ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 274/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 274/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava

nr. 475/P/2006 din 13 februarie

2007 s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare

de libertate, a

inculpatului C.C.D., pentru săvârșirea infracțiunii

de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se în fapt

următoarele:

La data de 26 septembrie 2006, lucrătorii

Postului de Politie al

comunei Șcheia,

județul Suceava au fost sesizați de către partea vătămată G.E.N., în vârstă de

13 ani, cu privire la faptul că, în seara zilei de 25 septembrie 2006, în jurul

orelor 20,00, a fost acostată de un tânăr pe care nu-l cunoștea și care a

determinat-o

să se deplaseze la locuința acestuia, unde, prin violență,

a

întreținut relații sexuale normale,

împotriva voinței ei.

Din cercetările

efectuate de organele de urmărire penală, s-a

stabilit că tânărul care a

acostat-o pe partea vătămată este inculpatul

C.C.D. care, în ziua

respectivă, împreună cu mai

mulți

colegi de serviciu, s-a deplasat în localitatea Șcheia unde a jucat fotbal pe

imașul școlii situat în localitate, până în jurul orelor 19,30.

După terminarea

meciului, inculpatul împreună cu alți colegi s-a

deplasat în barul din apropiere

unde a consumat băuturi alcoolice.

S-a mai reținut că

partea vătămată G.E.l., în

vârstă

de 13 ani, se încadrează în gradul de handicap mediu,

conform certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu

handicap care necesită protecție socială, nr. 1101 din 05 mai 2006

și se află în evidența Spitalului Clinic de

Psihiatrie Socola lași

cu diagnosticul „tulburare cronică a ticurilor

motorii și vocale;

tulburare mixtă

emoțională și de conduită”.

La data de 25

septembrie 2006, în jurul orelor 20,00, partea vătămată

G.E.l. a plecat de la domiciliu

însoțită de sora sa

G.l. în stația de autobuz din centrul comunei Șcheia cu scopul de a o

aștepta pe sora lor G.I.M., care urma să

vină de la școală. La orele 20,30, după ce a coborât în stație

G.I.M., cele trei surori au plecat spre casă

însă, după

aproximativ 100 metri,

partea vătămată și-a amintit că trebuia să cumpere un corn cu ciocolată de la

magazinul stației, motiv pentru

care s-a întors singură din drum, urmând

ca după cumpărarea

cornului să le ajungă pe

surorile sale din urmă. Ajungând în stația de

autobuz, partea vătămată a

fost acostată de inculpatul C.

C.D. care se

afla sub influența băuturilor alcoolice și, sub

amenințările acestuia,

s-au deplasat prin curtea școlii pe islazul comunal, după care au ajuns în

municipiul Suceava în fața magazinului M. de unde s-au deplasat cu un taxi până

în

cartierul Zamca, deplasându-se împreună

în garsoniera aparținând

inculpatului

de pe strada Narciselor, jud. Suceava, moment

în care acesta i-a solicitat părții vătămate să se dezbrace. întrucât

aceasta

a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma peste față, a dezbrăcat-o și a

trântit-o pe pat, după care a întreținut un raport sexual normal cu ea. În

momentul în care inculpatul, după

consumarea

actului sexual, s-a deplasat la baie, partea vătămată s-a

îmbrăcat, a descuiat ușa și a fugit din imobilul

respectiv, deplasându-

se spre domiciliu.

În jurul orelor 01,00, a revenit la domiciliu

plângând, fiind

speriată și a povestit

membrilor familiei ce i s-a întâmplat.

În data de 26 septembrie 2006, partea

vătămată a fost examinată

medico-legal,

stabilindu-se că prezintă o excoriație pe regiunea

suborbitală stângă ce

a putut fi produsă prin lovire cu palma, iar

prezența

spermatozoizilor la nivelul vaginului releva un raport sexual

consumat.

La data de 27 septembrie 2006, partea

vătămată a fost internată la

Spitalul

Județean Suceava cu diagnosticul „stare confuzională post

intoxicație

voluntară cu H. și R.”.

Urmare a faptei

comise de inculpat și a afecțiunilor de care suferea, partea vătămată a urmat

mai multe ședințe de evaluare și consiliere

psihologică; psihodiagnosticul a stabilit în evaluarea psihologică nr.

