ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 274/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 475/P/2006 din 13 februarie 2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.C.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se în fapt următoarele: La data de 26 septembrie 2006, lucrătorii Postului de Politie al comunei Șcheia, județul Suceava au fost sesizați de către partea vătămată G.E.N., în vârstă de 13 ani, cu privire la faptul că, în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,00, a fost acostată de un tânăr pe care nu-l cunoștea și care a determinat-o să se deplaseze la locuința acestuia, unde, prin violență, a întreținut relații sexuale normale, împotriva voinței ei.

Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală, s-a stabilit că tânărul care a acostat-o pe partea vătămată este inculpatul C.C.D. care, în ziua respectivă, împreună cu mai mulți colegi de serviciu, s-a deplasat în localitatea Șcheia unde a jucat fotbal pe imașul școlii situat în localitate, până în jurul orelor 19,30. După terminarea meciului, inculpatul împreună cu alți colegi s-a deplasat în barul din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice. S-a mai reținut că partea vătămată G.E.l., în vârstă de 13 ani, se încadrează în gradul de handicap mediu, conform certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție socială, nr. 1101 din 05 mai 2006 și se află în evidența Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola lași cu diagnosticul „tulburare cronică a ticurilor motorii și vocale; tulburare mixtă emoțională și de conduită”.

La data de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,00, partea vătămată G.E.l. a plecat de la domiciliu însoțită de sora sa G.l. în stația de autobuz din centrul comunei Șcheia cu scopul de a o aștepta pe sora lor G.I.M., care urma să vină de la școală. La orele 20,30, după ce a coborât în stație G.I.M., cele trei surori au plecat spre casă însă, după aproximativ 100 metri, partea vătămată și-a amintit că trebuia să cumpere un corn cu ciocolată de la magazinul stației, motiv pentru care s-a întors singură din drum, urmând ca după cumpărarea cornului să le ajungă pe surorile sale din urmă. Ajungând în stația de autobuz, partea vătămată a fost acostată de inculpatul C. C.D.

care se afla sub influența băuturilor alcoolice și, sub amenințările acestuia, s-au deplasat prin curtea școlii pe islazul comunal, după care au ajuns în municipiul Suceava în fața magazinului M. de unde s-au deplasat cu un taxi până în cartierul Zamca, deplasându-se împreună în garsoniera aparținând inculpatului de pe strada Narciselor, jud. Suceava, moment în care acesta i-a solicitat părții vătămate să se dezbrace. întrucât aceasta a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma peste față, a dezbrăcat-o și a trântit-o pe pat, după care a întreținut un raport sexual normal cu ea. În momentul în care inculpatul, după consumarea actului sexual, s-a deplasat la baie, partea vătămată s-a îmbrăcat, a descuiat ușa și a fugit din imobilul respectiv, deplasându- se spre domiciliu.

În jurul orelor 01,00, a revenit la domiciliu plângând, fiind speriată și a povestit membrilor familiei ce i s-a întâmplat. În data de 26 septembrie 2006, partea vătămată a fost examinată medico-legal, stabilindu-se că prezintă o excoriație pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, iar prezența spermatozoizilor la nivelul vaginului releva un raport sexual consumat. La data de 27 septembrie 2006, partea vătămată a fost internată la Spitalul Județean Suceava cu diagnosticul „stare confuzională post intoxicație voluntară cu H. și R.”. Urmare a faptei comise de inculpat și a afecțiunilor de care suferea, partea vătămată a urmat mai multe ședințe de evaluare și consiliere psihologică; psihodiagnosticul a stabilit în evaluarea psihologică nr. 17 C din 14 noiembrie 2006 a Organizației S.C., filiala Suceava, fiind de „abuz sexual și emoțional cu trăiri anxiogene și episoade depresive”.

