ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2007, Județul Satu Mare, reprezentat
prin președinte și secretar a chemat în judecată F. Satu Mare, Guvernul
României, Președintele României și Statul Român, prin M.E.F., solicitând să se constate
nulitatea absolută a Hotărârii nr. 9 din 18 ianuarie 1982 a Consiliului de Miniștri al R.S.R.
De asemenea, reclamantul a cerut
repunerea părților în situația anterioară și rectificarea conținutului de carte
funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al C.C.F. Satu Mare asupra
unor construcții înscrise in C.F. din Satu Mare, precum și obligarea pârâților
la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, M.I.R.A. a
formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României,
solicitând, în principal, respingerea acțiunii introductive ca tardivă, iar în
subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 124/CA/2007
- PI din 22 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâții F. Satu
Mare, Guvernul României, Președintele României și de intervenientul M.I.R.A.,
cu consecința respingerii acțiunii principale ca tardiv introdusă.
Totodată, a admis cererea de
intervenție accesorie formulată de acest minister și a obligat pe reclamant să
plătească pârâtei F. Satu Mare suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Instanța a reținut că hotărârea guvernamentală supusă controlului
jurisdicțional nu are natura unei ordonanțe guvernamentale, ci aceea a unui act
administrativ unilateral, care nu a fost atacat în termenul de 1 an prevăzut de
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamantul Județul Satu Mare.
Recurentul la susținut că
prima Instanță i-a încălcat dreptul de apărare, deoarece deși reprezentantul
său legal a solicitat la termenul din 22 iunie 2007 amânarea judecății în
vederea comunicării cererii de intervenție și a întâmpinărilor depuse de pârâți,
cererea respectivă a fost respinsă și părțile au pus concluzii exclusiv asupra
excepției de tardivitate a acțiunii principale.
Pe de altă parte, s-a considerat
în mod greșit că Hotărârea Consiliului de Miniștri al R.S.R. nr. 9 din 18
ianuarie 1982, are caracterul unui act administrativ individual și nu
caracterul de act administrativ normativ, a cărui nulitate absolută poate fi
invocată chiar după expirarea termenului general de decădere de 1 an, prevăzut
de art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Criticile formulate nu sunt
întemeiate.
Așa cum rezultă din dovada de
îndeplinire a procedurii de citare anexată dosarul de fond, recurentul - reclamant
Județul Satu Mare a primit citația, împreună cu cererea de intervenție și
întâmpinările pârâților în data de 18 iunie 2007 pentru termenul din 22 iunie 2007,
când reprezentantul său legal s-a prezentat în Instanță și a pus concluzii
orale, consemnate în preambulul sentinței.
Este adevărat că potrivit
art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, dar
dispozițiile art. 89 din același cod fac referire la citații, nu și la actele procesuale,
cum sunt cererea de intervenție ori întâmpinarea.
Pe de altă parte,
nulitățile, în ipoteza neîndeplinirii procedurii de citare cu 5 zile înainte de
termenul de judecată, sunt relative devreme ce înfățișarea părții în Instanță
acoperă orice viciu de procedură.
Având în vedere că
reprezentantul recurentului - reclamant a fost prezent în Instanță la termenul
din 22 iunie 2007 și a pus concluzii cu privire la excepția de tardivitate
invocată de celelalte părți, fără temei se susține că s-a încălcat dreptul la
apărare al respectivei autorități publice.
Cât privește natura actului
guvernamental supus cenzurii judecătorești, se constată că ea a fost corect stabilită
de prima Instanță.
Concluzia se impune întrucât
prin Hotărârea nr. 9 din 18 ianuarie 1982, Consiliul de Miniștri al R.S.R. a
supus, spre aprobare Președintelui R.S.R., proiectul de decret privind
transmiterea unui imobil situat în Județul Satu Mare, către Uniunea Județeană a
cooperativelor de consum Satu Mare.
Cu un asemenea conținut,
actul juridic are natura unui act administrativ unilateral individual și nu
natura unui act administrativ normativ, cum eronat se susține în recurs. Prin
urmare, legalitatea lui poate fi examinată numai în condițiile și termenele
prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la
data sesizării Instanței (10 mai 2007).
Ori, la această dată,
termenul de decădere de 1 an, prevăzut în art. 11 alin. (2) din legea organică
mai sus menționată era depășit și acțiunea principală, tardiv introdusă.
Legalitatea soluției recurate trebuie reținută și pentru considerentul, că în
dreptul administrativ nu se face nici o distincție după felul nulității actelor
administrative, neputându-se accepta aplicabilitatea dreptului comun în materia
prescripției dreptului la acțiune, ceea ce ar însemna nesocotirea principiului
potrivit căruia norma specială derogă de la cea generală.
Așadar, deși s-a cerut constatarea
nulității absolute a unui act administrativ guvernamental, cu caracter
unilateral, dreptul reclamantului la acțiune trebuia exercitat în condițiile și
cu respectarea termenelor stabilite de Legea contenciosului administrativ în
vigoare la data sesizării Instanței de judecată competente.
Ținând seama de aceste considerente,
dar și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care
potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a
se respinge recursul.
În conformitate cu dispozițiile
art. 274 din același cod, recurentul - reclamant va fi obligat să plătească
intimatului - pârât F. Satu Mare, suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată,
reprezentând onorariul avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul Județul Satu Mare prin președinte și secretar Satu Mare împotriva
sentinței civile nr. 124/CA/2007 - PI din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul - reclamant
județul Satu Mare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei
către F. Satu Mare.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2008.