17

C din 14 noiembrie 2006 a Organizației S.C., filiala Suceava,

fiind de „abuz sexual și emoțional cu trăiri

anxiogene și episoade depresive”. Pe parcursul cercetărilor, la data de 09

octombrie 2006, partea

vătămată l-a

recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a agresat-

o sexual, din planșa foto ce i-a fost prezentată,

în prezența martorilor

asistenți.

Fiind audiat de organele de cercetare penală, inculpatul nu

a recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol, în

cauză efectuându-se și

constatarea

tehnico - științifică asupra comportamentului simulat, din raportul nr. 204661

din 26 octombrie 2006 a I.G.P.R. - Institutul de

Criminalistică, stabilindu-se

că, la întrebările relevante ale cauzei

privind

violul comis în data de 25 septembrie 2006, „au fost evidențiate reacții

specifice

comportamentului simulat al subiectului”,

Prin sentința penală nr. 208 din 25 iunie 2008

a Tribunalului Suceava, inculpatul C.C.D. a fost achitat pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., în

temeiul

dispozițiile  art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acțiunea civilă

promovată de partea vătămată G.E.

l.

a fost respinsă și obligată aceasta, prin reprezentanți legali, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, după expunerea

și analiza tuturor probelor

administrate, respectiv a declarațiilor părților,

ale martorilor: G.G., G.l.R., G.R.,

G.D., V.Ș.

, P.C.V., G.l.D.,

M.B.F., C.G., H.

C., l.M., P.G.M.

, B.P., G.E., C.M.

, C.A., L.M.Ș., T.A.

F., F.S.D., L.D.

și C.E. precum și a expertizele medico - legale privind pe partea

vătămată, că situația de fapt stabilită prin rechizitoriu

este lipsită de suport probator, fiind relatată

fapta printr-o interpretare trunchiată și eronată a  probelor cât și a

dispozițiilor legale.

Astfel, s-a reținut că, într-adevăr, în seara

de

25 septembrie 2006, inculpatul, după ce

a jucat fotbal cu colegii pe un teren

din comuna Șcheia, județul

Suceava, a cunoscut-o pe partea vătămată și a mers cu aceasta în garsoniera sa

din municipiul

Suceava, însă nu a

întreținut vreun act sexual de orice natură cu

partea vătămată G.E.l.,

prin constrângere sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-și

exprima voința.

Aceasta întrucât din raportul de expertiză

medico-legală nr. 476/ A din 26 septembrie 2006 întocmit de către S.M.

L. Suceava la solicitarea organelor de cercetare

penală și aflat la

dosar u.p., a

rezultat că la examinarea medico-legală a părții

vătămate G.E.l. s-a

constatat pe regiunea suborbitală stângă o discretă excoriație roșia neomogenă

de 2/0,2

cm, iar la examenul genital,

perigenital, perianal nu s-au constatat

semne de violență, ci un himen inelar, cărnos, îngust de 0,1-0,3 cm

marginea liberă relativ netedă, circumscriind un

orificiu cu diametrul transve la tracțiune moderată de 3 cm. La examinarea

microscopică

a frotiui colorate nr. 2127-2128/

H din 26 septembrie 2006 s-a relevat prezența

de spermatozi

concluzionându-se că partea vătămată G.E.l. prezintă excoriții ce a putut fi

produsă prin lovire cu palma la data de 25 septembrie 2006, că leziunile nu

necesită zile de îngrijiri medicale, că prezența spermatozoizilor la nivelul

vaginului

relevă un raport sexual consumat

și că nu există elemente medico

legale

care să pledeze pentru comiterea unui viol sau a unei tentative

de viol,

Prin urmare, examinarea

medico - legală inițială a concluzionat

ca nu există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea

unui viol singurul element care pleda totuși pentru

existența unui raport sexual prezența de spermatozoizi la nivelul

vaginului.

Ulterior, însă, prin

adresa nr. 445 din 13 februarie 2008, a S.M.L. Suceava a comunicat instanței că,

la data de 05 decembrie 2007, au fost reanalizate

frotiurile secreție vaginală

recoltată de la partea vătămată și că nu s-

au mai descoperit spermatozoizi

pe lame, fapt confirmat și de adresa

nr. 12219 din 21 aprilie 200 I.M.L. lași.

În consecință, s-a

apreciat că nu există nici un element medico - legal care să pledeze pentru

existența măcar a unui act sexual.

