ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 310 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul A.P. la: 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. S-a dispus, conform art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor menționate. S-a constatat că partea vătămată V.C.

nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în seara zilei de 28 martie 2003, inculpatul în stare de ebrietate a acostat-o pe minora V.C., elevă în clasa a 8-a, care se întorcea de la școală, a dus-o cu forța în curtea fostului C.A.P. din comună, unde prin constrângere și violență a încercat să o violeze, fiind însă surprins și oprit de paznicul P.C. În continuare inculpatul a dus-o pe minoră într-o gheretă din aceeași curte, unde a sechestrat-o circa 8 ore, timp în care a încercat din nou să întrețină raport sexual fără să reușească datorită împotrivirii victimei, cât și a stării de ebrietate. În jurul orei 4,30, minora a reușit să fugă din gheretă.

Prin decizia penală nr. 385 din 22 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a casat sentința primei instanțe și constatându-se că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate este nelegală fiind sub limita minimă prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., s-a majorat la 7 ani închisoare, urmând ca în conformitate cu art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute această pedeapsă. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră. Recursul inculpatului nu este fondat. Faptele comise de inculpat, în împrejurările descrise în hotărârile pronunțate au fost dovedite cu probele administrate în cauză, ele fiind de altfel, recunoscute de inculpat.

La aplicarea pedepselor de 5 ani și respectiv, de 7 ani închisoare, situate la limita minimă prevăzută de lege, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite împotriva unei minore în vârstă de 14 ani nu este cazul să se micșoreze cuantumul pedepselor aplicate, care potrivit art. 52 C. pen., trebuie să asigure reeducarea făptuitorului și prevenirea comiterii altei infracțiuni. Recursul inculpatului se va respinge cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 385 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 aprilie 2003 la 5 martie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2004.