Pe parcursul cercetărilor, la data de 09 octombrie 2006, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a agresat- o sexual, din planșa foto ce i-a fost prezentată, în prezența martorilor asistenți. Fiind audiat de organele de cercetare penală, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol, în cauză efectuându-se și constatarea tehnico - științifică asupra comportamentului simulat, din raportul nr. 204661 din 26 octombrie 2006 a I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică, stabilindu-se că, la întrebările relevante ale cauzei privind violul comis în data de 25 septembrie 2006, „au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat al subiectului”, Prin sentința penală nr. 208 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.C.D.

a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în temeiul dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Acțiunea civilă promovată de partea vătămată G.E. l. a fost respinsă și obligată aceasta, prin reprezentanți legali, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, după expunerea și analiza tuturor probelor administrate, respectiv a declarațiilor părților, ale martorilor: G.G., G.l.R., G.R., G.D., V.Ș. , P.C.V., G.l.D., M.B.F., C.G., H. C., l.M., P.G.M. , B.P., G.E., C.M. , C.A., L.M.Ș., T.A. F., F.S.D., L.D. și C.E. precum și a expertizele medico - legale privind pe partea vătămată, că situația de fapt stabilită prin rechizitoriu este lipsită de suport probator, fiind relatată fapta printr-o interpretare trunchiată și eronată a probelor cât și a dispozițiilor legale.

Astfel, s-a reținut că, într-adevăr, în seara de 25 septembrie 2006, inculpatul, după ce a jucat fotbal cu colegii pe un teren din comuna Șcheia, județul Suceava, a cunoscut-o pe partea vătămată și a mers cu aceasta în garsoniera sa din municipiul Suceava, însă nu a întreținut vreun act sexual de orice natură cu partea vătămată G.E.l., prin constrângere sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-și exprima voința. Aceasta întrucât din raportul de expertiză medico-legală nr. 476/ A din 26 septembrie 2006 întocmit de către S.M. L. Suceava la solicitarea organelor de cercetare penală și aflat la dosar u.p., a rezultat că la examinarea medico-legală a părții vătămate G.E.l.

s-a constatat pe regiunea suborbitală stângă o discretă excoriație roșia neomogenă de 2/0,2 cm, iar la examenul genital, perigenital, perianal nu s-au constatat semne de violență, ci un himen inelar, cărnos, îngust de 0,1-0,3 cm marginea liberă relativ netedă, circumscriind un orificiu cu diametrul transve la tracțiune moderată de 3 cm. La examinarea microscopică a frotiui colorate nr. 2127-2128/ H din 26 septembrie 2006 s-a relevat prezența de spermatozi concluzionându-se că partea vătămată G.E.l.

prezintă excoriții ce a putut fi produsă prin lovire cu palma la data de 25 septembrie 2006, că leziunile nu necesită zile de îngrijiri medicale, că prezența spermatozoizilor la nivelul vaginului relevă un raport sexual consumat și că nu există elemente medico legale care să pledeze pentru comiterea unui viol sau a unei tentative de viol, Prin urmare, examinarea medico - legală inițială a concluzionat ca nu există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea unui viol singurul element care pleda totuși pentru existența unui raport sexual prezența de spermatozoizi la nivelul vaginului. Ulterior, însă, prin adresa nr. 445 din 13 februarie 2008, a S.M.L. Suceava a comunicat instanței că, la data de 05 decembrie 2007, au fost reanalizate frotiurile secreție vaginală recoltată de la partea vătămată și că nu s- au mai descoperit spermatozoizi pe lame, fapt confirmat și de adresa nr. 12219 din 21 aprilie 200 I.M.L.

lași. În consecință, s-a apreciat că nu există nici un element medico - legal care să pledeze pentru existența măcar a unui act sexual. De asemeni, instanța a apreciat că nici celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu confirmă existența unui act sexual între inculpat și partea vătămată, prin constrângerea în vreun fel a acesteia. Declarațiile părții vătămate G.E.l. în sensul că ar fi fost luată cu forța (prin amenințare cu un cuțit și tragere de mână) din centrul localității Șcheia de către inculpat și dusă în garsoniera acestuia din municipiul Suceava, nu se mai coroborează cu nici un alt mijloc de probă pentru ca în conformitate cu art. 75 C. proc. pen. , să poată servi la aflarea adevărului.