De asemeni, instanța a apreciat că nici

celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu confirmă existența unui

act sexual între inculpat și partea vătămată, prin constrângerea în vreun fel a

acesteia.

Declarațiile părții

vătămate G.E.l. în sensul că

ar

fi fost luată cu forța (prin amenințare cu un cuțit și tragere de mână) din

centrul localității Șcheia de către inculpat și dusă în

garsoniera acestuia din municipiul Suceava, nu se mai coroborează

cu nici un alt mijloc de probă pentru ca în

conformitate cu art. 75 C. proc. pen.

,

să poată servi la aflarea adevărului.

Martorii P.C.V., T.A.F.

și F.S.D. care au văzut-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul confirmă

susținerile acesteia în sensul că ar fi fost forțată în

vreun fel de către inculpat să

meargă cu el acasă. De altfel, ar fi fost

aproape imposibil inculpatul să

se deplaseze cu partea vătămată pe o

distanță așa de mare (centrul comunei Scheia -

cartierul Zamca din

municipiul Suceava), din care o parte din drum cu taxiul, împotriva

voinței acesteia (cu

amenințări și trageri de mână după cum susține

partea vătămată) și nici o altă

persoană să nu observe nimic.

Nici declarațiile părții vătămate în sensul

că în seara

incidentului inculpatul emana

un puternic miros de alcool nu vor fi reținute în condițiile în care martorul G.l.D.

ce a stat la

masă cu inculpatul a declarat că acesta nu era băut în

seara

incidentului și că nici berea pe care

și-a comandat-o nu a băut-o; nici

din declarațiile celorlalți martori

care au stat cu inculpatul pe terasă nu a rezultat că acesta ar fi băut.

Aceste neconcordanțe din

declarațiile părții vătămate au dus la

concluzia că acestea nu sunt sincere, motiv pentru

care tribunalul nu

Ie-a reținut. Simplul fapt că la prima examinare medico - legală partea

vătămată prezenta o discretă excoriație

roșiatică pe regiunea

suborbitală stângă și

faptul că în urma testării cu aparatul poligraf a

inculpatului a rezultat că acesta a prezentat un

comportament simulat

(aceasta în condițiile în care concluziile testării

cu aparatul poligraf nu sunt mijloace de probă), în condițiile celor expuse, nu

pot

conduce la concluzia că inculpatul se

face vinovat de săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată,

Față de cele reținute,

prima instanță a constatat că, în ce

privește infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen.,

prezumția de nevinovăție fiind

reglementată de art. 52 C. proc. pen.,

nu a fost răsturnată prin probe

certe, existând îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, îndoială ce îi

profită, așa încât a

dispus achitarea

acestuia în temeiul textului de lege amintit. În baza

dispozițiile art. 346 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., urmare a soluției de

achitare pe temeiul prevăzută de art. 10 lit.

a) C. proc. pen., tribunalul a respins acțiunea civilă promovată de partea

civilă G.E.l.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava și partea vătămată, prin

reprezentanții legali

G.D. și G.R.

Parchetul a criticat

sentința pentru nelegalitate constând în aceea că, greșit s-a dispus achitarea

inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, deși din probele administrate în

cauză a rezultat

fără dubii că acesta a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în

judecată.

Astfel, poziția părții

vătămate G.E.l. a fost

constantă

în sensul că, la data critică a fost acostată de către

inculpat în apropierea stației de autobuz din comuna Scheia, acesta

forțând-o

să-l însoțească până la garsoniera sa din municipiul Suceava unde, folosind

violența, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal.

Faptul că partea

vătămată a fost agresată sexual rezultă și

din aceea că la 2 zile de la comiterea faptei a fost

internată la

Spitalul de urgență Suceava cu

diagnosticul „stare confuzională,

postintoxicație voluntară cu H. și R.”,

suferind o depresie în urma abuzării sale.

Mai mult, conform evaluării psihologice a

rezultat un

psihodiagnostic de „abuz sexual

și emoțional cu trăire din anxiogene și episoade depresive”. Nu era posibil ca

acest lucru să se întâmple

fără existența unei agresări sexuale. Nu

există nici un dubiu că inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în stația de

autobuz

Șcheia și că a determinat-o să-l

însoțească până la garsoniera sa,

însăși inculpatul declarând că partea

vătămată l-a însoțit, însă de bună voie, la locuința sa, fapt care a rezultat

și din declarațiile

martorilor P.C.V., T.A.F.

