ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1145/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești, prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu

pârâtele SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. și SC A.I. SRL, a

solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr.

1245 din 20 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2218/2005 de

Judecătoria Onești.

Prin sentința civilă nr. 127 din 27

martie 2009 Tribunalul Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității

acțiunii pusă în discuție din oficiu și în

consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă

nr. 1245 din 20 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria

Onești în dosar nr. 2218/2005 s-a admis acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu pârâta SC O. SA și s-a perfectat vânzarea unui

spațiu comercial care a făcut obiectul unui contract de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ca urmare a

achitării redevențelor.

Sentința civilă a cărei

nulitate absolută s-a solicitat nu a fost atacată în nicio cale de

atac prevăzută de Codul de procedură civilă astfel încât a

intrat în autoritatea de lucru judecat. A mai reținut tribunalul că

dreptul procesual român nu prevede instituția anulării unei hotărâri

judecătorești prin acțiune directă și, de altfel, o

asemenea acțiune ar înfrânge dispozițiile art. 6 C.E.D.O. În drept

prima instanță a stabilit că, în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 73 din O.G. nr. 61/2002 coroborate cu art. 147 și art.

150 C. proc. fisc. deoarece obiectul cauzei este o hotărâre

judecătorească și nu un act de dispoziție iar faptul

că reclamanta a dispus sechestrarea bunurilor cu valoare juridică de

ipotecă a fost considerat ca lipsit de relevanță deoarece

reclamanta are la îndemână normele legale în materie.

Apelul declarat împotriva sentinței

tribunalului de reclamanta Administrația Finanțelor Publice

Onești a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin

decizia civilă nr. 90 din 18 decembrie 2009, respingându-se totodată

și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator

judiciar SPRL P.T.

În argumentarea acestei decizii instanța

de apel a reținut că tribunalul a soluționat corect excepția

inadmisibilității întrucât o hotărâre judecătorească

poate fi reformată ori retractată doar prin intermediul căilor

de atac reglementate de Codul de procedură civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel

reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești și

pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Onești au declarat

recursuri în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.

299 solicitând admiterea acestora, casarea deciziei recurate și anularea

actului translativ de proprietate.

În motivarea recursului său întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta Administrația

Finanțelor Publice Onești a susținut că executorul fiscal,

în calitate de creditor care deține o ipotecă legală asupra

bunului a cărei proprietate s-a transmis ca efect al sentinței civile

nr. 1245 din 20 aprilie 2005 a Judecătoriei Onești, nu a fost parte

în dosarul nr. 2218/2005, așa încât nu avea calitatea de a uza de

căile de atac.

Instanța de fond ca și

instanța investită cu soluționarea apelului, susține recurenta,

au respins cererile pe motiv că aveau posibilitatea de a reforma hotărârea

judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare și

extraordinare deși au precizat că hotărârea nu s-a

pronunțat în contradictoriu cu executorul fiscal.

Totodată, recurenta, a apreciat că

respingerea apelului pe motiv că soluția de respingere a acțiunii

ca inadmisibilă este corectă și că examinarea celorlalte motive

ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G. nr. 61/2002

și a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, este

de prisos, demonstrează netemeinicia și nelegalitatea soluției

Curții de apel.

Prin criticile formulate pârâta a solicitat

în temeiul art. 299 și următoarele C. proc. civ. admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și anularea actului translativ de

proprietate susținând că acordul benevol al părților nu era

posibil, ca realizare, întrucât asupra obiectului contractului era instituit un

sechestru asigurator care scotea bunul din circuitul civil. În fine, a

considerat că intimata a eludat norme imperative care impuneau nulitatea

absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea

sechestrului asigurator la Biroul de Carte Funciară.

Înalta Curte examinând decizia recurată

în contextul motivelor de nelegalitate invocate a constatat că recursul

reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta și-a întemeiat recursul pe

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care nu

a fost argumentat în fapt și în drept, cerință impusă de art.

3021 lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit

căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 – 9.

În speță, recurenta a indicat doar

formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar

nu a formulat critici și nici nu a indicat textul de lege încălcat

sau interpretat eronat de instanța de apel.

Din rezumarea motivelor de recurs rezultă

cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie,

critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs

dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise

asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus

indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția

pronunțată în apel și la argumentele folosite de

instanță în fundamentarea acesteia.

Succesiunea de fapte și afirmații

din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic

în așa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de

modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în limita

căreia se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Cu toate acestea în ipoteza în care criticile

invocate de către recurentă privind respingerea acțiunii ca

inadmisibilă ar putea face obiectul analizei instanței de recurs, se

va reține că sunt nefondate. Astfel, instanța de apel a

reținut în mod corect că sentința civilă a cărei

nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate fi

anulată pe calea unei acțiuni directe, ci numai pe căile de atac

prevăzute de lege.

Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în

examinare excepția tardivității recursului declarat de pârâta SC

O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de

recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data

comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac.

In acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale se depune

declarația de recurs dar și motivele de recurs.

În lumina acestei dispoziții, se

constată că, termenul de recurs a început să curgă de la

data comunicării hotărârii, această dată fiind 6 ianuarie

ianuarie 2010, termenul de recurs de 15 zile prevăzut pentru declararea

și motivarea recursului a fost depășit, așa încât

excepția tardivității formulării recursului va fi

admisă și va fi respins recursul ca tardiv declarat, în temeiul art. 301

C. proc. civ.

Pe cale de consecință, motivele de

nelegalitate invocate în sprijinul recursului nu mai pot fi analizate.

Astfel fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ.

recursul reclamantei Administrația Finanțelor Publice Onești va

fi respins ca nefondat iar recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar

SPRL P.T. Onești va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva deciziei

civile nr. 90 din 18 decembrie 2009 pronunțată a Curții de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA

prin lichidator judiciar SPRL P.T. Onești împotriva aceleiași decizii,

ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.