Martorii P.C.V., T.A.F. și F.S.D. care au văzut-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul confirmă susținerile acesteia în sensul că ar fi fost forțată în vreun fel de către inculpat să meargă cu el acasă. De altfel, ar fi fost aproape imposibil inculpatul să se deplaseze cu partea vătămată pe o distanță așa de mare (centrul comunei Scheia - cartierul Zamca din municipiul Suceava), din care o parte din drum cu taxiul, împotriva voinței acesteia (cu amenințări și trageri de mână după cum susține partea vătămată) și nici o altă persoană să nu observe nimic. Nici declarațiile părții vătămate în sensul că în seara incidentului inculpatul emana un puternic miros de alcool nu vor fi reținute în condițiile în care martorul G.l.D.

ce a stat la masă cu inculpatul a declarat că acesta nu era băut în seara incidentului și că nici berea pe care și-a comandat-o nu a băut-o; nici din declarațiile celorlalți martori care au stat cu inculpatul pe terasă nu a rezultat că acesta ar fi băut. Aceste neconcordanțe din declarațiile părții vătămate au dus la concluzia că acestea nu sunt sincere, motiv pentru care tribunalul nu Ie-a reținut.

Simplul fapt că la prima examinare medico - legală partea vătămată prezenta o discretă excoriație roșiatică pe regiunea suborbitală stângă și faptul că în urma testării cu aparatul poligraf a inculpatului a rezultat că acesta a prezentat un comportament simulat (aceasta în condițiile în care concluziile testării cu aparatul poligraf nu sunt mijloace de probă), în condițiile celor expuse, nu pot conduce la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, Față de cele reținute, prima instanță a constatat că, în ce privește infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., prezumția de nevinovăție fiind reglementată de art. 52 C. proc.

pen., nu a fost răsturnată prin probe certe, existând îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, îndoială ce îi profită, așa încât a dispus achitarea acestuia în temeiul textului de lege amintit. În baza dispozițiile art. 346 alin. (1) și (3) C. proc. pen., urmare a soluției de achitare pe temeiul prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., tribunalul a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă G.E.l. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea vătămată, prin reprezentanții legali G.D. și G.R. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate constând în aceea că, greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, deși din probele administrate în cauză a rezultat fără dubii că acesta a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, poziția părții vătămate G.E.l. a fost constantă în sensul că, la data critică a fost acostată de către inculpat în apropierea stației de autobuz din comuna Scheia, acesta forțând-o să-l însoțească până la garsoniera sa din municipiul Suceava unde, folosind violența, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal. Faptul că partea vătămată a fost agresată sexual rezultă și din aceea că la 2 zile de la comiterea faptei a fost internată la Spitalul de urgență Suceava cu diagnosticul „stare confuzională, postintoxicație voluntară cu H. și R.”, suferind o depresie în urma abuzării sale. Mai mult, conform evaluării psihologice a rezultat un psihodiagnostic de „abuz sexual și emoțional cu trăire din anxiogene și episoade depresive”.

Nu era posibil ca acest lucru să se întâmple fără existența unei agresări sexuale. Nu există nici un dubiu că inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în stația de autobuz Șcheia și că a determinat-o să-l însoțească până la garsoniera sa, însăși inculpatul declarând că partea vătămată l-a însoțit, însă de bună voie, la locuința sa, fapt care a rezultat și din declarațiile martorilor P.C.V., T.A.F. și F. S.D., care au văzut-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul. Dubiul instanței care a reieșit din motivarea hotărârii este acela că în momentul în care cei doi au ajuns în garsonieră, inculpatul a renunțat să mai întrețină relații sexuale cu partea vătămată care a și plecat, așa cum a rezultat din susținerile inculpatului, își argumentează instanța acest fapt pe existența unei expertize medico - legale efectuate în cursul cercetării judecătorești de către S.M.L.

Suceava din care a rezultat că la reanalizarea frotiurilor recoltate secreția vaginală nu rezulta prezența de spermatozoizi și deci se exclude un raport sexual, aspect confirmat și de către I.M.L. lași. Aceste acte medico - legale nu au putut fi luate în considerare cu certitudine având în vedere că inițial partea vătămată a fost examinată medicolegal imediat după comiterea faptei (la câteva ore) când s-a stabilit că prezența spermatozoizilor la nivelul vaginului relevă un raport sexual consumat (au fost recoltate probe din vagin care au fost examinate). Reanalizarea frotiurilor recoltate din secreția vaginală tot de către S.M.L. Suceava nu a fost o probă solicitată și admisă de către instanță, proba admisă de către instanță fiind aceea a efectuării unei expertize psihiatrice a părții vătămate, însă S.M.L.