și F.

S.D., care au văzut-o pe partea

vătămată împreună cu

inculpatul.

Dubiul instanței care a reieșit din motivarea hotărârii este

acela că în

momentul în care cei doi au ajuns în garsonieră, inculpatul a renunțat să mai

întrețină relații sexuale cu partea vătămată care a și plecat, așa cum a

rezultat din susținerile

inculpatului, își

argumentează instanța acest fapt pe existența unei

expertize medico - legale efectuate în cursul

cercetării judecătorești

de către S.M.L. Suceava din care a rezultat că

la reanalizarea frotiurilor recoltate secreția vaginală nu rezulta prezența de

spermatozoizi și deci se exclude un raport sexual,

aspect confirmat și

de către I.M.L. lași.

Aceste acte medico -

legale nu au putut fi luate în considerare

cu certitudine având în vedere că inițial partea

vătămată a fost

examinată medicolegal

imediat după comiterea faptei (la câteva ore)

când s-a stabilit că

prezența spermatozoizilor la nivelul vaginului

relevă un raport sexual consumat (au fost recoltate probe din vagin care

au fost examinate). Reanalizarea frotiurilor recoltate din secreția

vaginală

tot de către S.M.L. Suceava nu a fost o probă

solicitată

și admisă de către instanță, proba admisă de către instanță

fiind aceea a efectuării unei expertize

psihiatrice a părții vătămate,

însă S.M.L. Suceava a examinat altceva. I.M.L.

lași a confirmat faptul

că nu s-au

evidențiat spermatozoizi pe frotiurile cu secreție vaginală

examinate

dar numai în condițiile în care recoltarea, colorarea și păstrarea lamelor este

corespunzătoare. Ori, nu s-au dovedit că păstrarea lamelor a fost

corespunzătoare pentru a se

reține cu

certitudine că nu au fost evidențiați spermatozoizi. Faptul că

inculpatul a acționat cu violență asupra părții

vătămate a rezultat din examinarea medico - legală a acesteia chiar imediat

după comiterea

faptei și din care a

rezultat că prezenta o excoriație pe regiunea

suborbitală stângă ce a

putut fi produsă prin lovire cu palma,

concluzie

medico - legală necontestată în nici un fel.

Adăugând la aceasta și

faptul că inculpatul a fost supus testării

poligrafice rezultând că la

întrebările relevante ale cauzei au fost

evidențiate reacții specifice comportamentului

simulat, s-a putut

concluziona că fapta de viol a fost comisă, autorul fiind inculpatul.

În consecință, s-a

solicitat admiterea apelului, desființarea în

totalitate a hotărârii primei

instanțe și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (

1) și (3) C. pen.

Partea vătămată nu a

motivat apelul în scris, la termenul de

soluționare reprezentantul său legal, a solicitat condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, cu precizarea că nu

se pretind despăgubiri civile în cauză.

Analizând apelurile prin

prisma motivelor invocate, în raport de

actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile

art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

curtea a constatat că sunt fondate, din următoarele motive:

Faptul că inculpatul a acționat cu violență

asupra părții

vătămate a rezultat din

examinarea medico - legală a acesteia chiar imediat după comiterea faptei și

din care a rezultat că prezenta o

excoriație

pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi produsă prin

lovire cu palma, concluzie medico - legală

necontestată în nici un fel.

La dosarul cauzei au existat suficiente

probe care au făcut

dovada vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată, soluția de achitare a

acestuia fiind greșită.

Faptul că în noaptea

critică, evenimentele s-au petrecut astfel

cum a relatat partea vătămată și cum s-a reținut și

în actul de sesizare a rezultat cu certitudine din coroborarea următoarelor

mijloace de probă: declarațiile părții vătămate,

ale membrilor familiei

acesteia,

depozițiile martorilor care i-au văzut cei doi deplasându-se împreună în seara

respectivă, concluziile expertizei medico-legale

nr. 476/ A din 26.

09.2006 întocmită de S.M.L. Suceava urmare a

examinării

părții vătămate în aceeași noapte (ora 1.05), rezultatul evaluării psihologice

a acesteia, aspecte din declarațiile inculpatului

care a recunoscut că a condus-o pe partea

vătămată în garsoniera sa

intenționând să întrețină cu aceasta relații

sexuale.

