pe care le contestă, situație care poate conduce la pierderi materiale majore.

Este de menționat, arată reclamanta că, deși a sesizat nelegalitățile comise anterior publicării modificărilor intervenite în programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean pentru perioada 2005 - 2008, A.R.R.

având posibilitatea de a suspenda procedura de atribuire electronică până la soluționarea sesizărilor sale, astfel evitându-se eventuale prejudicii și în același timp procese judiciare născute din eroarea A.R.R., totuși o astfel de măsură nu a fost luată, situație față de care iminența pagubei este dată de iminența ținerii licitației în data de 2 august 2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1684 din 25 iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținând, în esență, că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, SC C. SA Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-reclamantă reiterează în totalitate motivele acțiunii sale. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică și arătând că recursul a rămas și fără obiect în urma atribuirii din 2 august 2006. Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, precum și faptul că actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu ( executio ex officio). Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În cauză, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, referitor la cazul bine justificat, recurenta-reclamantă susține aspecte ce țin exclusiv de soluționarea pe fond a cauzei. Cu privire la paguba iminentă invocată, Înalta Curte constată că definiția legală a acestei sintagme este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia paguba iminentă reprezintă un „prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public”.

Or în cauză, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, nu este suficientă invocarea unui prejudiciu, mai ales în situația în care reclamanta avea posibilitatea de a participa ulterior formulării cererii sale, conform Metodologiei de atribuire a traseelor cuprinse în programele de transport județean și interjudețean, la atribuirea publică din 2 august 2006. De altfel, este de remarcat și faptul că din înscrisurile depuse în recurs ca anexă la întâmpinarea formulată de A.R.R. rezultă fără putere de tăgadă că recurenta-reclamantă a și câștigat unele trasee la atribuirea publică din 2 august 2006. Prin urmare, Înalta Curte constatând că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia sunt nefondate, va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 14 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA Slobozia împotriva sentinței civile nr. 1684 din 25 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.