ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65 din 25

februarie 2003, Tribunalul Botoșani, l-a condamnat pe inculpatul C.M.E. la

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. și respectiv 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă perioada executată în

stare de arest preventiv de la 23 noiembrie 2002 la zi, cu mențiunea stării de

arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată L.P.

nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a hotărât următoarele:

La data de 21 noiembrie 2002, în

jurul orei 1,00, inculpatul C.M.E., după ce a consumat împreună cu alte

persoane băuturi alcoolice și s-a despărțit de acestea, a pătruns fără drept în

curtea locuinței părții vătămate L.P., și de aici în casa unde aceasta dormea

și a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta.

Întrucât se afla în stare avansată

de ebrietate, iar partea vătămată a opus rezistență și i-a spus inculpatului să

ia banii pe care îi avea într-o valiză, dar să o lase în pace, acesta a început

să caute la locul indicat și printre alte bunuri din casă, în final sustrăgând

din cuptorul de la aragaz un pachet de bomboane și unul de halva.

Situația de fapt astfel reținută a

fost dovedită cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei și

recunoașterile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei

până la limita minimă prevăzută de lege.

Prin decizia penală nr. 136 din 5

mai 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat,

motivând că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul C.M.E., care prin apărătorul său, a criticat hotărârea atacată,

pentru motivul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14, solicitând

în esență, reducerea pedepsei.

Recursul urmează să fie admis pentru

următoarele considerente:

Examinând critica formulată, în

raport de actele existente la dosarul cauzei și prevederile legale, Curtea

Supremă de Justiție constată că instanțele au făcut o greșită individualizare a

pedepselor atunci când au stabilit într-un cuantum nejustificat de mic (2 ani

închisoare) pedeapsa pentru infracțiunea gravă săvârșită de inculpat, respectiv

tentativă de viol asupra unei persoane în vârstă de 80 de ani, în raport de

pedeapsa aplicată într-un cuantum nejustificat de mare, 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie săvârșită de același inculpat, având un prejudiciu

modic, respectiv, o pungă de bomboane și una de halva.

Cum însă, doar inculpatul a

exercitat calea de atac a recursului, iar în raport de dispozițiile art. 385

8

C. proc. pen., nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac (în

sensul reindividualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la

infracțiunea de viol, în sensul majorării), pentru o judicioasă individualizare

a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., instanța supremă

apreciază că, față de prejudiciul modic cauzat de inculpat prin săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie (respectiv o pungă de bomboane și una de halva), se

impune aplicarea dispozițiilor art. 74 pct. 2 C. pen. și reducerea pedepsei

pentru această infracțiune de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

În consecință, pentru considerentele

mai sus-expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpat, și va proceda conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.M.E. împotriva deciziei penale nr. 136 din 5 mai 2003 a Curții de

Apel Suceava.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 65 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Botoșani

numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.M.E.

pentru infracțiunea de tâlhărie.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen. și repune pedepsele aplicate în individualitatea lor după cum

urmează:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C.

pen.;

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen.

Reține aplicarea art. 74 pct. 2 C.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. și condamnă inculpatul la 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

Deduce reținerea și arestarea

preventivă de la 23 noiembrie 2002, la 23 septembrie 2003.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.