Relevanță în cauză prezintă și împrejurarea

că, în ziua

următoare abuzării sale

sexuale, partea vătămată a fost internată de

urgență cu diagnosticul„ stare confuzională, postintoxicație voluntară

cu H. și R.”.

Susținerile inculpatului

în sensul că partea vătămată a acceptat

propunerea de a întreține relații sexuale, însoțindu-l de bună-voie până

la locuința sa, nu pot fi primite, avându-se în vedere vârsta

fragedă a acesteia în raport de care discernământul

este diminuat, cu

atât mai mult cu

cât partea vătămată prezintă un grad de handicap

mediu, voința sa fiind ușor de înfrânt. Nu poate fi reproșată părții

vătămate

o pasivitate, o lipsă de reacție în cele două momente esențiale, respectiv

deplasarea spre locuința inculpatului și consumarea actului sexual, având în

vedere că situația în care se

afla era una

extremă. Evenimentul s-a petrecut la o oră târzie, partea vătămată fiind prinsă

de mână cu putere de un bărbat matur care sub

imperiul amenințării de a

nu țipa a îndemnat-o să-l urmeze apoi, odată ajunși în garsonieră, a fost

lovită în zona feței pentru că a refuzat să se dezbrace și trântită pe pat,

fiind evident stăpânită de frică, aflată într-un raport inferior de forțe. Așa

se explică de ce în

primul raport de

expertiză se menționează, pe lângă concluziile care

atestă că a fost

lovită și a avut un raport sexual, că nu există

elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea unui viol.

De altfel, în cazul

săvârșirii unei infracțiuni prin constrângere,

cerința legii cu privire la

exercitarea acesteia este îndeplinită și atunci

când victima, în condițiile

concrete în care s-a aflat, dându-și seama că orice rezistență ar fi zadarnică

și că eventual i-ar putea agrava

situația,

nu a opus nici o rezistență făptuitorului.

Pentru argumentele expuse și față de

conținutul probelor care au pus în evidență împrejurările și modalitatea

comiterii faptei, s-a putut trage concluzia că partea vătămată a fost

constrânsă să-l urmeze pe inculpat în garsonieră și că raportul sexual a avut

loc împotriva voinței sale.

Inculpatul a încercat să

acrediteze ideea că afecțiunile de care

suferea partea vătămată și tratamentul pe care

aceasta îl urma au putut determina o prezentare imaginară a faptelor de către

aceasta,

cu un scenariu fabulos

și închipuit.

Ori, s-a constatat a fi real faptul că minora

prezintă un grad de handicap mediu și că suferea de boala ticurilor, dar nu a

existat

nici o dovadă că acest handicap îi

afecta discernământul într-o așa măsură încât să nu poată relata întâmplările

trăite. Dimpotrivă, din

conținutul actelor emise de Comisia pentru

protecția copilului

Suceava, a rezultat că

minora era inclusă într-un plan de recuperare,

recomandarea fiind aceea de a urma învățământul de masă

. De

altfel, însăși inculpatul, o descrie ca pe o fată

normală atunci când afirmă că „din discuțiile și comportamentul părții

vătămate nu mi-am dat seama că aceasta ar suferi de vreo afecțiune

psihică, am constatat că aceasta este puțin

rârâită. Nu am remarcat

nici un tic nervos la partea vătămată”.

În schimb, a afirmat că din comportamentul

părții vătămate,

care stătea singură pe

stradă și chicotea uitându-se la masa unde el

se afla, a tras concluzia

că este genul de fată cu care se poate întreține ușor relații sexuale.

În consecință, s-a apreciat că, fapta

inculpatului care în

seara zilei de 25

septembrie 2006, în jurul orelor 20,30, a acostat-o pe partea

vătămată G.E.l., în vârstă de 13 ani, determinând-o

să-l însoțească în garsoniera sa,

unde prin violență a întreținut cu ea

relații sexuale, întrunește atât

sub aspectul laturii obiective cât și a

celei

subiective elementele constitutive ale infracțiunii de viol, comisă

în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (l)

