ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1523/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta A.F.P. ONEȘTI, în contradictoriu cu pârâții SC. O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEȘTI și SC S. SRL ONEȘTI, a solicitat constatarea prin care s-a admis acțiunea formulată de SC S. SRL ONEȘTI împotriva pârâtei SC O. SA și s-a perfectat vânzarea-cumpărarea spațiului comercial situat în Onești, str. Mercur. Tribunalul Bacău, prin sentința nr. 42 din 4 februarie 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.F.P. ONEȘTI, ca inadmisibilă, reținând că excepția invocată de pârâta SC S. SRL ONEȘTI este întemeiată în raport de dispozițiile art. 255 și 261 pct. 7 C. proc.

civ., având în vedere că singurele acțiuni prevăzute de legiuitor pentru cenzurarea unei hotărâri judecătorești sunt căile de atac. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.F.P. ONEȘTI și a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEȘTI. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 79 din 24 noiembrie 2009, a respins apelul formulat de reclamanta A.F.P. ONEȘTI și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEȘTI, fiind obligate intimatele la 600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, valorificarea drepturilor de creanță, invocate de reclamantă, se poate realiza în situația particulară a hotărârilor judecătorești pe calea reglementată de dispozițiile procedurale prevăzute de codul de procedură civilă și alte acte normative speciale, respectiv prin exercitarea căilor de atac, care au drept finalitate verificarea legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta A.F.P. ONEȘTI și pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEȘTI. Recursul reclamantei A.F.P. ONEȘTI a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii principale, iar critica se referă, în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel, prin respingerea apelului formulat, a menținut sentința instanței de fond și a apreciat că se puteau utiliza căile de atac prevăzute de codul de procedură civilă, deși în cauza respectivă, recurenta din prezenta speță, nu avea calitatea de parte în dosar, astfel că nu putea exercita calea de atac, sens în care consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., care prevăd dreptul la un proces echitabil. Recurenta-pârâtă SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T.

ONEȘTI a criticat decizia atacată referindu-se în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a respins apelul reclamantei cât și cererea sa de aderare la apelul acesteia, având în vedere că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană, nu poate fi acoperită prin confirmare, poate fi exercitată pe cale de acțiune sau de excepție, este imprescriptibilă și în condițiile în care interesele creditorilor au fost fraudate prin vânzarea intervenită, se apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii.

Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respinse recursurile, pentru următoarele considerente: Critica recurentelor privitoare la faptul că instanța de apel, în mod greșit a respins apelul promovat, nu poate fi primită, întrucât instanța de apel a procedat în mod corect, când, prin decizia pronunțată a menținut hotărârea instanței de fond, apreciind-o ca legală și temeinică, față de dispozițiile art. 255 C. proc. civ., care reglementează actul procedural denumit, hotărâre judecătorească, și art. 261 alin. (1) pct. 7 din același cod, care arată că „hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: calea de atac și termenul în care se poate exercita”.

Astfel, criticile aduse deciziei atacate se constată că nu sunt fondate în raport de dispozițiile evocate, în speță nefiind încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., context în care Înalta Curte apreciază că recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel care a menținut hotărârea instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a nulității absolute a sentinței civile nr. 2077 din 12 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Onești, în dosarul nr. 3581/2005 sunt nefondate. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile reclamantei și al pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.P. ONEȘTI și de pârâta SC O. SA - prin lichidator judiciar SPRL P.T. ONEȘTI împotriva deciziei nr. 79 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.