ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3514/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu

Mare în dosar nr. 3161/296/2007, Curtea de Apel Oradea fost sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr. 967/2002, a

pozițiilor 167 și 168 din Anexe, excepție invocată de S.C F.S.M. în

contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară,

județul Satu Mare prin Președintele Consiliului Județean Satu Mare, Consiliul

Județean Satu Mare și Guvernul României.

În motivarea excepției de nelegalitate,

reclamanta a arătat că imobilul în cauză este un corp de proprietate unitar:

teren cu construcție, asupra căruia S.C. F.S.M. are un drept de superficie,

drept de proprietate asupra construcției și drept de folosință asupra terenului

pe durata existenței construcției.

S-a mai precizat că la momentul la care

reclamanta a dobândit dreptul de folosință asupra terenului, în anul 1982,

terenurile nu puteau fî înstrăinate, chiar dacă erau aferente unor construcții.

Pe terenul respectiv se află o construcție proprietate privată și, în

consecință, acesta are o afectațiune privată, astfel încât nu putea fi trecut

în domeniul public, cu atât mai puțin printr-o hotărâre de inventariere.

Totodată, prin Hotărârea Consiliului Județean

nr. 16/2002, care face parte integrantă din H.G. nr. 967/2002, s-au inventariat

bunurile care alcătuiesc domeniul public al Județului Satu Mare. Clădirea

Bibliotecii Județene Satu Mare a fost inventariată în domeniul public, temeiul

inventarierii fiind o expropriere niciodată realizată, însă declarată ca

efectuată, iar premisa inventarierii unor bunuri este ca bunurile respective să

existe în patrimoniul celui care le inventariază.

În raport cu prevederile art. 7 din Legea nr.

213/1998 și ale Legii nr. 33/1994, reclamanta a mai arătat că în cazul de față

procedura de exproprie s-a limitat la declararea de utilitate publică a

imobilului prin H.C.J. nr. 11/2001, hotărâre care la data emiterii actului

administrativ nelegal, era oricum caducă.

H.G. nr. 967/2002 a atestat apartenența la

domeniul public al județului Satu Mare a imobilului, construcție și teren

aferent, aflat în proprietatea, respectiv folosința reclamantei pe durata

existentei construcției și s-a constituit în temei al mai multor litigii,

Consiliul Județean Satu Mare prevalându-se de aceasta ca de un veritabil titlu

de proprietate. Hotărârea de Guvern de atestare în domeniul public nu are, însă

efect constitutiv de drepturi, nefiind aptă să transfere un drept de

proprietate dintr-un patrimoniu privat în patrimoniul public.

La termenul din 28 ianuarie 2008, instanța a

invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința nr.

162/CA din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. 1117/35/CA/2007-PI.

Prin sentința civilă nr. 129/CA/2008-PI din

27 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat,

respingându-se în consecință excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 967/2002.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut, în esență că prin sentința nr. 162/CA din 5 octombrie 2007 a Curții de

Apel Oradea pronunțată în dosar nr. 1117/35/CA/2007 a fost admisă excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta S.C. F.S.M. și s-a constatat nelegalitatea

H.G. nr. 967 din 5 septembrie 2002 cu privire la pozițiile 167 și 168 având ca

obiect clădire bibliotecă județeană și teren aferent.

În atare condiții, apreciind că a fost

investită cu soluționarea aceleiași excepții de nelegalitate, instanța a

constatat că între cele două excepții există identitate de părți, obiect și

cauză, cerințele art. 1201 C. civ. fiind astfel îndeplinite.

Totodată, judecătorul fondului a apreciat

nefondată susținerea reclamantei potrivit căreia excepția soluționată în dosarul

nr.1117/CA/2007 ar constitui un litigiu distinct, pe motiv că a fost întemeiată

pe prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004, reținând că hotărârea

în speță a fost în mod evident pronunțată potrivit procedurii prevăzute de art.

4 din același act normativ.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs

S.C. F.S.M. invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și

susținând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit existența

autorității de lucru judecat, neexistând tripla identitate cerută de art. 1201 C.

civ.

Astfel, nu există identitate de părți, în

cauza de față fiind parte și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară,

care nu a fost parte în dosarul nr. 1117/35/2007.

De asemenea, nu există identitate de cauză,

în dosarul nr. 1117/35/2007 excepția de nelegalitate fiind invocată în temeiul art.

18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în timp ce în cauza de față excepția a

fost invocată în temeiul art. 4 din lege.

Oricum, susține recurenta-reclamantă, puterea

de lucru judecat nu operează în ceea ce privește hotărârile judecătorești

pronunțate în soluționarea unor excepții de nelegalitate, din moment ce prin

astfel de hotărâri nu se rezolvă pe fond cauza, iar pentru existența

autorității de lucru judecat este necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat pe

fond procesul dintre părți.

Consiliul Județean Satu Mare a formulat

întâmpinare prin care, în esență, a cerut respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței civile nr. 129/CA/2008 ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 2547 din 19

iunie 2008, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a admis recursurile formulate de Guvernul României,

Consiliul Județean Satu Mare, județul Satu Mare și de Ministerul Internelor și

Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 162/CA/2007 a Curții de

Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o,

respingând ca nefondată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 967/2002, pozițiile

167 și 168 din Anexa Municipiului Oradea.

Or, în cauza de față, excepția de

nelegalitate are același obiect și anume H.G. nr. 967/2002, pozițiile 167 și

168 din Anexa Municipiului Oradea.

De asemenea, există și identitate de părți,

în ceea ce privește litigiul care are ca obiect excepția de nelegalitate.

Faptul că în dosarul nr. 3161/296/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare,

figurează și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu este în măsură să

altereze această identitate, din moment ce excepția respectivă a fost invocată

de recurenta-reclamantă, iar nu de oficiul respectiv.

În ceea ce privește identitatea de cauză,

rezultă că și în primul dosar și în cauza de față, excepția de nelegalitate a

H.G. nr. 967/ 2002 pozițiile nr. 167 și 168 din Anexa Municipiului Oradea a

fost invocată și cercetată în raport cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/

2004, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce impune concluzia că

există o identitate de cauză.

Astfel fiind, rezultă că cerințele art. 1201 C.

civ. sunt îndeplinite, așa cum în mod legal a reținut instanța de fond.

Susținerea recurentei-reclamante, potrivit

căreia în materia excepției de nelegalitate hotărârile pronunțate nu ar avea

autoritate de lucru judecat, este lipsită de orice temei legal, astfel că va fi

respinsă ca atare.

În concluzie, reținând că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. F.S.M. - Societate

Cooperativă de Gradul II împotriva sentinței civile nr. 129/CA/2008-PI din 27

iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2008.