Suceava a examinat altceva. I.M.L. lași a confirmat faptul că nu s-au evidențiat spermatozoizi pe frotiurile cu secreție vaginală examinate dar numai în condițiile în care recoltarea, colorarea și păstrarea lamelor este corespunzătoare. Ori, nu s-au dovedit că păstrarea lamelor a fost corespunzătoare pentru a se reține cu certitudine că nu au fost evidențiați spermatozoizi. Faptul că inculpatul a acționat cu violență asupra părții vătămate a rezultat din examinarea medico - legală a acesteia chiar imediat după comiterea faptei și din care a rezultat că prezenta o excoriație pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, concluzie medico - legală necontestată în nici un fel.

Adăugând la aceasta și faptul că inculpatul a fost supus testării poligrafice rezultând că la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat, s-a putut concluziona că fapta de viol a fost comisă, autorul fiind inculpatul. În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii primei instanțe și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. ( 1) și (3) C. pen. Partea vătămată nu a motivat apelul în scris, la termenul de soluționare reprezentantul său legal, a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, cu precizarea că nu se pretind despăgubiri civile în cauză.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat că sunt fondate, din următoarele motive: Faptul că inculpatul a acționat cu violență asupra părții vătămate a rezultat din examinarea medico - legală a acesteia chiar imediat după comiterea faptei și din care a rezultat că prezenta o excoriație pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, concluzie medico - legală necontestată în nici un fel. La dosarul cauzei au existat suficiente probe care au făcut dovada vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, soluția de achitare a acestuia fiind greșită.

Faptul că în noaptea critică, evenimentele s-au petrecut astfel cum a relatat partea vătămată și cum s-a reținut și în actul de sesizare a rezultat cu certitudine din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, ale membrilor familiei acesteia, depozițiile martorilor care i-au văzut cei doi deplasându-se împreună în seara respectivă, concluziile expertizei medico-legale nr. 476/ A din 26. 09.2006 întocmită de S.M.L. Suceava urmare a examinării părții vătămate în aceeași noapte (ora 1.05), rezultatul evaluării psihologice a acesteia, aspecte din declarațiile inculpatului care a recunoscut că a condus-o pe partea vătămată în garsoniera sa intenționând să întrețină cu aceasta relații sexuale.

Relevanță în cauză prezintă și împrejurarea că, în ziua următoare abuzării sale sexuale, partea vătămată a fost internată de urgență cu diagnosticul„ stare confuzională, postintoxicație voluntară cu H. și R.”. Susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată a acceptat propunerea de a întreține relații sexuale, însoțindu-l de bună-voie până la locuința sa, nu pot fi primite, avându-se în vedere vârsta fragedă a acesteia în raport de care discernământul este diminuat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată prezintă un grad de handicap mediu, voința sa fiind ușor de înfrânt. Nu poate fi reproșată părții vătămate o pasivitate, o lipsă de reacție în cele două momente esențiale, respectiv deplasarea spre locuința inculpatului și consumarea actului sexual, având în vedere că situația în care se afla era una extremă.

Evenimentul s-a petrecut la o oră târzie, partea vătămată fiind prinsă de mână cu putere de un bărbat matur care sub imperiul amenințării de a nu țipa a îndemnat-o să-l urmeze apoi, odată ajunși în garsonieră, a fost lovită în zona feței pentru că a refuzat să se dezbrace și trântită pe pat, fiind evident stăpânită de frică, aflată într-un raport inferior de forțe. Așa se explică de ce în primul raport de expertiză se menționează, pe lângă concluziile care atestă că a fost lovită și a avut un raport sexual, că nu există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea unui viol. De altfel, în cazul săvârșirii unei infracțiuni prin constrângere, cerința legii cu privire la exercitarea acesteia este îndeplinită și atunci când victima, în condițiile concrete în care s-a aflat, dându-și seama că orice rezistență ar fi zadarnică și că eventual i-ar putea agrava situația, nu a opus nici o rezistență făptuitorului.

