ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310 din 6

noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul A.P. la: 5

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d)

și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189

alin. (2) C. pen. S-a dispus, conform art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor menționate.

S-a constatat că partea vătămată

V.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în seara zilei de 28 martie 2003, inculpatul în stare de

ebrietate a acostat-o pe minora V.C., elevă în clasa a 8-a, care se întorcea de

la școală, a dus-o cu forța în curtea fostului C.A.P. din comună, unde prin

constrângere și violență a încercat să o violeze, fiind însă surprins și oprit

de paznicul P.C. În continuare inculpatul a dus-o pe minoră într-o gheretă din

aceeași curte, unde a sechestrat-o circa 8 ore, timp în care a încercat din nou

să întrețină raport sexual fără să reușească datorită împotrivirii victimei,

cât și a stării de ebrietate. În jurul orei 4,30, minora a reușit să fugă din

gheretă.

Prin decizia penală nr. 385 din 22

decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a admis apelul declarat

de parchet, s-a casat sentința primei instanțe și constatându-se că pedeapsa de

4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate este

nelegală fiind sub limita minimă prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., s-a

majorat la 7 ani închisoare, urmând ca în conformitate cu art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul să execute această pedeapsă. Apelul inculpatului a fost

respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Faptele comise de inculpat, în

împrejurările descrise în hotărârile pronunțate au fost dovedite cu probele

administrate în cauză, ele fiind de altfel, recunoscute de inculpat.

La aplicarea pedepselor de 5 ani și

respectiv, de 7 ani închisoare, situate la limita minimă prevăzută de lege, s-a

ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Având

în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite

împotriva unei minore în vârstă de 14 ani nu este cazul să se micșoreze

cuantumul pedepselor aplicate, care potrivit art. 52 C. pen., trebuie să asigure

reeducarea făptuitorului și prevenirea comiterii altei infracțiuni.

Recursul inculpatului se va respinge

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 385 din 22 decembrie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 aprilie 2003 la 5 martie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2004.