ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 64 din 18 februarie

2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat.

A admis excepția

inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantă și pe cale de consecință a

respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Administrația

Finanțelor Publice Onești, cu 1000 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentința tribunalul a reținut că reclamanta prin acțiunea înregistrată

sub nr. 6381/110/2008 a chemat în judecată pârâtele SC O. SRL Onești și SC O.

SA Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 3160 din 1

noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești, în Dosarul nr. 6585/2005.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pentru încasarea creanțelor bugetare cu care figurează

debitoarea SC O. SA în evidențele fiscale s-a luat măsura sechestrării

bunurilor imobile aflate în proprietatea debitoarei în temeiul art. 79 și urm.

din O.G. nr. 81/2002, instituindu-se această măsură și asupra spațiului

comercial situat în Onești, Str. Mercur, județul Bacău. Procesul - verbal de

sechestru din 27 noiembrie 2003 a fost însușit de debitoare prin reprezentantul

său legal în persoana doamnei C.M. și înregistrat în evidențele de publicitate

imobiliară din 21 ianuarie 2004. Sentința civilă nr. 3160 din 1 noiembrie 2005

a Judecătoriei Onești, în Dosarul nr. 6585/2005 - ca act de vânzare - cumpărare

- este lovită de nulitate absolută, ca act translativ de proprietate a fost

pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor legale lipsind una din condițiile de

validitate a actului juridic civil, în frauda legii.

Din examinarea

hotărârii a cărei nulitate absolută se cere, tribunalul a reținut că aceasta

îmbracă forma unui contract de vânzare-cumpărare, aparent fără voința părților,

care a fost impusă de către instanța de judecată.

Doctrina de

specialitate a statuat ca hotărârile judecătorești de această natură intră în

categoria contractelor judiciare de executare, definite ca fiind „forme

judiciare în care rolul judecătorilor nu este numai de a controla voința părților,

ci de a completa, impunându-le o situație juridica la care in mod normal n-ar

putea ajunge decât printr-un acord de voință”.

În speța de față

acordul de voință nu a fost posibil ca realizare deoarece asupra spațiului era

instituit sechestru care scotea spațiul din circuitul civil, dar pârâtele de

conivență, au hotărât eludarea unor norme imperative care dispuneau nulitatea

absolută actelor de dispoziție intervenite după înscrierea sechestrului la

Biroul de carte funciară, astfel că pârâta SC O. SRL a formulat acțiunea în

perfectarea vânzării, iar SC O. SA și-a făcut apărări pur formale.

Prin transferul de

proprietate către SC O. SRL s-a încălcat dreptul creditorilor ipotecari de ași

valorifica creanțele, prin sentință sustrăgându-se și stabilind o situație

conflictuală, respectiv de a putea transfera dreptul de proprietate fără

acordul creditorilor ipotecari, ipoteca devenind o simplă formalitate fără scop

practic.

Prin sentința civila nr.

66 din 22 februarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 4408/2005 a Tribunalul

Bacău, debitoarea SC O. SA a intrat în procedura de lichidare judiciară, dosar

în care creditorul fiscal figura cu o creanță garantată în sumă de 2.904.990,00

lei, garanție instituită asupra imobilului înstrăinat fraudulos.

Având în vedere

faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană nu fi

acoperita prin confirmare, poate fi exercitată pe cale de acțiune sau excepție,

imprescriptibila și au fost prejudiciați în calitatea lor de creditori

ipotecari, a solicitat admiterea acțiunii și anularea actului translativ de

proprietate.

Pârâta SC O. SRL

Onești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru

judecat față de sentința civilă nr. 1087/D din 21 mai 2007 pronunțată

Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 541/110/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia

civilă 964 din 04 decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, și excepția

inadmisibilității acțiunii, având în vedere dispozițiile Codului de procedură

civilă privind reformarea unei hotărâri judecătorești solicitând pe fondul

cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâta SC O. SA

Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. a solicitat admiterea acțiunii și

anularea sentinței civile nr. 3160/2005 pronunțată în Dosarul nr. 6585/2005 a

Judecătoriei Onești ca fiind lovită de nulitate absolută, aceasta îmbrăcând

forma unui contract vânzare-cumpărare, cu excepția faptului că nu s-au întâlnit

voințele părților, voință care a fost impusă de instanța de judecată.

În ce privește

excepția autorității de lucru judecat, instanța a respins-o, având în vedere că

nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., astfel Dosarul nr. 541/110/2005,

în care Tribunalul Bacău a pronunțat sentința civilă nr. 1087 din 21 mai 2007

reclamant a fost lichidatorul judiciar al SC O. SA Onești - I.P.U.R.L.P.T., iar

Administrația Finanțelor Publice Onești, reclamanta din prezenta cauză, a avut

calitatea procesuală de intervenient, iar temeiul legal al acțiunii a fost art.

77 din Legea nr. 85/2006, ori în speța de față reclamanta a invocat

dispozițiile art. 81 coroborat cu art. 73 alin. (2) din O.G. nr. 61/2002, art. 147

alin. (10) coroborat cu art. 150 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, tribunalul a admis-o cu consecința respingerii

acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii

pronunțate de Tribunalul Bacău a declarat apel, reclamanta A.F.P. Onești

considerând-o nelegală.

A mai precizat

apelanta că nu a fost parte în Dosarul nr. 6220/21005 când s-a perfectat vânzarea

deci nu putea exercita căile de atac prevăzute de codul de procedură civilă.

La termenul din data

de 6 octombrie 2009, SC O. SA a depus cerere de aderare la apelul declarat de

A.F.P. Onești în esență criticând sentința apelată ca și reclamanta A.F.P.

Onești precizând totodată că asupra bunului vândut exista un sechestru

asigurător care îl scotea din circuitul civil.

Prin decizia

comercială nr. 68 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, au fost respinse apelul reclamantei și cererea de aderare la apel

formulată de SC O. SA prin lichidator S.P.R.L.P.T. Onești, cu 1.000 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut o corectă situație de fapt și de asemenea, a făcut o corectă aplicare a

prevederilor legale; astfel, Codul de procedură civilă reglementând calea de

atac apelului și a recursului face referire doar la părțile din procesul civil.

Acțiunea formulată de

A.F.P. Onești este într-adevăr inadmisibilă, neputându-se dispune anularea unei

hotărâri judecătorești decât în situațiile prevăzute de Codul de procedură

civilă, care nu se încadrează acțiunea apelantei - reclamante.

Prin recursul său,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta critică soluția pronunțată

în apel pentru nelegalitate, în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, în

opinia recurentei printr-o acțiune poate fi desființată o hotărâre

judecătorească.

Recursul este

nefondat.

Prin sentința nr. 64

din 18 februarie 2009 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de intimata-pârâtă SC

O. SRL Onești și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești, acțiune prin care se

solicita anularea sentinței nr. 3160 din 01 noiembrie 2005 pronunțată de

Judecătoria Onești, în Dosarul nr. 6585/2005.

În cauză, în mod

legal instanța de apel a constatat că o hotărâre judecătorească nu poate face

obiectul unei acțiuni în anulare, aceasta putând fi desființată numai pe în

urma exercitării căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în virtutea

normelor înscrise în Codul de procedură civilă.

Prin urmare, critica

recurentei că instanțele nu au analizat sentința civilă a cărei anulare se cere

din perspectiva textelor de lege evocate în cauză, urmează să fie înlăturată ca

nefondată, instanțele neputând examina motivele de nulitate pretins a fi

încălcate.

Astfel criticile

formulate de recurentă nu sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv în raport cu care, Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins recursul

reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești

împotriva deciziei nr. 68 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2010.