ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7682/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2006, pronunțată

în Dosarul nr. 2007/2006, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 165 C. proc.

civ., a disjuns capătul de cerere prin care s-a solicitat, de către reclamanții

D.M.M., K.Ș.I., C.M. și C.I.E., prin mandatar D.M.M., restituirea imobilului

situat în Satu Mare, B-dul C., înscris în C.F. Satu Mare, de capătul de cerere

prin care s-a solicitat retrocedarea a două parcele de teren în suprafață de

1,3 ha fiecare, situate în Lunca Someș și anularea titlurilor de proprietate.

Prin Sentința civilă

nr. 3154 din 29 iunie 2006, Judecătoria Satu Mare a admis excepția de

necompetență materială și a declinat competența soluționării cererii în

favoarea Tribunalului Satu Mare, reținând că sunt incidente dispozițiile Legii

nr. 10/2001 și nu ale Legii nr. 18/1991.

Prin Sentința civilă

nr. 673/D din 28 iunie 2007, Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a respins

plângerea formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, reținând că,

potrivit C.F. Satu Mare, rezultă că proprietar asupra cotei de ½ din

imobilul A + 1 este T.T., căsătorită cu K.F., iar la B 5, cota de ½ a

imobilului de sub A + 1 - porțiunea de proprietate a soției lui L.Z., născută

Z.M., dreptul de proprietate a fost întabulat asupra statului ca imobil

abandonat.

Prima instanță a

reținut că imobilul în litigiu, proprietatea lui K.T., situat în Municipiul

Satu Mare, B-dul C., a fost expropriat în baza Decretului nr. 250/1974, iar

prin procesul-verbal de evaluare nr. X/1975 s-a menționat o suprafață

construită de 383 mp, valoarea despăgubirilor fiind stabilită la 861,75 RON.

S-a arătat că,

referitor la acest imobil s-au formulat de către D.M., două cereri,

înregistrate sub nr. X din 11 octombrie 2002 și nr. Y din 11 octombrie 2002,

iar prin Adresa nr. X/2004 emisă de Instituția Prefectului Satu Mare s-a

reținut că reclamanta a solicitat despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001 pentru

bunurile mobile (batoză de treierat, locomotivă) și imobile (1,3 ha teren).

Prima instanță a

constatat că notificarea a fost depusă peste termenul prevăzut de art. 22 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și

O.U.G. nr. 145/2001.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamanții, apel ce a fost admis prin Decizia nr.

24/A din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin

care s-a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Satu

Mare.

Instanța de apel a

reținut că cele două antecesoare ale reclamanților au făcut demersuri, încă din

anul 1991, pentru recuperarea bunurilor preluate abuziv de Statul Român,

contestația cu care au învestit instanța fiind întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 18/1991 și vizând inclusiv terenurile situate în extravilanul Municipiului

Satu Mare, caz în care nu trebuie disjuns acest capăt de cerere.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Primarul Municipiului Satu Mare, susținând că

demersul reclamanților formulat în temeiul Legii nr. 10/2001, este tardiv.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 5371 din 2 octombrie 2008, a admis recursul pârâtului Primarul Municipiului

Satu Mare, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru judecarea apelului

la Curtea de Apel Oradea, reținând că hotărârea este nelegală pentru greșita

aplicare a art. 297 C. proc. civ., în condițiile în care s-a desființat

hotărârea primei instanțe fără a exista vreun motiv care să atragă incidența

acestui text de lege.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel Oradea - prin Decizia nr. 92 din 20 mai 2009, a admis apelul

declarat de apelanții-reclamanți, a anulat Sentința nr. 673/D din 28 iunie 2007

a Tribunalului Satu Mare și a trimis cauza spre competentă soluționare la

Judecătoria Satu Mare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că încă din anul 1991, numita K.V.

a formulat cerere pentru restituirea imobilului situat în Satu Mare, B-dul C.,

cerere reiterată în baza Legii nr. 112/1995, precum și ulterior până la decesul

acesteia survenit la data de 27 martie 2005.

S-a considerat că

instanțele trebuiau să califice cererea introductivă ca fiind formulată în baza

Legii nr. 18/1991 și în privința terenului înscris în C.F., respectiv în baza

Legii nr. 112/1995, pentru construcția cu destinație de locuință, preluată de

stat.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea fiind anulată ca o

consecință a soluționării cauzei cu încălcarea normelor de competență

materială.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului

Satu Mare, criticând-o pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, pârâtul a susținut că terenul în litigiu, situat în

Municipiul Satu Mare, pe B-dul C., este un teren intravilan, astfel că incorect

s-a calificat cererea reclamanților ca fiind întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 18/1991.

De asemenea, s-a

arătat că nici considerentele deciziei recurate potrivit cărora, cererea cu

privire la construcție trebuia analizată din perspectiva Legii nr. 112/1995 nu

pot fi primite, având în vedere că aceasta (cererea) s-a formulat anterior adoptării

acestui act normativ, respectiv în anul 1991.

Recurentul a invocat

în susținerea acelorași argumente și motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că s-a interpretat greșit actul de

voință al părților și prevederile art. 8 și 11 din Legea nr. 18/1991.

Intimata D.M.M. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Ca urmare a decesului

intimatei reclamante K.B.B. la 20 decembrie 2009, au fost introduși în cauză

moștenitorii acesteia, conform certificatului de calitate de moștenitor din 12

aprilie 2011 eliberat de BNP D.P.D., respectiv: F.V.G., K.Z.P. și Z.M.K.

Examinând criticile

formulate prin motivele invocate de pârâtul-recurent, Curtea va constata că

recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Autoarea

reclamanților, K.V., a formulat încă din anul 1991 cerere de restituire a

imobilului situat în B-dul C., Satu Mare, cerere reiterată ulterior, la

intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, la care s-au făcut mai multe reveniri.

Se impune a se

constata că pentru suprafața de 5,39 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate

în favoarea numitei A.M., cu toate că, prin Adeverința din 4 octombrie 1991

eliberată de Comisia Locală Satu Mare pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a

certificat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea solicitantelor

A.M., P.M., P.I. și K.V.

Față de această

situație, instanța de apel a calificat corect cererea reclamanților ca fiind

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și în privința terenului înscris

în C.F., cu atât mai mult cu cât plângerea cu care a fost învestită inițial

Judecătoria Satu Mare s-a bazat pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu

modificările și completările ulterioare, prin aceasta solicitându-se și

anularea eventualelor titluri emise pentru imobilele în discuție.

Critica potrivit

căreia s-a calificat eronat cererea de restituire a construcțiilor ca fiind

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 112/1995 nu poate fi primită, având în

vedere că terenul construit și neconstruit a fost solicitat în baza acelorași

cereri, la care reclamanții au făcut numeroase reveniri, concretizate în adrese

către Primăria și Instituția Prefectului Satu Mare, dintre care unele au fost

înregistrate ulterior intrării în vigoarea Legii nr. 112/1975.

În acest context,

este irelevant la acest moment regimul juridic al imobilului în discuție, câtă

vreme solicitarea reclamanților formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 nu a

fost examinată în fond în baza dispozițiilor legale invocate, de către instanța

competentă material să soluționeze plângerea.

Pentru toate aceste

considerente, se va constata că nu sunt întrunite motivele prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a aplicat corect

dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., anulând hotărârea pronunțată de

o instanță necompetentă.

În consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare împotriva Deciziei

civile nr. 92/A din 20 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 noiembrie 2011.