ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.F.P. Onești prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu pârâtele SC P.O. SRL Onești și SC O. SA Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești a solicitat constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 890 pronunțată în Dosarul nr. 1467/2005 a Judecătoriei Onești. Prin sentința civilă nr. 83 din 26 februarie 2009 Tribunalul Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, reținând în esență, că mijlocul procedural prin care se poate solicita anularea unei hotărâri judecătorești este parcurgerea căilor de atac, iar calea de atac este la dispoziția părților din procesul civil finalizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești iar hotărârea nu le este opozabilă chiar dacă vizează raporturi juridice care le interesează.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanta A.F.P. Onești, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 59 din 3 noiembrie 2009, respingându-se totodată și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel codul de procedură civilă stipulează în mod expres și imperativ că anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile se poate cere în cadrul unei contestații în anulare sau dispuse în cazul situației prevăzute de art. 297 C. proc.

civ. O acțiune în anulare a unei hotărâri așa cum a formulat apelanta este inadmisibilă, reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 890/2005 i-au fost prejudiciate interesele legitime dar nefiind parte în procesul civil în care s-a pronunțat în acel proces hotărârea nu îi este opozabilă. Împotriva acestei decizii reclamanta A.F.P. Onești a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de nelegalitate invocat reclamanta a arătat, în esență, că hotărârea este nemotivată, că deși a invocat excepția autorității lucrului judecat instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia în dispozitivul sentinței fondului. De asemenea, a susținut recurenta, că instanța de apel s-a mulțumit să respingă acțiunea ca inadmisibilă fără să examineze celelalte motive ale acțiunii prin care s-a invocat incidența în cauză a O.G.

nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003. În temeiul acestor argumente recurenta a solicitat desființarea deciziei recurate și modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Înalta Curte analizând motivul de nelegalitate invocat de recurentă fără o sistematizare și încadrare în ipotezele dispozițiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ., va lua în examinare numai acele susțineri care ar putea să vizeze nelegalitatea deciziei criticate. În esență, recurenta a pus în discuție excepția inadmisibilității asupra căreia s-a oprit instanța de fond atunci când a respins acțiunea.

Este neîndoielnic faptul că în cauză s-a cerut instanței de fond să constate nulitatea absolută a sentinței judecătorești nr. 890 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. 1467/2005. Pornind de la natura juridică a sentinței, aceea de act jurisdicțional prin care se urmărește să se concretizeze dreptul subiectiv prin aplicarea unor norme de drept este evident că hotărârea pronunțată este investită cu forță executorie și se supune controlului judiciar prin căile de atac prevăzute de lege. Excepția asupra căreia s-au oprit instanțele anterioare vizează inadmisibilitatea de ordin subiectiv, care se exprimă în alți termeni în faptul că pretențiile reclamantei recurente nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă.

Tocmai acest efect al excepției a fost analizat de prima instanță iar concluzia acesteia exprimată prin soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii este corectă. După analiza acestei excepții care primează oricărei analize, instanțele nu puteau să pășească la examinarea autorității lucrului judecat sau a altor chestiuni de fond care vizau în final și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 invocate și în recurs. Prin urmare, în dispozitivul sentinței trebuia reflectată numai soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă chiar dacă în apărare s-au invocat și alte excepții. 2. Deși invocă neexaminarea autorității de lucru judecat, recurenta nu a argumentat expres aceste susțineri cu referire la elementele și condiții cerute pentru analiza acestei excepții.

In alte cuvinte nu s-a arătat care sunt hotărârile care au tranșat același diferend juridic. În consecință, criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel nu întrunesc nicio ipoteză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Onești împotriva deciziei nr. 59 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.