ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.10.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2011

HOTĂRÂRE

04.10.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A) Prin rechizitoriul nr. 87/P/2006, din data de 19 septembrie 2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpații minori P.V. și S.C., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a)), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., reținându-se că în noaptea de 22/ 23 iulie 2006 partea vătămată G.O., martorul I.P.C., împreună cu inculpații se aflau la barul „F." din localitatea Moftinu Mare, unde, era organizată o discotecă. Au consumat împreună băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 3:00 - 3:30 dimineața inculpații împreună cu partea vătămată și martorul cad de acord ca martorul I.P.C. care se afla în vădită stare de ebrietate, să fie condus la locuința inculpatului P.V., ai cărui părinți erau în străinătate, loc în care acesta să rămână până își va reveni din beție. Conform înțelegerii martorul împreună cu partea vătămată au pornit împreună spre locuința inculpatului P.V., timp în care cei doi inculpați au rămas la bar. în timp ce consumau împreună băuturi alcoolice la bar, cei doi inculpați au convenit să se deplaseze și ei la locuința inculpatului P.V. și să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată G.O..

Astfel, în jurul orelor 4:00 dimineața, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința inculpatului P.V. și i-au găsit atât pe martor, cât și pe partea vătămată întinși pe pat, îmbrăcați, în prima încăpere a imobilului.

Profitând de faptul că în încăpere lumina era stinsă, inculpatul P.V. a încercat să se așeze peste partea vătămată, care se afla întinsă pe pat, dar aceasta a opus rezistență și a reușit să-l îndepărteze. In acel moment martorul I.P.C. s-a trezit și conform celor declarate ulterior, s-a dus în ultima cameră unde s-a culcat și a adormit.

Profitând de faptul că partea vătămată a rămas singură, cei doi inculpați au determinat-o să treacă în următoarea cameră, loc în care inculpatul S.C. folosind forța fizică, ajutat fiind și de inculpatul P.V., care i-a imobilizat părții vătămate brațele, inculpatul S.C. a reușit să întrețină un raport sexual normal, complet cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia.

După ce inculpatul S.C. a terminat actul sexual, inculpatul P.V. a întreținut un raport sexual scurt și incomplet cu partea vătămată, motivând că din afara locuinței se auzeau mai multe voci de persoane, una dintre ele fiind a mătușii părții vătămate.

Imediat a fost forțată ușa de acces în locuință, care fusese asigurată din interior de către inculpatul P.V., iar martora M.R., mătușa părții vătămate, împreună cu martorii M.C., U.C. și F.H. au pătruns în interior. De frică inculpatul P.V. s-a ascuns sub patul din camera alăturată, iar inculpatul S.C. a părăsit locuința fugind în grădina casei, loc în care a rămas ascuns până la plecarea părții vătămate și a martorilor.

Mătușa părții vătămate a fost alertată de mesajul trimis pe telefonul mobil de către partea vătămată în timp ce unul dintre inculpați întreținea cu ea raport sexual.

La data săvârșirii faptei atât inculpații, cât și partea vătămată și martorul I.P.C. se aflau sub influența băuturilor alcoolice.

La data săvârșirii faptei inculpatul P.V. avea 14 ani și 8 luni, iar inculpatul S.C. avea 15 ani și 9 luni, astfel încât amândoi erau minori sub 16 ani. De asemenea, partea vătămată G.O. avea 12 ani și 9 luni.

S-a reținut că faptele inculpaților P.V. și S.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.

în cauză s-au efectuat expertize medico - legale psihiatrice, precum și referate de evaluare pentru amândoi inculpații minori și s-a concluzionat că amândoi au săvârșit fapta pe fondul carențelor educaționale.

Partea vătămată G.O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000.000 lei.

Potrivit rechizitoriului, faptele inculpaților se dovedesc prin: procesul verbal sau rezoluția de începere a urmăririi penale; plângerea penală sau denunțul; declarațiile părții vătămate; alte acte medicale privind partea vătămată; declarațiile învinuiților/ inculpaților; declarațiile martorilor;cazier judiciar; examinări medico-legale, expertiza medico-legală psihiatrică, acte medicale privind pe inculpați; anchetă socială; plângeri împotriva actelor de urmărire penală și actele de soluționare a acestora; proceduri de citare; delegațiile apărătorilor; prezentarea materialului de urmărire penală.

