ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2330/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

A.F.P. Onești prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău în

contradictoriu cu pârâtele SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești

și SC S.J. SRL, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Sentinței civile

nr. 3017 din 19 octombrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 6220/2005 de

Judecătoria Onești.

Prin sentința civilă nr. 128 din 27

martie 2009 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis excepția inadmisibilității acțiunii pusă în discuție din oficiu și în

consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 3017 din 19 octombrie 2005 pronunțată

de Judecătoria Onești în Dosar nr. 6220/2005 s-a admis acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu pârâta SC O. SA și s-a perfectat vânzarea unui spațiu

comercial care a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare, ca urmare a achitării redevențelor.

Sentința civilă a cărei nulitate absolută

s-a solicitat nu a fost atacată în nici o cale de atac prevăzută de Codul de

procedură civilă astfel încât a intrat în autoritatea de lucru judecat. A mai

reținut tribunalul că dreptul procesual român nu prevede instituția anulării

unei hotărâri judecătorești prin acțiune directă și, de altfel, o asemenea

acțiune ar înfrânge dispozițiile art. 6 C.E.D.O. În drept prima instanță a

stabilit că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 73 din O.G. nr. 61/2002

coroborate cu art. 147 și 150 C. proc. fisc. deoarece obiectul cauzei este o

hotărâre judecătorească și nu un act de dispoziție iar faptul că reclamanta a

dispus sechestrarea bunurilor cu valoare juridică de ipotecă a fost considerat ca

lipsit de relevanță deoarece reclamanta are la îndemână normele legale în

materie.

Apelul declarat împotriva sentinței

tribunalului de reclamanta A.F.P. Onești a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 2 din 14 ianuarie 2010, respingându-se totodată

și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator

judiciar S.P.R.L.P.T. Onești.

În argumentarea acestei decizii

instanța de apel a reținut că tribunalul a soluționat corect excepția

inadmisibilității întrucât o hotărâre judecătorească poate fi reformată ori

retractată doar prin intermediul căilor de atac reglementate de Codul de

procedură civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel

reclamanta A.F.P. Onești și pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T.

Onești au declarat recursuri în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 299 solicitând admiterea acestora, casarea deciziei recurate și

anularea actului translativ de proprietate.

Recursul reclamantei A.F.P. Onești.

În motivarea recursului său întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.F.P. Onești a

susținut că executorul fiscal, în calitate de creditor care deține o ipotecă

legală asupra bunului a cărei proprietate s-a transmis ca efect al Sentinței civile

nr. 3017 din 19 octombrie 2005 a Judecătoriei Onești, nu a fost parte în Dosarul

nr. 6220/2005, așa încât nu avea calitatea de a uza de căile de atac.

Instanța de fond ca și instanța

investită cu soluționarea apelului, susține recurenta, au respins cererile pe

motiv că aveau posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin

intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare deși au precizat că

hotărârea nu s-a pronunțat în contradictoriu cu executorul fiscal.

Totodată, recurenta, a apreciat că

respingerea apelului pe motiv că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă

este corectă și că examinarea celorlalte motive ale acțiunii privind incidența

dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, este de prisos, demonstrează netemeinicia și nelegalitatea soluției Curții

de Apel.

Recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator

judiciar S.P.R.L.P.T. Onești.

Prin criticile formulate pârâta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și anularea actului

translativ de proprietate susținând că acordul benevol al părților nu era

posibil, ca realizare, întrucât asupra obiectului contractului era instituit un

sechestru asigurator care scotea bunul din circuitul civil. În fine, a

considerat că intimata a eludat norme imperative care impuneau nulitatea

absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea sechestrului

asigurator la Biroul de Carte Funciară.

Recursul reclamantei A.F.P. Onești.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Înalta

Curte analizând motivul de nelegalitate invocat de recurentă fără o

sistematizare și încadrare în ipotezele dispozițiilor art. 304 alin. (9) C.

proc. civ., va lua în examinare numai acele susțineri care ar putea să vizeze

nelegalitatea deciziei criticate.

În

esență, recurenta a pus în discuție excepția inadmisibilității asupra căreia

s-a oprit instanța de fond atunci când a respins acțiunea. Este neîndoielnic

faptul că în cauză s-a cerut instanței de fond să constate nulitatea absolută a

Sentinței judecătorești nr. 3017 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr.

6220/2005.

Pornind de la

natura juridică a sentinței, aceea de act jurisdicțional prin care se urmărește

să se concretizeze dreptul subiectiv prin aplicarea unor norme de drept este

evident că hotărârea pronunțată este investită cu forță executorie și se supune

controlului judiciar prin căile de atac prevăzute de lege.

Excepția

asupra căreia s-au oprit instanțele anterioare vizează inadmisibilitatea de

ordin subiectiv, care se exprimă în alți termeni în faptul că pretențiile

reclamantei recurente nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. Tocmai

acest efect al excepției a fost analizat de prima instanță iar concluzia

acesteia exprimată prin soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii este

corectă.

După

analiza acestei excepții care primează oricărei analize, instanțele nu puteau

să pășească la examinarea autorității lucrului judecat sau a altor chestiuni de

fond care vizau în final și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și O.G.

nr. 92/2003 invocate și în recurs.

În consecință, criticile aduse

deciziei pronunțată de instanța de

apel nu

întrunesc nicio ipoteză a motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând să fie respins.

Recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator

judiciar S.P.R.L.P.T. Onești.

Înalta Curte examinând decizia

recurată în contextul motivelor de nelegalitate invocate a constatat că recursul

reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta nu a indicat motivele de

nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., cerință impusă

de art. 302

1

lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1-9.

Din rezumarea motivelor de recurs rezultă

cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu

pot fi analizate în această cale de atac extraordinară.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs

dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel,

care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de

nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite

de instanță în fundamentarea acesteia.

Succesiunea de fapte și afirmații din

cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în

așa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de modificare ori casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita căreia se poate exercita

controlul judiciar în recurs.

Cu toate acestea în ipoteza în care

criticile invocate de către recurentă privind respingerea acțiunii ca

inadmisibilă ar putea face obiectul analizei instanței de recurs, se va reține

că sunt nefondate. Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect că sentința

civilă a cărei nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu

poate fi anulată pe calea unei acțiuni directe, ci numai pe căile de atac

prevăzute de lege.

Astfel fiind, potrivit art. 312 C.

proc. civ. recursurile reclamantei A.F.P. Onești și pârâtei SC O. SA prin lichidator

judiciar S.P.R.L.P.T. Onești vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta A.F.P. Onești și pârâta SC O. SA Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T.

Onești împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2010.