și (3) C. pen., având în

vedere

vârsta părții vătămate care putea fi ușor dedusă din constituția

plăpândă

ce a exclus posibilitatea de a se aprecia că este mai matură decât în

realitate. De altfel, însăși inculpatul a afirmat în

instanță că „după modul cum arăta partea vătămată, nu mi-am dat

seama

cu exactitate dacă are 18 ani”, îndoiala cu privire la

maturitatea părții vătămate însemnând că a avut și reprezentarea

adevăratei vârste a acesteia, dar cu toate acestea

a comis fapta,

asumându-și riscul de a suporta consecințele ce decurg

din

săvârșirea acesteia. Așa fiind, curtea,

a constatat apelurile fondate,

Ie-a

admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat în

totalitate sentința atacată și în rejudecare, l-a condamnat

pe inculpat pentru infracțiunea de viol, prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (

3) C. pen.,

la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție,

la

individualizarea judiciară s-a ținut seama de gradul de pericol

social ridicat al faptei, împrejurările și

modalitatea comiterii, limitele

de

pedeapsă prevăzute de lege, precum și de persoana inculpatului,

tânăr,

fără antecedente penale, dar cu o poziție procesuală nesinceră.

Prin prisma acestor

criterii s-a apreciat că o pedeapsa privativă

de libertate, stabilită în

cuantumul minim prevăzut, de lege, este de

natură a-și atinge scopul,

acela de prevenție generală și specială. S-a

aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor expres prevăzute de textul de lege incriminator, la stabilirea

conținutului acesteia s-au avut în vedere natura faptei,

dar și jurisprudența în materie, în acord cu cea a

C.E.

D.O.

Ca pedeapsă accesorie, pe durata executării

pedepsei principale inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) și e) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a

constată că partea

vătămată G.E.N., prin

reprezentanți săi legali, s-a

constituit parte civilă cu suma de 10.000

lei daune materiale

reprezentând cheltuieli

de spitalizare, medicamente, deplasarea sa la

spital și a membrilor

familiei și cu suma de 110.000

lei

reprezentând daune morale. Dacă daunele materiale nu au fost

dovedite,

cele morale s-au

justificat

instanța

apreciind că a suferit

o traumă psihică

majoră urmare a săvârșirii faptei de către inculpat,

ce se impune a fi compensată prin obligarea

acestuia la plata unei

sume de bani,

apreciată la un cuantum de 30.000 lei, de natură a

acoperi alături de condamnarea inculpatului,

prejudiciul moral ce i-a

fost cauzat.

Chiar dacă în apel reprezentanta legală a părții vătămate a arătat că nu se mai

solicita despăgubiri civile de la inculpat, față de

dispozițiile art. 17 C. proc. pen.; instanța s-a

pronunțat din

oficiu asupra

reparării pagubei și a daunelor morale.

Astfel, prin decizia

penală nr. 19 din 5 noiembrie 2008 Curtea de Apel

Suceava, a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă

Tribunalul Suceava și partea

vătămată G.E.N.,

împotriva sentinței

penale nr. 208 din 25 iunie 2008 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția

penală. A desființat în totalitate sentința penală nr. 208 din 25 iunie 2008 a

Tribunalului Suceava, și în rejudecare: a

condamnat pe inculpatul

C.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani

închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)

teza

a ll-a,

lit. b) și e) C.

pen. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a

II-

a, lit. b) și e) C. pen.

, a obligat pe inculpat să plătească părții

vătămate G.E.N. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și 1.150 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare; și a obligat pe

inculpat să plătească

statului suma

de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în

fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs

inculpatul C.C.D.,

criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, prin prisma cazurilor

de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., reiterând motivele din

apel, iar

prin apărătorul ales a

solicitat casarea deciziei din apel și menținerea

sentinței fondului și

pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

,

achitarea inculpatului, întrucât fapta prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen., nu există; precum și înlăturarea obligării inculpatului la despăgubiri

civile, motivat de faptul că reprezentanta legală a părții

vătămate, la

instanța de apel a precizat expres că nu solicită despăgubiri civile în cauză.

Examinând decizia atacată prin prisma

cazurilor de casare

prevăzută de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu,

Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda.

Înalta Curte constată că

din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat în cauză,

rezultă că prima instanța

de

control judiciar în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția

inculpatului C.C.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor

prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen., pentru care a fost judecat și

condamnat, în

raport cu situația de fapt corect reținută de către

instanța de apel, prima instanță pronunțând o hotărâre netemeinică

și

nelegală.