Pentru argumentele expuse și față de conținutul probelor care au pus în evidență împrejurările și modalitatea comiterii faptei, s-a putut trage concluzia că partea vătămată a fost constrânsă să-l urmeze pe inculpat în garsonieră și că raportul sexual a avut loc împotriva voinței sale. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că afecțiunile de care suferea partea vătămată și tratamentul pe care aceasta îl urma au putut determina o prezentare imaginară a faptelor de către aceasta, cu un scenariu fabulos și închipuit. Ori, s-a constatat a fi real faptul că minora prezintă un grad de handicap mediu și că suferea de boala ticurilor, dar nu a existat nici o dovadă că acest handicap îi afecta discernământul într-o așa măsură încât să nu poată relata întâmplările trăite.

Dimpotrivă, din conținutul actelor emise de Comisia pentru protecția copilului Suceava, a rezultat că minora era inclusă într-un plan de recuperare, recomandarea fiind aceea de a urma învățământul de masă . De altfel, însăși inculpatul, o descrie ca pe o fată normală atunci când afirmă că „din discuțiile și comportamentul părții vătămate nu mi-am dat seama că aceasta ar suferi de vreo afecțiune psihică, am constatat că aceasta este puțin rârâită. Nu am remarcat nici un tic nervos la partea vătămată”. În schimb, a afirmat că din comportamentul părții vătămate, care stătea singură pe stradă și chicotea uitându-se la masa unde el se afla, a tras concluzia că este genul de fată cu care se poate întreține ușor relații sexuale.

În consecință, s-a apreciat că, fapta inculpatului care în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,30, a acostat-o pe partea vătămată G.E.l., în vârstă de 13 ani, determinând-o să-l însoțească în garsoniera sa, unde prin violență a întreținut cu ea relații sexuale, întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de viol, comisă în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (l) și (3) C. pen., având în vedere vârsta părții vătămate care putea fi ușor dedusă din constituția plăpândă ce a exclus posibilitatea de a se aprecia că este mai matură decât în realitate.

De altfel, însăși inculpatul a afirmat în instanță că „după modul cum arăta partea vătămată, nu mi-am dat seama cu exactitate dacă are 18 ani”, îndoiala cu privire la maturitatea părții vătămate însemnând că a avut și reprezentarea adevăratei vârste a acesteia, dar cu toate acestea a comis fapta, asumându-și riscul de a suporta consecințele ce decurg din săvârșirea acesteia. Așa fiind, curtea, a constatat apelurile fondate, Ie-a admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a desființat în totalitate sentința atacată și în rejudecare, l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și ( 3) C. pen., la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, la individualizarea judiciară s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările și modalitatea comiterii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, dar cu o poziție procesuală nesinceră. Prin prisma acestor criterii s-a apreciat că o pedeapsa privativă de libertate, stabilită în cuantumul minim prevăzut, de lege, este de natură a-și atinge scopul, acela de prevenție generală și specială.

S-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor expres prevăzute de textul de lege incriminator, la stabilirea conținutului acesteia s-au avut în vedere natura faptei, dar și jurisprudența în materie, în acord cu cea a C.E. D.O. Ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și e) C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constată că partea vătămată G.E.N., prin reprezentanți săi legali, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicamente, deplasarea sa la spital și a membrilor familiei și cu suma de 110.000 lei reprezentând daune morale.

Dacă daunele materiale nu au fost dovedite, cele morale s-au justificat instanța apreciind că a suferit o traumă psihică majoră urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, ce se impune a fi compensată prin obligarea acestuia la plata unei sume de bani, apreciată la un cuantum de 30.000 lei, de natură a acoperi alături de condamnarea inculpatului, prejudiciul moral ce i-a fost cauzat. Chiar dacă în apel reprezentanta legală a părții vătămate a arătat că nu se mai solicita despăgubiri civile de la inculpat, față de dispozițiile art. 17 C. proc. pen.; instanța s-a pronunțat din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale. Astfel, prin decizia penală nr. 19 din 5 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea vătămată G.E.N., împotriva sentinței penale nr. 208 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală.

