ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6271/110/2008 la Tribunalul Bacău, reclamanta A.F.P. Onești a chemat în judecată pe pârâtele SC Z. SRL Onești și SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1343 din 29 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. 2291/2005. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în vederea încasării creanțelor bugetare cu care figura în evidențele fiscale debitoarea SC O. SA s-a luat măsura sechestrării bunurilor imobile aflate în proprietatea debitoarei în temeiul prevederilor art. 79 și urm. din O.G.

nr. 61/2002, instituindu-se această măsură și asupra spațiului comercial în discuție. Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 81 coroborat cu art. 73 alin. (2) al O.G. nr. 61/2002, precum și ale art 147 alin. (1) coroborat cu art. 150 alin. (5) al O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, care stipulează că actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii sechestrului sunt lovite de nulitatea absolută. Analizând natura juridică a sentinței civile nr. 1343/2005 arată că aceasta îmbracă forma unui act de vânzare-cumpărare, cu excepția faptului că, aparent, nu s-a întâlnit voința părților, aceasta fiind impusă de instanța de judecată. În plus, acordul de voință nu a fost posibil, deoarece asupra spațiului era instituit sechestru care scotea spațiul din circuitul civil.

Reclamanta a susținut că actul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută, deoarece lipsește una din condițiile de validitate a actului juridic, condiții prevăzute de dispozițiile art. 948 C. civ. și prin urmare, sentința nr. 1343/2005 pronunțată de Judecătoria Onești este lovită de nulitate absolută, întrucât sentința ca act translativ de proprietate a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, astfel încât actul prin care s-a transmis dreptul de proprietate a imobilului s-a încheiat în frauda legii. Pârâta SC Z. SRL Onești a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii. Pârâta SC O. SA prin lichidator Sprl P.T.

Onești a achiesat la acțiunea reclamantei. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece mijlocul procedural prin care se poate solicita anularea unei hotărâri judecătorești este parcurgerea căilor de atac, astfel că prin sentința civilă nr. 66 din 19 februarie 2009, Tribunalul Bacău a respins cererea formulată de reclamanta A.F.P. Onești ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.F.P. Onești a declarat apel, invocând în motivarea apelului nulitatea hotărârii pentru nemotivare în fapt și în drept, având în vedere dispozițiile art. 81 coroborate cu art. 73 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002 și art. 151 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (5) C. proc.

fisc. invocate prin acțiunea formulată, prima instanță nepronunțându-se asupra excepției autorității de lucru judecat. Pârâta SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești a formulat cerere de aderare la apel pe care nu a timbrat-o, instanța de apel învederându-i acestei părți obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat. Intimata-pârâtă SC Z. SRL Onești prin reprezentant a formulat concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Prin Decizia nr. 61 din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fical, a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.F.P. Onești și a anulat ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator Sprl P.T.

Onești. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prezenta cauză se particularizează prin efectele produse de către hotărârea a cărei nulitate se solicită a fi constatată, în sensul că această hotărâre are valoarea juridică a unui contract de vânzare-cumpărare fiind complinit consimțământul vânzătoarei SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești prin hotărârea pronunțată cu consecința transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat. În acest sens, aceste efecte particulare ale sentinței nu determină însă modificarea căilor de atac specifice hotărârilor judecătorești, pentru reformarea acestora ca urmare a reanalizării temeiniciei și legalității acestora.

În raport de considerentele expuse, instanța de apel a constatat că în mod legal prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă. Împotriva Deciziei nr. 61 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.F.P. Onești a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și modificarea în tot a acesteia. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut, în esență, că atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au respins cererile pe motiv că exista posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare, deși reclamanta precizase că hotărârea nu s-a pronunțat în contradictoriu cu executorul fiscal.

În opinia recurentei-reclamante, în mod neîntemeiat, a fost respins apelul pe motiv că respingerea acțiunii ca inadmisibilă face de prisos examinarea celorlalte motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., precum și excepția autorității de lucru judecat, acestea vizând fondul dreptului ce face obiectul litigiului. Intimata-pârâtă SC Z. SRL Onești a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel. Intimata-pârâtă SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești a transmis prin fax concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului.

Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9, modificarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii”. Critica recurentei potrivit căreia în mod neîntemeiat a fost respins apelul pe motiv că respingerea acțiunii ca inadmisibilă face de prisos examinarea celorlalte motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003, este nefondată, întrucât instanța de apel în mod corect a interpretat și aplicat legea la speța în cauză. În acest context, se constată că instanța de apel în mod legal și corect a reținut faptul că o hotărâre judecătorească nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare, aceasta putând fi desființată doar în urma exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare prevăzute de dispozițiile legii.

Instanța de apel în mod judicios a apreciat că, față de motivul pentru care a fost respinsă acțiunea deveneau irelevante celelalte motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., precum și excepția autorității de lucru judecat, acestea vizând fondul dreptului ce face obiectul litigiului și nefiind analizate, întrucât s-a dat eficiență prevederilor art. 137 alin. (1), conform cărora: „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.” În plus, față de critica recurentei că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celei de a doua excepții, respectiv excepția autorității de lucru judecat, de reținut este și faptul că această excepție a fost invocată de pârâta SC Z. SRL Onești, ceea ce nu justifică un interes al reclamantei sub acest aspect.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, recursul reclamantei este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Onești împotriva Deciziei civile nr. 61 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.