Astfel, Înalta Curte a

constatat că în cauză s-a dat eficientă

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor de către instanța de apel, stabilindu-se că

faptele

săvârșite de inculpatul

C.C.D., care în seara zilei

de 25 septembrie

2006, în jurul orelor 20,30, a acostat-o pe partea vătămată

G.E.N., în vârstă de 13 ani, determinând-o să-l

însoțească

în garsoniera sa, unde prin violență a întreținut cu ea

relații sexuale, întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și

a

celei subiective elementele

constitutive ale infracțiunii de viol, comisă

în forma agravantă prevăzută de art. 197 alin. (l) și (3) C. pen., având

în

vedere vârsta părții vătămate care

putea fi ușor dedusă din constituția

plăpândă

ce a exclus posibilitatea de a aprecia că este mai matură

decât în

realitate, faptă pentru care inculpatul a fost judecat și

condamnat, așadar vinovăția acestuia a fost pe

deplin dovedită.

Din probele administrate

în cauză a rezultat contribuția acestuia

la săvârșirea infracțiunilor menționate, acesta

având reprezentarea

faptelor pe

care Ie-a comis, urmărind și acceptând producerea rezultatelor lor.

Așadar, vinovăția

acestuia se susține prin coroborarea

mijloacelor de probă administrate în cauză,

respectiv declarațiile părții

vătămate, ale membrilor familiei acesteia, depozițiile

martorilor care i-

au văzut cei

doi deplasându-se împreună în seara respectivă, concluziile expertizei

medico-legale nr. 476/ A din 26 septembrie 2006 întocmită de S.M.L. Suceava din

care a rezultat că urmare a

examinării

părții vătămate în aceeași noapte (ora 1,05) s-a stabilit că

prezintă o

excoriație pe regiunea suborbitală stângă ce a putut fi

produsă prin lovire cu palma, iar prezența spermatozoizilor la nivelul

vaginului

releva un raport sexual consumat, rezultatul evaluării

psihologice a acesteia, aspecte din declarațiile inculpatului care a

recunoscut că a condus-o pe partea vătămată în garsoniera sa

intenționând

să întrețină cu aceasta relații sexuale, declarația

inculpatului prin care a susținut că „după modul cum arăta partea

vătămată, nu mi-am dat seama cu exactitate dacă

are 18 ani.

Declarația părții

vătămate din care a rezultat

„ în momentul

în care inculpatul, după consumarea actului sexual, s-a deplasat la

baie,

partea

vătămată s-a îmbrăcat, a descuiat ușa și a fugit din

imobilul respectiv, deplasându-se spre domiciliu”,

„în jurul orelor 01,00, a revenit la domiciliu plângând, fiind speriată și a

povestit membrilor familiei ce i s-a întâmplat”.

Relevantă în cauză a fost considerată și

împrejurarea că, în ziua următoare abuzării sale sexuale, partea vătămată a

fost internată de urgență cu diagnosticul„ stare confuzională, postintoxicație

voluntară cu H. și R.”.

Susținerile inculpatului

în sensul că partea vătămată a acceptat

propunerea de a întreține relații sexuale, însoțindu-l de bună-voie până

la locuința sa, nu pot fi primite, avându-se în vedere vârsta

fragedă a acesteia în raport de care

discernământul este diminuat, cu

atât

mai mult cu cât partea vătămată prezintă un grad de handicap

mediu,

voința sa fiind ușor de înfrânt. Nu se poate reproșa părții

vătămate o pasivitate, reprezentanții legali ai

părții vătămate au avut o atitudine corectă în raport cu situația dată, nu a

existat o lipsă de

reacție în cele

două momente esențiale, respectiv deplasarea spre

locuința inculpatului

și consumarea actului sexual, având în vedere

că

situația în care se afla era una extremă. Evenimentul s-a petrecut

la o oră târzie, partea vătămată fiind prinsă de

mână cu putere de un

bărbat matur

care sub imperiul amenințării de a nu țipa a îndemnat-o să-l urmeze apoi, odată

ajunși în garsonieră, a fost lovită în zona feței

pentru că a refuzat să se dezbrace și trântită pe

pat, fiind evident

stăpânită de frică, aflată într-un raport inferior de

forțe. Așa s-a

explicat de ce în primul

raport de expertiză s-a menționat, pe lângă

concluziile care atestă că a

fost lovită și a avut un raport sexual, că

nu

există elemente medico - legale care să pledeze pentru comiterea

unui

viol. În mod corect nu s-a dat credibilitate unei probe administrate după mai

mult de 1 an de la data când s-a reclamat violul, respectiv expertiza medico

legală a S.M.L. Suceava nr. 445/ P din 5 decembrie 2007, în defavoarea celei

întocmite imediat după comiterea faptei și examinarea corpului părții vătămate,

în condițiile în care nu exista nici o certitudine că păstrarea lamelelor pe

care

inițial s-au decelat spermatozoizi a

fost corespunzătoare.