A desființat în totalitate sentința penală nr. 208 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, și în rejudecare: a condamnat pe inculpatul C.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și e) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) și e) C. pen. , a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate G.E.N. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și 1.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare; și a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., reiterând motivele din apel, iar prin apărătorul ales a solicitat casarea deciziei din apel și menținerea sentinței fondului și pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , achitarea inculpatului, întrucât fapta prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., nu există; precum și înlăturarea obligării inculpatului la despăgubiri civile, motivat de faptul că reprezentanta legală a părții vătămate, la instanța de apel a precizat expres că nu solicită despăgubiri civile în cauză.

Examinând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda. Înalta Curte constată că din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanța de control judiciar în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului C.C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., pentru care a fost judecat și condamnat, în raport cu situația de fapt corect reținută de către instanța de apel, prima instanță pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală. Astfel, Înalta Curte a constatat că în cauză s-a dat eficientă dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor de către instanța de apel, stabilindu-se că faptele săvârșite de inculpatul C.C.D., care în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul orelor 20,30, a acostat-o pe partea vătămată G.E.N., în vârstă de 13 ani, determinând-o să-l însoțească în garsoniera sa, unde prin violență a întreținut cu ea relații sexuale, întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de viol, comisă în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (l) și (3) C. pen., având în vedere vârsta părții vătămate care putea fi ușor dedusă din constituția plăpândă ce a exclus posibilitatea de a aprecia că este mai matură decât în realitate, faptă pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat, așadar vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită.

Din probele administrate în cauză a rezultat contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunilor menționate, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind și acceptând producerea rezultatelor lor. Așadar, vinovăția acestuia se susține prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale membrilor familiei acesteia, depozițiile martorilor care i- au văzut cei doi deplasându-se împreună în seara respectivă, concluziile expertizei medico-legale nr. 476/ A din 26 septembrie 2006 întocmită de S.M.L.

Suceava din care a rezultat că urmare a examinării părții vătămate în aceeași noapte (ora 1,05) s-a stabilit că prezintă o excoriație pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin lovire cu palma, iar prezența spermatozoizilor la nivelul vaginului releva un raport sexual consumat, rezultatul evaluării psihologice a acesteia, aspecte din declarațiile inculpatului care a recunoscut că a condus-o pe partea vătămată în garsoniera sa intenționând să întrețină cu aceasta relații sexuale, declarația inculpatului prin care a susținut că „după modul cum arăta partea vătămată, nu mi-am dat seama cu exactitate dacă are 18 ani.

Declarația părții vătămate din care a rezultat „ în momentul în care inculpatul, după consumarea actului sexual, s-a deplasat la baie, partea vătămată s-a îmbrăcat, a descuiat ușa și a fugit din imobilul respectiv, deplasându-se spre domiciliu”, „în jurul orelor 01,00, a revenit la domiciliu plângând, fiind speriată și a povestit membrilor familiei ce i s-a întâmplat”. Relevantă în cauză a fost considerată și împrejurarea că, în ziua următoare abuzării sale sexuale, partea vătămată a fost internată de urgență cu diagnosticul„ stare confuzională, postintoxicație voluntară cu H. și R.”. Susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată a acceptat propunerea de a întreține relații sexuale, însoțindu-l de bună-voie până la locuința sa, nu pot fi primite, avându-se în vedere vârsta fragedă a acesteia în raport de care discernământul este diminuat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată prezintă un grad de handicap mediu, voința sa fiind ușor de înfrânt.

Nu se poate reproșa părții vătămate o pasivitate, reprezentanții legali ai părții vătămate au avut o atitudine corectă în raport cu situația dată, nu a existat o lipsă de reacție în cele două momente esențiale, respectiv deplasarea spre locuința inculpatului și consumarea actului sexual, având în vedere că situația în care se afla era una extremă. Evenimentul s-a petrecut la o oră târzie, partea vătămată fiind prinsă de mână cu putere de un bărbat matur care sub imperiul amenințării de a nu țipa a îndemnat-o să-l urmeze apoi, odată ajunși în garsonieră, a fost lovită în zona feței pentru că a refuzat să se dezbrace și trântită pe pat, fiind evident stăpânită de frică, aflată într-un raport inferior de forțe.