B) prin sentința penală nr. 150 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 3832/83/2007, în baza art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2), art. 100 și 109, alin. (1) C. pen., au fost condamnați inculpații minori:

- P.V., fiul lui V. și M., și S.C., fiul lui D. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de viol la câte o pedeapsă de:

- 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza II, și art. 64 lit. b)) și d) C. pen., pe o durată de 3 ani potrivit art. 65 C. pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților pe durata executării pedepselor, după ajungerea acestora la majorat, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza II și art. 64 lit. b) și d) C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul P.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.M. și inculpatul S.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M., să plătească fiecare, câte 15.000 lei (RON), părții civile G.O.C., reprezentată prin M.R.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru inculpați, conform delegației nr. 2536/2007, avocat G.O., iar în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.M. și inculpatul S.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M. să plătească statului, fiecare, câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații și partea vătămată sunt din aceeași localitate Moftinu Mare și se cunoșteau de mai mult timp. În data de 22 iulie 2006 la barul „F." din localitatea Moftinu Mare era organizată o discotecă la care au participat mai multe persoane printre care se aflau cei doi inculpați P.V. și S.C., partea vătămată G.O.C., martorii I.P.C., M.R. și ceilalți martori indicați în rechizitoriu, precum și alte persoane.

Din declarația martorei M.R. a rezultat că aceasta se afla cu un grup de alte persoane la o masă separată, inculpații împreună cu alți băieți în altă parte a încăperi la o altă masă, iar partea vătămată de asemenea cu un alt grup de persoane, fiecare grup constituit separat. în aceste împrejurări, după cum declară martora, s-au consumat băuturi alcoolice, în special de băieți. Pe acest fond, I.P.C. a devenit în stare de ebrietate astfel că partea vătămată care îl cunoștea de mai mult timp și era în relații apropiate i-a propus să-l ducă acasă însă acesta a refuzat să meargă acasă de frica părinților, motiv pentru care au plecat împreună la locuința inculpatului P.V. întrucât locuința acestuia era neocupată, restul membrilor de familie fiind plecați.

Așa cum s-au înțeles cei doi, s-au deplasat la locuința lui P.V. unde s-au culcat pe un pat întrucât martorul I.P.C. era în stare avansată de ebrietate.

Din declarațiile inculpaților P.V. și S.C., date în faza de urmărire penală, a rezultat că după plecarea celor doi de la discotecă s-au înțeles să meargă și ei la locuință unde se aflau partea vătămată și cu I.P.C. pentru a întreține cu aceasta relații sexuale.

Din relatările inculpatului S.C. a rezultat că acesta a aflat de la coinculpatul P.V. că martorul I.P.C. i-a mai cerut cheile de la locuință spre a merge împreună cu partea vătămată în locuință și că ar fi avut raporturi sexuale împreună, fapt însă care nu a fost dovedit astfel că doar coroborat cu raportul medico-legal din care rezultă că minora prezintă o deflorare veche se apreciază că cele relatate de inculpatul S.C. ar corespunde adevărului.

Aproximativ după 20 de minute de la plecarea părții vătămate împreună cu martorul I.P.C., aceasta fiind în jurul orelor 3,30 - 4,00 în dimineața zilei de 23 iulie 2006, inculpații P.V. și S.C. s-au deplasat la locuința unde se aflau cei doi, partea vătămată și martorul I.P.C., unde au găsit ușa închisă cu zăvorul însă au reușit să-l deschidă, după care au pătruns în antreu primul fiind P.V., iar apoi S.C., care după intrare a închis ușa cu zăvorul. De aici s-au deplasat în cameră unde au găsit pe cei doi întinși pe pat, martorul I.P.C. dormind l-au trezit pe acesta care buimăcit de somn și de băutură s-a sculat și s-a dus într-o altă încăpere. S-a precizat că imobilul în care se aflau este compus din 6 încăperi, cu posibilitatea de a intra dintr-o încăpere în alta.

Lumina din cameră era stinsă, inculpatul P.V. s-a culcat pe pat lângă partea vătămată G.O.C. după care a încercat să se urce pe aceasta, dar partea vătămată a opus rezistență și în aceste împrejurări a plecat în altă încăpere unde inculpatul S.C. ajutat de către coinculpatul P.V. a violat-o.

Așa cum a declarat inculpatul P.V., declarație confirmată și de către coinculpatul S.C. primul care a încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată a fost P.V., însă acesta nu a reușit datorită opoziției părții vătămate după care coinculpatul S.C. a prins-o de mână, a dus-o într-o altă cameră unde a trântit-o pe pat și a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta. Întrucât partea vătămată s-a opus, a intervenit coinculpatul P.V. care a imobilizat-o prinzând-o de mână și în aceste condiții inculpatul S.C. a întreținut raport sexual cu minora.

După realizarea raportului sexual a intervenit inculpatul P.V. care l-a dat de o parte pe coinculpatul S.C. și cu toată împotrivirea părții vătămate a întreținut la rândul său relații sexuale cu aceasta.

În aceste împrejurări partea vătămată a reușit să-l determine pe inculpatul S.C. să-i restituie telefonul mobil pe motiv că vrea să lumineze camera, reușind însă să dea un apel telefonic către mătușa sa, martora M.R. prin care-i transmitea că se află la V. (este vorba de locuința inculpatului P.V.), că este în necaz și că vor să o violeze.

