ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 aprilie 2008, F. Satu Mare – S.C. de gradul II a solicitat ca în contradictoriu cu Guvernul României și Consiliul Județean Satu Mare să se dispună anularea H.G. nr. 967 din 5 septembrie 2002 prin care s-a atestat apartenența la domeniul public al Județului Satu Mare (pozițiile nr. 167 - 168 din anexa 1) a imobilului – construcție și teren, cu consecința excluderii lui din anexa respectivă. De asemenea, a cerut să se constate nelegalitatea și să se dispună anularea parțială a Hotărârii Consiliului Județean Satu Mare nr. 16/2002, care a stat la baza emiterii primului act administrativ. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este titulara titlului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Satu Mare, strada Decebal nr. 2, înscris în C.F.

nr. 4 Satu Mare, nr. top 513/3, reprezentând construcția existentă și respectiv, a dreptului de folosință asupra terenului aferent pe durata existenței acelei construcții. Că, trecerea imobilului în domeniul public al județului Satu Mare s-a făcut în mod samavolnic, prin nesocotirea dreptului său de proprietate asupra construcției, ocupată parțial de Biblioteca Județeană, echivalând practic, cu o naționalizare. A precizat totodată, că deși s-a adresat Guvernului României cu o cerere pentru revocarea parțială a H.G. nr. 967 din 5 septembrie 2002, demersul său nu a fost urmat de o rezolvare favorabilă a cererii de către autoritatea publică emitentă.

Prin sentința civilă nr. 128/CA din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins primul capăt de cerere, ca efect al constatării că atât plângerea administrativă prealabilă, cât și acțiunea pentru anularea Hotărârii Guvernului nr. 967/2002 nu au fost formulate de reclamantă în termenele prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În ceea ce privește capătul 2 de cerere, instanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu Mare, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cu raportare la art. 2 lit. d) din același cod. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că deși H.G.

nr. 967/2002 a fost publicată în M. Of. al Românei, Partea I nr. 685 din 17 septembrie 2002, reclamanta a exercitat plângerea prealabilă la data de 7 septembrie 2007, cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Hotărârea respectivă are natura unui act administrativ individual și prin urmare, acțiunea în anulare trebuia introdusă, conform art. 11 alin. (2) aceeași lege dar nu mai târziu de 1 an de la data aducerii sale la cunoștință subiecților vizați, operațiune realizată prin publicarea actului juridic. În legătură cu Hotărârea nr. 16/2002 adoptată de Consiliul Județean Satu Mare, curtea a concluzionat în sensul că ea are caracterul unui act administrativ adoptat în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Că, în raport de această împrejurare și de dispozițiile art. 2 pct. 1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare, în primă instanță a celui de al doilea capăt de cerere aparține Tribunalului Satu Mare. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, F. Satu Mare – S.C. de gradul II. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe baza excepției de tardivitate ridicată pârâtul Guvernul României, deoarece H.G. nr. 967/2002 este un act administrativ cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 poate fi atacat oricând.

Cât privește rezolvarea dată celui de al doilea capăt de cerere, a arătat că în opinia sa, hotărârea consiliului județean referitoare la modificarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului Satu Mare, are natura unui act premergător emiterii hotărârii guvernamentale, mai precis a unei operațiuni administrative ce nu produce efecte juridice prin ea însăși, iar în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) al aceleiași legi organice, legalitatea actului premergător este supusă cenzurii instanței de judecată competentă să se pronunțe asupra hotărârii respective. Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.

Așa cum corect a reținut prima instanță, hotărârile adoptate de Guvern în cadrul procedurii de atestare a domeniului public ce aparține statului sau unităților administrativ – teritoriale nu pot fi calificate ca fiind acte administrative normative, deoarece ele nu conțin reguli de conduită cu caracter general, impersonal și de aplicabilitate repetată, ci au ca efect, delimitarea acestui domeniu, prin individualizarea bunurilor domeniale și a titularilor dreptului de proprietate. În speță, prin H.G. nr. 967 din 5 septembrie 2002, a fost atestată apartenența la domeniul public al județului Satu Mare, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ a unor bunuri imobile menționate în anexa 1, între care se regăsește și imobilul - construcție și teren – situat în municipiul Satu Mare.

Deși actul administrativ individual a fost publicat în M. Of. al României I nr. 685 din 17 septembrie 2002, când evident, reclamanta a putut lua cunoștință de existența și conținutul său, cererea de revocare a actului juridic la Secretariatul General al Guvernului a fost înregistrată abia la 7 septembrie 2007, deci după expirarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Referitor la termenul de exercitare a dreptului la acțiune s-a constatat în mod judicios că este la rândul lui, depășit în raport de prevederile art. 11 din lege și de faptul că acțiunea a fost formulată de reclamantă la data de 21 aprilie 2008, împotriva unei hotărâri guvernamentale adoptată în anul 2002, a cărei comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în M. Of.

H.G. nr. 967 din 5 septembrie 2002 a fost precedată de Hotărârea nr. 16/2002 a Consiliului Județean Satu Mare, care este un act administrativ distinct, adoptat de autoritatea publică județeană în aplicarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 213/1998. Ținând seama de această împrejurare și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d), art. 158 alin. (3) C. proc. civ., curtea de apel a procedat corect și atunci când prin sentință s-a dezinvestit cu privire la judecata capătului secund al a cererii în favoarea Tribunalului Satu Mare. Față de considerentele expuse și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) din același cod pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F. Satu Mare – S.C. de gradul II împotriva sentinței civile nr. 128/CA/2008/PI din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.