ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1145/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu pârâtele SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. și SC A.I. SRL, a solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1245 din 20 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2218/2005 de Judecătoria Onești. Prin sentința civilă nr. 127 din 27 martie 2009 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pusă în discuție din oficiu și în consecință a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1245 din 20 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar nr. 2218/2005 s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC O. SA și s-a perfectat vânzarea unui spațiu comercial care a făcut obiectul unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, ca urmare a achitării redevențelor. Sentința civilă a cărei nulitate absolută s-a solicitat nu a fost atacată în nicio cale de atac prevăzută de Codul de procedură civilă astfel încât a intrat în autoritatea de lucru judecat. A mai reținut tribunalul că dreptul procesual român nu prevede instituția anulării unei hotărâri judecătorești prin acțiune directă și, de altfel, o asemenea acțiune ar înfrânge dispozițiile art. 6 C.E.D.O.

În drept prima instanță a stabilit că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 73 din O.G. nr. 61/2002 coroborate cu art. 147 și art. 150 C. proc. fisc. deoarece obiectul cauzei este o hotărâre judecătorească și nu un act de dispoziție iar faptul că reclamanta a dispus sechestrarea bunurilor cu valoare juridică de ipotecă a fost considerat ca lipsit de relevanță deoarece reclamanta are la îndemână normele legale în materie. Apelul declarat împotriva sentinței tribunalului de reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 90 din 18 decembrie 2009, respingându-se totodată și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T.

În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că tribunalul a soluționat corect excepția inadmisibilității întrucât o hotărâre judecătorească poate fi reformată ori retractată doar prin intermediul căilor de atac reglementate de Codul de procedură civilă. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești și pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Onești au declarat recursuri în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 299 solicitând admiterea acestora, casarea deciziei recurate și anularea actului translativ de proprietate. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești a susținut că executorul fiscal, în calitate de creditor care deține o ipotecă legală asupra bunului a cărei proprietate s-a transmis ca efect al sentinței civile nr. 1245 din 20 aprilie 2005 a Judecătoriei Onești, nu a fost parte în dosarul nr. 2218/2005, așa încât nu avea calitatea de a uza de căile de atac. Instanța de fond ca și instanța investită cu soluționarea apelului, susține recurenta, au respins cererile pe motiv că aveau posibilitatea de a reforma hotărârea judecătorească prin intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare deși au precizat că hotărârea nu s-a pronunțat în contradictoriu cu executorul fiscal. Totodată, recurenta, a apreciat că respingerea apelului pe motiv că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este corectă și că examinarea celorlalte motive ale acțiunii privind incidența dispozițiilor O.G.

nr. 61/2002 și a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, este de prisos, demonstrează netemeinicia și nelegalitatea soluției Curții de apel. Prin criticile formulate pârâta a solicitat în temeiul art. 299 și următoarele C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și anularea actului translativ de proprietate susținând că acordul benevol al părților nu era posibil, ca realizare, întrucât asupra obiectului contractului era instituit un sechestru asigurator care scotea bunul din circuitul civil. În fine, a considerat că intimata a eludat norme imperative care impuneau nulitatea absolută a actelor de dispoziție intervenite după înscrierea sechestrului asigurator la Biroul de Carte Funciară.

Înalta Curte examinând decizia recurată în contextul motivelor de nelegalitate invocate a constatat că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care nu a fost argumentat în fapt și în drept, cerință impusă de art. 3021 lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 – 9. În speță, recurenta a indicat doar formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici și nici nu a indicat textul de lege încălcat sau interpretat eronat de instanța de apel.

Din rezumarea motivelor de recurs rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. în limita căreia se poate exercita controlul judiciar în recurs. Cu toate acestea în ipoteza în care criticile invocate de către recurentă privind respingerea acțiunii ca inadmisibilă ar putea face obiectul analizei instanței de recurs, se va reține că sunt nefondate. Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect că sentința civilă a cărei nulitate s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu poate fi anulată pe calea unei acțiuni directe, ci numai pe căile de atac prevăzute de lege. Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității recursului declarat de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T.

pentru următoarele considerente: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac. In acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale se depune declarația de recurs dar și motivele de recurs. În lumina acestei dispoziții, se constată că, termenul de recurs a început să curgă de la data comunicării hotărârii, această dată fiind 6 ianuarie 2010. Întrucât cererea de recurs a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, termenul de recurs de 15 zile prevăzut pentru declararea și motivarea recursului a fost depășit, așa încât excepția tardivității formulării recursului va fi admisă și va fi respins recursul ca tardiv declarat, în temeiul art. 301 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, motivele de nelegalitate invocate în sprijinul recursului nu mai pot fi analizate. Astfel fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei Administrația Finanțelor Publice Onești va fi respins ca nefondat iar recursul pârâtei SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Onești va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva deciziei civile nr. 90 din 18 decembrie 2009 pronunțată a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA prin lichidator judiciar SPRL P.T. Onești împotriva aceleiași decizii, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.