ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față :

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1716 din 10 iunie 2008, Judecătoria

Onești a admis excepția necompetenței materiale și a declinat spre competentă

soluționare, în favoarea Tribunalului Bacău, cauza privind pe reclamanta SC O. SA

ONEȘTI - prin lichidator judiciar P.T. SPRL ONEȘTI și pârâta SC P.P. SRL ONEȘTI

PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S.Q. SPRL BACĂU, având ca obiect evacuarea pârâtei din

spațiul situat în Onești bd. Oituz.

Tribunalul Bacău, prin sentința nr. 39 din 2

februarie 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a

respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând pe fondul cauzei că, pârâta

deține spațiul respectiv în baza unui contract de leasing cu clauză irevocabilă

de vânzare și având în vedere că aceasta a solicitat anularea vânzării la

licitație a spațiului, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 4408/2005,

s-a apreciat că nu se poate dispune evacuarea pârâtei până la clarificarea

situației juridice a imobilului în litigiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta

SC O. SA ONEȘTI - prin lichidator judiciar P.T. SPRL ONEȘTI, criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 51/2010 din 3 iunie 2010, a admis apelul declarat

de apelanta-reclamantă SC O. SA ONEȘTI - prin lichidator judiciar P.T. SPRL

ONEȘTI, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis  acțiunea și a

dispus evacuarea pârâtei din spațiile comerciale situate în municipiului

Onești, str. Oituz în suprafață de 644,60 m

2

, respectiv de 291 m

2

.

A menținut celelalte dispoziții din sentința apelată

referitoare la excepția lipsei calității procesuale activ și a obligat intimata

să plătească apelantei suma de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat,

ca urmare a împlinirii termenului contractual și intrării

proprietarului-locator în procedura falimentului, imobilele respective au făcut

obiectul lichidării patrimoniului, fiind vândute conform procesului-verbal de

adjudecare încheiat la data de 18 august 2008, sens în care s-a constat

inexistența dreptului pârâtei de folosință a imobilelor în litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC

P.P. SRL ONEȘTI PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S.Q. SPRL BACĂU, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în

subsidiar solicită modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea

hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la

faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006,

lege specială în materia insolvenței, pronunțând totodată o hotărâre cu

încălcarea dreptului la apărare, întrucât a refuzat acordarea unui termen

pentru depunerea unor înscrisuri, procedând la judecata cauzei fără a pune în

discuție probatoriile solicitate și asupra cărora părțile își sprijineau

apărările.

O altă critică vizează faptul că instanța de apel a

apreciat greșit situația juridică existentă, omițând în mod evident să observe

că cele două contracte de leasing sunt cu clauză irevocabilă de vânzare, sens

în care, la finele leasingului, achitat integral, urma să se perfecteze

vânzarea și că, acțiunea în evacuare constituie o dovadă a relei-credințe a SC

O. SA fapt ce a îndreptățit-o pe pârâtă să formuleze acțiunea în perfectarea vânzării,

fapt omis, de asemenea, de instanța de apel.

Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta

Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei să fie

respins, pentru următoarele considerente:

Critica recurentei referitoare la faptul că s-au

încălcat prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi primită,

întrucât, în mod corect, instanța de apel a reținut că, în raport de natura

litigiului de față care nu are ca obiect stabilirea unei creanțe în sensul

dispozițiilor art. 379 C. proc. civ., ci recunoașterea dreptului de folosință

în favoarea reclamantei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile legale mai sus evocate.

În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit

căreia instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dreptului la

apărare, întrucât a refuzat amânarea judecății pentru depunerea unor

înscrisuri, procedând la judecata cauzei, se constată că această susținere este

nefondată.

În acest sens se constată că, instanța de apel a

procedat în mod legal, respingând cererea de probatorii, având în vedere

dispozițiile art. 292 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile

cuprinse în încheierea de ședință din 20 mai 2010, prin care instanța a pus în

vedere părților să depună la dosar, cu 5 zile înaintea termenului de judecată

fixat pentru data de 3 iunie 2010, întâmpinare și eventualele acte de care

înțeleg să le folosească în apărare, aspecte ignorate de pârâtă, având în

vedere că aceasta a depus întâmpinarea la termenul de dezbateri în fond, fiind

astfel, încălcate dispozițiile art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește faptul că instanța de apel a

apreciat în mod greșit situația juridică existentă, se constată că această susținere

nu are fundament legal, deoarece așa cum rezultă din probatoriile administrate

de cele două instanțe, spațiile comerciale în litigiu au făcut obiectul

contractelor de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare nr. 4184 din

8 iulie 1999, respectiv nr. 4183 din 8 iulie 1999, cu termen de utilizare de 5

ani de la data semnării procesului verbal de predare-preluare a bunului, fără

posibilitatea de prelungire.

Urmare a împlinirii termenului contractual și intrării

proprietarului-locator SC O. SA în procedura falimentului și având în vedere că

imobilele respective au făcut obiectul lichidării patrimoniului, fiind vândute

potrivit procesului verbal de adjudecare încheiat la data de 18 august 2008,

perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu s-a mai realizat, fiind

incidente în cauză dispozițiile art. 126 alin. (8) C. proc. fisc.

În acest context, lichidatorul societății falite, în

raport de obligațiile stabilite de lege în sarcina sa privind valorificarea

bunurilor pentru acoperirea creanțelor se află în imposibilitate de a îndeplini

obligațiile de predare a bunurilor imobile cumpărătorului, conform

dispozițiilor art. 1319 C. civ. și de garanție pentru evicțiune, potrivit art. 1336

C. civ., sens în care a promovat acțiunea pentru preluarea imobilelor de la

pârâtă.

Acțiune, care în mod corect a fost apreciată de

instanța de apel ca fiind justificată, având în vedere împlinirea termenului

prevăzut de contractele de leasing și în raport de soluția litigiului privind

constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra spațiilor menționate,

pronunțată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 296

din 31 ianuarie 2008, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC P.P. SRL și

prin urmare, de constatare a inexistenței dreptului pârâtei de folosință asupra

imobilelor în litigiu.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de

pârâta SC P.P. SRL ONEȘTI PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S.Q. SPRL BACĂU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC

P.P. SRL ONEȘTI PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S.Q. SPRL BACĂU împotriva deciziei nr.

51/2010 din 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie

2011.