ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6271/110/2008
la Tribunalul Bacău, reclamanta A.F.P. Onești a chemat în judecată pe pârâtele SC
Z. SRL Onești și SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești solicitând instanței
ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a sentinței
civile nr. 1343 din 29 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul
nr. 2291/2005.
În motivarea acțiunii reclamanta a
arătat că în vederea încasării creanțelor bugetare cu care figura în evidențele
fiscale debitoarea SC O. SA s-a luat măsura sechestrării bunurilor imobile
aflate în proprietatea debitoarei în temeiul prevederilor art. 79 și urm. din O.G.
nr. 61/2002, instituindu-se această măsură și asupra spațiului comercial în
discuție.
Reclamanta a invocat
în drept dispozițiile art. 81 coroborat cu art. 73 alin. (2) al O.G.
nr. 61/2002, precum
și ale art 147 alin. (1) coroborat cu art. 150 alin. (5) al O.G. nr. 92/2003
privind codul de procedură fiscală, care stipulează că actele de dispoziție ce
ar interveni ulterior înscrierii sechestrului sunt lovite de nulitatea
absolută.
Analizând natura
juridică a sentinței civile nr. 1343/2005 arată că aceasta îmbracă forma unui
act de vânzare-cumpărare, cu excepția faptului că, aparent, nu s-a întâlnit
voința părților, aceasta fiind impusă de instanța de judecată. În plus, acordul
de voință nu a fost posibil, deoarece asupra spațiului era instituit sechestru
care scotea spațiul din circuitul civil.
Reclamanta a susținut
că actul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută, deoarece
lipsește una din condițiile de validitate a actului juridic, condiții prevăzute
de dispozițiile art. 948 C. civ. și prin urmare, sentința nr. 1343/2005
pronunțată de Judecătoria Onești este lovită de nulitate absolută, întrucât
sentința ca act translativ de proprietate a fost pronunțată cu încălcarea
dispozițiilor legale imperative, astfel încât actul prin care s-a transmis
dreptul de proprietate a imobilului s-a încheiat în frauda legii.
Pârâta
SC Z. SRL Onești a
invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat și excepția
inadmisibilității acțiunii.
Pârâta SC O. SA prin
lichidator Sprl P.T. Onești a achiesat la acțiunea reclamantei.
Analizând actele și
lucrările dosarului instanța a reținut ca întemeiată excepția inadmisibilității
acțiunii, deoarece mijlocul procedural prin care se poate solicita anularea
unei hotărâri judecătorești este parcurgerea căilor de atac, astfel că prin
sentința civilă nr. 66 din 19 februarie 2009, Tribunalul Bacău a respins
cererea formulată de
reclamanta
A.F.P. Onești ca inadmisibilă.
Împotriva acestei
sentințe, reclamanta A.F.P. Onești a declarat apel, invocând în motivarea
apelului nulitatea hotărârii pentru nemotivare în fapt și în drept, având în
vedere dispozițiile art. 81 coroborate cu art. 73 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002
și art. 151 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (5) C. proc. fisc. invocate
prin acțiunea formulată, prima instanță nepronunțându-se asupra excepției
autorității de lucru judecat.
Pârâta
SC O. SA prin
lichidator Sprl P.T. Onești a formulat cerere de aderare la apel pe care nu a
timbrat-o, instanța de apel învederându-i acestei părți obligația legală de
achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat.
Intimata-pârâtă SC Z.
SRL Onești prin reprezentant a formulat concluzii de respingere a apelului ca
nefondat.
Prin Decizia nr. 61
din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios
administrativ și fical, a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.F.P.
Onești și a anulat ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de pârâta
SC O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de apel a reținut că prezenta cauză se
particularizează prin efectele produse de către hotărârea a cărei nulitate se
solicită a fi constatată, în sensul că această hotărâre are valoarea juridică a
unui contract de vânzare-cumpărare fiind complinit consimțământul vânzătoarei SC
O. SA prin lichidator Sprl P.T. Onești prin hotărârea pronunțată cu consecința
transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat.
În acest sens, aceste
efecte particulare ale sentinței nu determină însă modificarea căilor de atac
specifice hotărârilor judecătorești, pentru reformarea acestora ca urmare a
reanalizării temeiniciei și legalității acestora.
În raport de
considerentele expuse, instanța de apel a constatat că în mod legal prima
instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva Deciziei nr.
61 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.F.P. Onești a declarat
recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei
recurate și modificarea în tot a acesteia.
În motivarea recursului său întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut, în
esență, că atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au
respins cererile pe motiv că exista posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească
prin intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare, deși reclamanta
precizase că hotărârea nu s-a pronunțat în contradictoriu cu executorul fiscal.
În opinia
recurentei-reclamante, în mod neîntemeiat, a fost respins apelul pe motiv că
respingerea acțiunii ca inadmisibilă face de prisos examinarea celorlalte
motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr.
92/2003 privind C. proc. fisc., precum și excepția autorității de lucru
judecat, acestea vizând fondul dreptului ce face obiectul litigiului.
Intimata-pârâtă SC Z.
SRL Onești a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea recursului
ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel.
Intimata-pârâtă SC O.
SA prin lichidator Sprl P.T. Onești a transmis prin fax concluzii scrise prin
care a solicitat admiterea recursului.
Recursul este
nefondat.
În conformitate cu
dispozițiile art. 304 pct. 9, modificarea unei hotărâri se poate cere, numai
pentru motive de nelegalitate „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei
legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii”.
Critica recurentei
potrivit căreia în mod neîntemeiat a fost respins apelul pe motiv că
respingerea acțiunii ca inadmisibilă face de prisos examinarea celorlalte
motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr.
92/2003, este nefondată, întrucât instanța de apel în mod corect a interpretat
și aplicat legea la speța în cauză.
În acest context, se
constată că instanța de apel în mod legal și corect a reținut faptul că o
hotărâre judecătorească nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare, aceasta
putând fi desființată doar în urma exercitării căilor de atac ordinare și
extraordinare prevăzute de dispozițiile legii.
Instanța de apel în
mod judicios a apreciat că, față de motivul pentru care a fost respinsă
acțiunea deveneau irelevante celelalte motive ale acțiunii privind incidența
dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,
precum și excepția autorității de lucru judecat, acestea vizând fondul
dreptului ce face obiectul litigiului și nefiind analizate, întrucât s-a dat
eficiență prevederilor art. 137 alin. (1), conform cărora: „instanța se va
pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care
fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
În plus, față de
critica recurentei că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celei de a doua
excepții, respectiv excepția autorității de lucru judecat, de reținut este și
faptul că această excepție a fost invocată de pârâta
SC Z. SRL Onești,
ceea ce nu justifică un interes al reclamantei sub acest aspect.
Pentru toate
argumentele de fapt și de drept care preced, recursul reclamantei este nefondat
și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins,
menținându-se hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta A.F.P. Onești împotriva Deciziei civile nr. 61 din 6
noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 mai 2010.