Așa s-a explicat de ce în primul raport de expertiză s-a menționat, pe lângă concluziile care atestă că a fost lovită și a avut un raport sexual, că nu există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea unui viol. În mod corect nu s-a dat credibilitate unei probe administrate după mai mult de 1 an de la data când s-a reclamat violul, respectiv expertiza medico legală a S.M.L. Suceava nr. 445/ P din 5 decembrie 2007, în defavoarea celei întocmite imediat după comiterea faptei și examinarea corpului părții vătămate, în condițiile în care nu exista nici o certitudine că păstrarea lamelelor pe care inițial s-au decelat spermatozoizi a fost corespunzătoare.

Privitor la această expertiză s-a reținut că obiectivele stabilite de instanță vizau expertizarea psihiatrică a părții vătămate și nicidecum reexaminarea frotiurilor efectuate din secreția vaginală recoltată de la partea vătămată, fiind surprinzător că medicul legist, din proprie inițiativă, a procedat la reanalizarea acestora, concluzionând asupra unui lucru care nu i s-a cerut. În schimb deși partea vătămată s-a prezentat în fața medicului legist și a doi medici de neuropsihiatrie infantilă în vederea întocmirii aceluiași raport, nu s- a concluzionat privitor la obiectivele stabilite și anume evaluarea psihică a părții vătămate, dacă aceasta prezintă traume specifice unui abuz sexual, dacă există legătură de cauzalitate între aceste traume și evenimentul din 25 septembrie 2006 și dacă afecțiunea de care suferă partea vătămată ar putea fi confundată cu traumele specifice unui abuz sexual.

Deși, așa cum s-a arătat, expertiza nu a avut ca obiective reanalizarea frotiurilor efectuate din secreția vaginală a părții vătămate, față de cele afirmate în raportul întocmit la 5 decembrie 2007, la solicitarea apărătorului inculpatului, instanța a cerut I.M.L. Suceava să precizeze concluziile reanalizării lamelelor dacă odată cu trecerea timpului acestea nu suferă modificări. La data de 13 februarie 2008 , S.M.L. Suceava a confirmat că lamelele au fost reanalizate la 5 decembrie 2007, nedetectându-se spermatozoizi, că acestea după colorare, nu comportă modificări în timp, fiind păstrate în histotecă 20 ani de la data efectuării. Urmare a răspunsului dat de S.M.L. Suceava, instanța a admis proba cu efectuarea unei expertize medico - legale de către I.M.L.

lași, instituție care, cu adresa nr. 12219 din 21 aprilie 2008, a confirmat concluziile raportului din data de 05. 12.2007, precizându-se totodată că „dacă recoltarea, colorarea și păstrarea lamelor este corespunzătoare, modificările datorate trecerii timpului sunt minore și permit citirea lor și după intervale mari de timp”. Față de cele expuse, curtea de apel în mod corect a apreciat că, la soluționarea cauzei nu puteau fi avute în vedere actele medico-legale care concluzionează în sensul inexistenței vreunui raport sexual, acestea fiind în flagrantă contradicție cu celelalte probe administrate în cauză și care sunt de natură a convinge instanța asupra vinovăției inculpatului. Faptul că inculpatul nu a fost în totalitate sincer în declarațiile sale a rezultat și din împrejurarea că, fiind supus testului poligraf a rezultat că prezintă reacții specifice comportamentului simulat.

De altfel, pe lângă probele care au dovedit fără putință de tăgadă că el este autorul infracțiunii, este și greu de crezut că, odată luată hotărârea de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, inculpatul se putea răzgândi doar pentru motivul că aceasta a refuzat să facă duș. Cu privire la despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat, către partea vătămată, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de apel conformându-se dispozițiilor art. 17 C. proc. pen., s-a pronunțat din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, iar cuantumurile stabilite au fost corect evaluate, astfel că nici această critică nu poate fi primită. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva deciziei penale nr. 19 din 05 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.C.D. urmează a fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. C.D., împotriva deciziei penale nr. 19 din 05 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.