ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 22 aprilie 2008, F. Satu Mare – S.C. de

gradul II a solicitat ca în contradictoriu cu Guvernul României și Consiliul

Județean Satu Mare să se dispună anularea H.G. nr. 967 din 5 septembrie 2002

prin care s-a atestat apartenența la domeniul public al Județului Satu Mare

(pozițiile nr. 167 - 168 din anexa 1) a imobilului – construcție și teren, cu

consecința excluderii lui din anexa respectivă.

De asemenea, a cerut să se

constate nelegalitatea și să se dispună anularea parțială a Hotărârii

Consiliului Județean Satu Mare nr. 16/2002, care a stat la baza emiterii

primului act administrativ.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este titulara titlului de proprietate asupra imobilului situat

în municipiul Satu Mare, strada Decebal nr. 2, înscris în C.F. nr. 4 Satu Mare,

nr. top 513/3, reprezentând construcția existentă și respectiv, a dreptului de

folosință asupra terenului aferent pe durata existenței acelei construcții. Că,

trecerea imobilului în domeniul public al județului Satu Mare s-a făcut în mod

samavolnic, prin nesocotirea dreptului său de proprietate asupra construcției,

ocupată parțial de Biblioteca Județeană, echivalând practic, cu o

naționalizare.

A precizat totodată, că deși

s-a adresat Guvernului României cu o cerere pentru revocarea parțială a H.G. nr.

967 din 5 septembrie 2002, demersul său nu a fost urmat de o rezolvare

favorabilă a cererii de către autoritatea publică emitentă.

Prin sentința civilă nr. 128/CA

din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins primul capăt de cerere, ca efect al constatării că atât

plângerea administrativă prealabilă, cât și acțiunea pentru anularea Hotărârii

Guvernului nr. 967/2002 nu au fost formulate de reclamantă în termenele

prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

În ceea ce privește capătul

2 de cerere, instanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu

Mare, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cu raportare la art. 2 lit. d)

din același cod.

Pentru a pronunța această

hotărâre, curtea de apel a reținut că deși H.G. nr. 967/2002 a fost publicată

în M. Of. al Românei, Partea I nr. 685 din 17 septembrie 2002, reclamanta a

exercitat plângerea prealabilă la data de 7 septembrie 2007, cu depășirea

termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea respectivă are

natura unui act administrativ individual și prin urmare, acțiunea în anulare

trebuia introdusă, conform art. 11 alin. (2) aceeași lege dar nu mai târziu de

1 an de la data aducerii sale la cunoștință subiecților vizați, operațiune

realizată prin publicarea actului juridic.

În legătură cu Hotărârea nr.

16/2002 adoptată de Consiliul Județean Satu Mare, curtea a concluzionat în

sensul că ea are caracterul unui act administrativ adoptat în aplicarea

dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Că, în raport de această

împrejurare și de dispozițiile art. 2 pct. 1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 competența

materială de soluționare, în primă instanță a celui de al doilea capăt de

cerere aparține Tribunalului Satu Mare.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta, F. Satu Mare – S.C. de gradul II.

Recurenta a susținut că în

mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe baza excepției de tardivitate

ridicată pârâtul Guvernul României, deoarece H.G. nr. 967/2002 este un act

administrativ cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr.

554/2004 poate fi atacat oricând.

Cât privește rezolvarea dată

celui de al doilea capăt de cerere, a arătat că în opinia sa, hotărârea consiliului

județean referitoare la modificarea inventarului bunurilor care alcătuiesc

domeniul public al județului Satu Mare, are natura unui act premergător

emiterii hotărârii guvernamentale, mai precis a unei operațiuni administrative

ce nu produce efecte juridice prin ea însăși, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 18 alin. (2) al aceleiași legi organice, legalitatea actului

premergător este supusă cenzurii instanței de judecată competentă să se

pronunțe asupra hotărârii respective.

Recursul este nefondat sub

aspectul ambelor critici formulate.

Așa cum corect a reținut

prima instanță, hotărârile adoptate de Guvern în cadrul procedurii de atestare

a domeniului public ce aparține statului sau unităților administrativ –

teritoriale nu pot fi calificate ca fiind acte administrative normative,

deoarece ele nu conțin reguli de conduită cu caracter general, impersonal și de

aplicabilitate repetată, ci au ca efect, delimitarea acestui domeniu, prin

individualizarea bunurilor domeniale și a titularilor dreptului de proprietate.

În speță, prin H.G. nr. 967

din 5 septembrie 2002, a fost atestată apartenența la domeniul public al județului

Satu Mare, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ a

unor bunuri imobile menționate în anexa 1, între care se regăsește și imobilul

- construcție și teren – situat în municipiul Satu Mare.

Deși actul administrativ

individual a fost publicat în M. Of. al României I nr. 685 din 17 septembrie

2002, când evident, reclamanta a putut lua cunoștință de existența și

conținutul său, cererea de revocare a actului juridic la Secretariatul General

al Guvernului a fost înregistrată abia la 7 septembrie 2007, deci după

expirarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la termenul de

exercitare a dreptului la acțiune s-a constatat în mod judicios că este la

rândul lui, depășit în raport de prevederile art. 11 din lege și de faptul că

acțiunea a fost formulată de reclamantă la data de 21 aprilie 2008, împotriva

unei hotărâri guvernamentale adoptată în anul 2002, a cărei comunicare către

persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării

în M. Of.

H.G. nr. 967 din 5

septembrie 2002 a fost precedată de Hotărârea nr. 16/2002 a Consiliului

Județean Satu Mare, care este un act administrativ distinct, adoptat de

autoritatea publică județeană în aplicarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 213/1998.

Ținând seama de această

împrejurare și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d), art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., curtea de apel a procedat corect și atunci când prin sentință s-a

dezinvestit cu privire la judecata capătului secund al a cererii în favoarea

Tribunalului Satu Mare.

Față de considerentele

expuse și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art.

306 alin. (2) din același cod pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F. Satu Mare – S.C. de gradul II împotriva sentinței civile nr. 128/CA/2008/PI

din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2009.