ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2330/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.F.P. Onești prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău în contradictoriu cu pârâtele SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești și SC S.J. SRL, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Sentinței civile nr. 3017 din 19 octombrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 6220/2005 de Judecătoria Onești. Prin sentința civilă nr. 128 din 27 martie 2009 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pusă în discuție din oficiu și în consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 3017 din 19 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosar nr. 6220/2005 s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC O. SA și s-a perfectat vânzarea unui spațiu comercial care a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ca urmare a achitării redevențelor. Sentința civilă a cărei nulitate absolută s-a solicitat nu a fost atacată în nici o cale de atac prevăzută de Codul de procedură civilă astfel încât a intrat în autoritatea de lucru judecat. A mai reținut tribunalul că dreptul procesual român nu prevede instituția anulării unei hotărâri judecătorești prin acțiune directă și, de altfel, o asemenea acțiune ar înfrânge dispozițiile art. 6 C.E.D.O.

În drept prima instanță a stabilit că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 73 din O.G. nr. 61/2002 coroborate cu art. 147 și 150 C. proc. fisc. deoarece obiectul cauzei este o hotărâre judecătorească și nu un act de dispoziție iar faptul că reclamanta a dispus sechestrarea bunurilor cu valoare juridică de ipotecă a fost considerat ca lipsit de relevanță deoarece reclamanta are la îndemână normele legale în materie. Apelul declarat împotriva sentinței tribunalului de reclamanta A.F.P. Onești a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 2 din 14 ianuarie 2010, respingându-se totodată și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T.

Onești. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că tribunalul a soluționat corect excepția inadmisibilității întrucât o hotărâre judecătorească poate fi reformată ori retractată doar prin intermediul căilor de atac reglementate de Codul de procedură civilă. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta A.F.P. Onești și pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești au declarat recursuri în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 299 solicitând admiterea acestora, casarea deciziei recurate și anularea actului translativ de proprietate. Recursul reclamantei A.F.P. Onești. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanta A.F.P. Onești a susținut că executorul fiscal, în calitate de creditor care deține o ipotecă legală asupra bunului a cărei proprietate s-a transmis ca efect al Sentinței civile nr. 3017 din 19 octombrie 2005 a Judecătoriei Onești, nu a fost parte în Dosarul nr. 6220/2005, așa încât nu avea calitatea de a uza de căile de atac. Instanța de fond ca și instanța investită cu soluționarea apelului, susține recurenta, au respins cererile pe motiv că aveau posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare deși au precizat că hotărârea nu s-a pronunțat în contradictoriu cu executorul fiscal. Totodată, recurenta, a apreciat că respingerea apelului pe motiv că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este corectă și că examinarea celorlalte motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G.

nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, este de prisos, demonstrează netemeinicia și nelegalitatea soluției Curții de Apel. Recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești. Prin criticile formulate pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și anularea actului translativ de proprietate susținând că acordul benevol al părților nu era posibil, ca realizare, întrucât asupra obiectului contractului era instituit un sechestru asigurator care scotea bunul din circuitul civil. În fine, a considerat că intimata a eludat norme imperative care impuneau nulitatea absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea sechestrului asigurator la Biroul de Carte Funciară.

Recursul reclamantei A.F.P. Onești. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Înalta Curte analizând motivul de nelegalitate invocat de recurentă fără o sistematizare și încadrare în ipotezele dispozițiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ., va lua în examinare numai acele susțineri care ar putea să vizeze nelegalitatea deciziei criticate. În esență, recurenta a pus în discuție excepția inadmisibilității asupra căreia s-a oprit instanța de fond atunci când a respins acțiunea. Este neîndoielnic faptul că în cauză s-a cerut instanței de fond să constate nulitatea absolută a Sentinței judecătorești nr. 3017 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. 6220/2005.

Pornind de la natura juridică a sentinței, aceea de act jurisdicțional prin care se urmărește să se concretizeze dreptul subiectiv prin aplicarea unor norme de drept este evident că hotărârea pronunțată este investită cu forță executorie și se supune controlului judiciar prin căile de atac prevăzute de lege. Excepția asupra căreia s-au oprit instanțele anterioare vizează inadmisibilitatea de ordin subiectiv, care se exprimă în alți termeni în faptul că pretențiile reclamantei recurente nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. Tocmai acest efect al excepției a fost analizat de prima instanță iar concluzia acesteia exprimată prin soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii este corectă.

După analiza acestei excepții care primează oricărei analize, instanțele nu puteau să pășească la examinarea autorității lucrului judecat sau a altor chestiuni de fond care vizau în final și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 invocate și în recurs. În consecință, criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel nu întrunesc nicio ipoteză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând să fie respins. Recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești. Înalta Curte examinând decizia recurată în contextul motivelor de nelegalitate invocate a constatat că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., cerință impusă de art. 302 1 lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1-9. Din rezumarea motivelor de recurs rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita căreia se poate exercita controlul judiciar în recurs. Cu toate acestea în ipoteza în care criticile invocate de către recurentă privind respingerea acțiunii ca inadmisibilă ar putea face obiectul analizei instanței de recurs, se va reține că sunt nefondate. Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect că sentința civilă a cărei nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate fi anulată pe calea unei acțiuni directe, ci numai pe căile de atac prevăzute de lege.

Astfel fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursurile reclamantei A.F.P. Onești și pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.P. Onești și pârâta SC O. SA Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.