ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 264 din 1 martie 2009, Tribunalul

Bacău s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva

pârâtelor SC U.L. SRL Onești și SC O. SRL Onești, prin

lichidator judiciar SPRL P.T., acțiunea având ca obiect constatarea

nulității absolute a sentinței civile nr. 1234/2005,

pronunțată de Judecătoria Onești, în dosarul nr. 1877/2005.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că este întemeiată excepția

inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanta din prezenta

cauză avea posibilitatea de a uza de căile de atac pe care legea le

pune la îndemâna părților.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 77 din 20

noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

În considerentele deciziei,

instanța apelului a reținut că valorificarea drepturilor de

creanță invocate de reclamantă se poate realiza, în

situația particulară a hotărârilor judecătorești, pe

calea reglementată de dispozițiile procedurale prevăzute de

Codul de procedură civilă și de alte acte normative speciale,

respectiv prin exercitarea căilor de atac, ce au drept finalitate

verificarea legalității și temeiniciei hotărârii

judecătorești.

S-a constatat că, în

cauză, situația se particularizează prin efectele produse de

hotărârea a cărei nulitate se solicită a fi constatată, în

sensul că aceasta are valoarea juridică a unui contract de vânzare-

cumpărare, efecte ce nu pot determina modificarea căilor procedurale

specifice hotărârilor judecătorești.

Împotriva deciziei, reclamanta a

declarat recurs, prin care a susținut următoarele critici:

Atât instanța de fond cât

și cea de apel nu au avut în vedere că reclamanta nu avea

posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin

intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare pentru că

nu s-a pronunțat în contradictoriu cu ea.

Instanța de fond a

pronunțat o hotărâre ce nu este motivată astfel încât

părțile din proces să aibă garanția că cererile

lor au fost analizate.

Deși în preambulul

sentinței se face mențiunea discutării în contradictoriu a

excepției autorității de lucru judecat, instanța de fond a

omis a se pronunța asupra acesteia prin dispozitiv.

Apelul a fost respins în mod

netemeinic pe motiv că respingerea acțiunii ca inadmisibilă face

de prisos examinarea celorlalte motive ale acțiunii, privind

incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la

data de 18 mai 2010, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Potrivit art. 302/1 lit. c) C. proc.

civ. – cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea

acestora.

Analizând cererea de recurs prin

prisma cerințelor obligatorii reglementate de dispozițiile art. 302 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele aduse de

recurentă în susținerea recursului nu constituie motive veritabile de

nelegalitate.

Astfel, deși în cerere se face

trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile

recurentei nu pot face posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs

întrucât, pe de o parte vizează aspecte reținute de instanța de

fond, pretinse omisiuni ale considerentelor sentinței ce nu pot face

obiectul analizei instanței de recurs.

Pe de altă parte,

susținerile recurentei sunt unele generice făcând trimitere la

netemeinicia deciziei și nicidecum la nelegalitatea acesteia.

În atare situație,

instanța va da eficiență prevederilor art. 302 alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., în sensul că va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de

recurs formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice

Onești, împotriva deciziei Curții de Apel Bacău nr. 77 din 20

noiembrie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 mai 2010.