Privitor la această expertiză s-a reținut că

obiectivele stabilite de instanță vizau expertizarea psihiatrică a părții

vătămate și

nicidecum reexaminarea

frotiurilor efectuate din secreția vaginală

recoltată de la partea vătămată, fiind surprinzător că medicul legist,

din

proprie inițiativă, a procedat la reanalizarea acestora, concluzionând asupra unui

lucru care nu i s-a cerut. În schimb deși

partea

vătămată s-a prezentat în fața medicului legist și a doi medici

de neuropsihiatrie infantilă în vederea întocmirii

aceluiași raport, nu s-

a concluzionat privitor la obiectivele stabilite

și anume evaluarea

psihică a părții

vătămate, dacă aceasta prezintă traume specifice unui

abuz sexual, dacă există legătură de cauzalitate

între aceste traume

și evenimentul din 25 septembrie 2006 și dacă

afecțiunea de care suferă partea vătămată ar putea fi confundată cu traumele

specifice unui abuz sexual.

Deși, așa cum s-a

arătat, expertiza nu a avut ca obiective

reanalizarea frotiurilor efectuate din secreția vaginală a părții

vătămate, față de cele afirmate în raportul

întocmit la 5 decembrie 2007, la

solicitarea

apărătorului inculpatului, instanța a cerut I.M.L. Suceava să

precizeze concluziile reanalizării lamelelor dacă

odată cu trecerea

timpului acestea nu suferă modificări. La data de 13

februarie 2008

, S.M.L. Suceava a confirmat

că lamelele au fost reanalizate la

5

decembrie 2007, nedetectându-se spermatozoizi, că acestea după colorare,

nu comportă modificări în timp, fiind păstrate în

histotecă 20 ani de la

data efectuării.

Urmare a răspunsului dat de S.M.L. Suceava, instanța a admis proba cu

efectuarea unei expertize medico - legale de către

I.M.L. lași,

instituție care, cu adresa nr. 12219 din 21 aprilie 2008, a

confirmat concluziile raportului din data de 05.

12.2007, precizându-se totodată că „dacă recoltarea, colorarea și păstrarea

lamelor este

corespunzătoare,

modificările datorate trecerii timpului sunt minore și

permit citirea

lor și după intervale mari de timp”. Față de cele

expuse, curtea de apel în mod corect a apreciat că, la soluționarea

cauzei nu puteau fi avute în vedere actele

medico-legale care

concluzionează în

sensul inexistenței vreunui raport sexual, acestea

fiind în flagrantă contradicție cu celelalte probe

administrate în cauză

și care sunt de natură a convinge instanța asupra

vinovăției inculpatului. Faptul că inculpatul nu a fost în totalitate sincer în

declarațiile sale a rezultat și din

împrejurarea că, fiind supus testului

poligraf a rezultat că prezintă

reacții specifice comportamentului

simulat.

De altfel, pe lângă probele care au dovedit fără putință de

tăgadă că el este autorul infracțiunii, este și

greu de crezut că, odată

luată

hotărârea de a întreține relații sexuale cu partea vătămată,

inculpatul se putea răzgândi doar pentru motivul

că aceasta a refuzat

să facă duș.

Cu privire la

despăgubirile civile la care inculpatul a fost obligat,

către partea vătămată, Înalta Curte constată că, în

mod corect instanța de apel conformându-se dispozițiilor art. 17 C. proc. pen.,

s-a pronunțat din oficiu asupra reparării pagubei și a

daunelor morale, iar cuantumurile stabilite au fost corect evaluate,

astfel

că nici această critică nu poate fi primită.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva

deciziei penale nr. 19 din 05 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția

minori și familie.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat

C.C.D. urmează a fi obligat la plata sumei de 300

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.

C.D., împotriva deciziei penale nr. 19 din 05 noiembrie

2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori

și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2009.