ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

A.F.P. Onești prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, în

contradictoriu cu pârâtele SC P.O. SRL Onești și SC O. SA Onești prin

lichidator judiciar S.P.R.L.P.T. Onești a solicitat constatarea nulității

absolute a sentinței civile nr. 890 pronunțată în Dosarul nr. 1467/2005 a

Judecătoriei Onești.

Prin sentința civilă nr. 83 din 26

februarie 2009 Tribunalul Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, reținând în esență,

că mijlocul procedural prin care se poate solicita anularea unei hotărâri

judecătorești este parcurgerea căilor de atac, iar calea de atac este la

dispoziția părților din procesul civil finalizat prin pronunțarea unei hotărâri

judecătorești iar hotărârea nu le este opozabilă chiar dacă vizează raporturi

juridice care le interesează.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către reclamanta A.F.P. Onești, a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 59 din 3 noiembrie 2009, respingându-se totodată și cererea de

aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA Onești prin lichidator judiciar S.P.R.L.P.T.

Onești.

În argumentarea acestei decizii

instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a

prevederilor legale, astfel codul de procedură civilă stipulează în mod expres

și imperativ că anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile se poate cere

în cadrul unei contestații în anulare sau dispuse în cazul situației prevăzute

de art. 297 C. proc. civ.

O acțiune în anulare a unei hotărâri

așa cum a formulat apelanta este inadmisibilă, reclamanta arată că prin

sentința civilă nr. 890/2005 i-au fost prejudiciate interesele legitime dar

nefiind parte în procesul civil în care s-a pronunțat în acel proces hotărârea

nu îi este opozabilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta A.F.P.

Onești a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În susținerea motivului de

nelegalitate invocat reclamanta a arătat, în esență, că hotărârea este

nemotivată, că deși a invocat excepția autorității lucrului judecat instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra acesteia în dispozitivul sentinței fondului.

De asemenea, a susținut recurenta, că instanța

de apel s-a mulțumit să respingă acțiunea ca inadmisibilă fără să examineze

celelalte motive ale acțiunii prin care s-a invocat incidența în cauză a O.G.

nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003. În temeiul acestor argumente recurenta a

solicitat desființarea deciziei recurate și modificarea în tot a acesteia în

sensul admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Înalta

Curte analizând motivul de nelegalitate invocat de recurentă fără o

sistematizare și încadrare în ipotezele dispozițiilor art. 304 alin. (9) C.

proc. civ., va lua în examinare numai acele susțineri care ar putea să vizeze

nelegalitatea deciziei criticate.

În

esență, recurenta  a pus în discuție excepția inadmisibilității asupra căreia

s-a oprit instanța de fond atunci când a respins acțiunea. Este neîndoielnic

faptul că în cauză s-a cerut  instanței de fond să constate nulitatea absolută a

sentinței judecătorești nr. 890 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr.

1467/2005.

Pornind de la

natura juridică a sentinței, aceea de act jurisdicțional prin care se urmărește

să se concretizeze dreptul subiectiv prin aplicarea unor norme de drept este

evident că hotărârea pronunțată este investită cu forță executorie și se supune

controlului judiciar prin căile de atac prevăzute de lege.

Excepția

asupra căreia s-au oprit instanțele anterioare vizează inadmisibilitatea de

ordin subiectiv, care se exprimă în alți termeni în faptul că pretențiile

reclamantei recurente nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă. Tocmai acest

efect al excepției a fost analizat de prima instanță iar concluzia acesteia

exprimată prin soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii este corectă.

După

analiza acestei excepții care primează oricărei analize, instanțele nu puteau

să pășească la examinarea autorității lucrului judecat sau a altor chestiuni de

fond care vizau în final și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 și O.G.

nr. 92/2003 invocate și în recurs.

Prin urmare,

în dispozitivul sentinței trebuia reflectată numai soluția de respingere a

acțiunii ca inadmisibilă chiar dacă în apărare s-au invocat și alte excepții.

autorității de lucru judecat, recurenta nu a argumentat expres aceste susțineri

cu referire la elementele și condiții cerute pentru analiza acestei excepții.

In alte cuvinte nu s-a arătat care sunt hotărârile care au tranșat același

diferend juridic.

În consecință, criticile aduse

deciziei pronunțată de instanța de

apel nu

întrunesc nicio ipoteză a motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.P. Onești împotriva deciziei nr. 59 din 3 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai  2010.