ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3911/2011

HOTĂRÂRE
30.11.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3911/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 133, pronunțată la data de 30 martie 2009, Secția comercială și contencios

administrativ a Tribunalului Bacău a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

S.N.M.S.S.W. SRL Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC S.N.M. SRL Bacău, și a

dispus evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei.

Spre hotărî astfel,

tribunalul a reținut că pârâta, după expirarea duratei de valabilitate a

contractului de locațiune încheiat între părți, ocupă abuziv și fără titlu

spațiul în litigiu pe care refuză să îl părăsească, deși a fost notificată de

reclamantă care i-a comunicat prin notificările transmise că nu intenționează

să prelungească durata de valabilitate a contractului după data de 31 decembrie

2008, considerând incidente dispozițiile art. 1436, art. 1437 și art. 1438 C.

civ.

Împotriva sentinței tribunalului a formulat

apel, atât reclamanta, motivat pe neacordarea cheltuielilor de judecată, cât și

pârâta, arătând că reclamanta nu a dovedit un interes legitim în formularea

acțiunii dedusă judecății, atâta timp cât între părți se derula o negociere cu

privire la achiziționarea imobilului, aspect ce dovedește că intenția

reclamantei era de a vinde, nu de a obține evacuarea pârâtei din acest imobil.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

8

pronunțată la data de

22 ianuarie 2010 a respins, ca

tardiv formulat,

apelul reclamantei și, ca nefondat, apelul pârâtei.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta a declarat

apelul peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la data

comunicării sentinței, iar, cu privire la apelul pârâtei, a considerat că

susținerile acesteia referitoare la faptul că între părți s-au purtat negocieri

nu au relevanță juridică în lipsa dovezilor care să ateste această înțelegere

și că reclamanta, respectând prevederile art. 1437 C. civ., a notificat-o pe

pârâtă cu privire la eliberarea spațiului, apreciind ca fiind corectă

stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Împotriva menționatei decizii a formulat

recurs apelanta – pârâtă SC S.N.M. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea recurată este dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 137 C. proc. civ., prin

neanalizarea excepției lipsei de interes în formularea acțiunii, invocată prin

motivele de apel și la art. 1438 C. civ., față de atitudinea reclamantei de a

continua negocierile în vederea transmiterii dreptului de proprietate cu

privire la imobil, ulterior anunțării concediului.

Recursul este

nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a analizat,

implicit, motivul de apel invocat de pârâtă, referitor la lipsa interesului

reclamantei în formularea acțiunii, reținând ca fiind lipsite de relevanță

juridică argumentele aduse în susținerea acestuia, care vizau, de fapt, fondul

cauzei, așa încât nu se justifică critica încălcării prevederilor art. 137 C.

proc. civ.

Potrivit

art. 1438 C. civ., când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă ar fi

continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune

relocațiunea tacită.

Este de observat că

pentru a împiedica efectul legal al trecerii termenului și al rămânerii

recurentei – pârâte în folosința imobilului, locatorul, în speță intimata –

reclamantă, a notificat acesteia concediul înainte de expirarea contractului,

conform art. 1438 C. civ., manifestare de voință ce împiedică formarea tacitei

relocațiuni, cum corect a reținut instanța de apel, raportându-se la acest text

legal și la notificările prin care aceasta s-a concretizat, astfel că nu poate

fi primită nici critica greșitei aplicări a acestor dispoziții legale.

Pentru aceste

considerente, constatând că motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. nu este incident în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza 2 C. proc. civ. va respinge recursul împotriva deciziei instanței de apel.

Respinge

recursul declarat de pârâta SC S.N.M. SRL BACĂU împotriva deciziei nr. 8/2010

din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 11/110/2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 noiembrie 2011.

Sursă