La primirea apelului telefonic, martora M.R. împreună cu martorii F.H., U.C., M.C.S. s-au deplasat de îndată la locuința inculpatului P.V. unde au găsit casa în întuneric și dând ocol casei au încercat să vadă dacă se află cineva înăuntru făcând gălăgie și strigând pe partea vătămată după care au forțat ușa de la intrare și au pătruns în locuință. în acest timp inculpații au părăsit locuința, după afirmația martorii, prin escaladarea geamului, fără însă a fi văzuți.

Odată pătrunși în locuință au găsit acolo pe partea vătămată așezată pe podea plângând iar martorul I.P.C. se găsea pe un pat unde dormea fiind beat. După ce a fost trezit cu greu, s-a constatat că acesta nu a știut nimic despre cele întâmpla, neputând da nici un fel de relații, aceasta fiind și datorită faptului că era încă beat.

Partea vătămată, după intrarea martorilor în locuință, a leșinat fiind nevoită a fi prinsă în brațe și dusă de către martorul U.C.

Martorii care au găsit-o pe partea vătămată arată faptul că era foarte agitată, stresată, tremura, era marcată de cele întâmplate, și-a pierdut cunoștința, a reușit doar să le spună că cei doi inculpați au violat-o.

După ce martorul I.P.C. a ieșit din locuință, acesta s-a întâlnit cu inculpatul S.C. în curte care i-a spus să nu anunțe poliția despre cele întâmplate, fapt însă care nu a putut fi probat, rezultând doar din declarația acestui martor.

Din examinarea medico - legală efectuată de la Serviciul de Medicină Medico - Legală Satu Mare a rezultat că partea vătămată G.O.C. fiind examinată la data de 25 iulie 2006 s-a constatat că prezintă o excoriație veche la cotul stâng care s-a putut produce cu circa 5-6 zile înainte, mai prezenta o deflorare veche incompletă, raportul medico - legal nefiind edificator în cauză cu privire la infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Inculpații au recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise mai sus însă ulterior au plecat din țară, P.V. fiind plecat în Italia încă din anul 2006, iar S.C. a plecat în Franța fiind înregistrat ca ieșit din țară prin Vama Petea la data de 16 august 2006, astfel că aceștia nu au mai putut fi audiați ulterior, sustrăgăndu-se de la judecată.

Partea vătămată, de asemenea a plecat și s-a stabilit în Ungaria, însă a fost prezentă în instanță unde și-a susținut declarația dată în faza de urmărire, confirmând faptul că a fost violată de către cei doi inculpați și constituirea de parte civilă față de aceștia.

Din expertiza medico-legală efectuată, privind pe cei doi inculpați, a rezultat că aceștia aveau discernământul păstrat raportat la faptele de care au fost învinuiți însă în limitele vârstei acestora.

Cu privire la învinuirea adusă inculpaților, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpații au săvârșit fapta de viol cu care au fost acuzați iar partea vătămată a fost afectată psihic și fizic de pe urma faptei inculpaților.

Instanța de fond a reținut că inculpații sunt minori, ca de altfel și partea vătămată, inculpatul P.V. împlinind anul acesta vârsta de 17 ani, iar inculpatul S.C. 18 ani, astfel că față de aceștia nu este eficientă luarea unei măsuri educative de internare într-un centru de reeducare. Faptele inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel de faptă afectând în mod substanțial persoana vătămată și având o rezonanță negativă în rândul populației iar faptul că inculpații au părăsit țara, sustrăgându-se de la judecată, determină ca instanța să aplice față de aceștia măsuri severe de sancționare.

Așa cum s-a reținut și descris mai sus, activitatea infracțională a inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. Față de inculpați sunt aplicabile și dispozițiile art. 99 alin. (2), art. 100 și 109 alin. (1) C. pen., inculpații fiind minori la data săvârșirii faptei, sub 16 ani.

Reținând vinovăția inculpaților, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de aceștia, limitele de pedepse prevăzute de lege, care potrivit art. 197 alin. (2) și alin. (3) teza I C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) C. pen. sunt de la 5 ani la 12 ani și 6 luni închisoare, reținând însă și faptul că inculpații sunt minori sub 16 ani la data săvârșirii faptei, provin din familii dezorganizate, prezintă carențe educaționale, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. instanța de fond i-a condamnat pe fiecare inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la câte o pedeapsă de câte 7 ani închisoare fiecare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, art. 64 lit. b) și d) C. pen., potrivit art. 65 C. pen., făcând aplicarea disp.art. 197 alin. (2) și alin. (3) teza I C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 99 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților pe durata executării pedepsei și numai după împlinirea de către aceștia a vârstei de 18 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, art. 64 lit. b) și d) C. pen.

Instanța de fond, la individualizarea pedepsei, a avut în vedere faptul că în raport de persoana inculpaților, pericolul social al infracțiunilor, urmările acestora, faptul că s-au sustras de la judecată, precum și persoana inculpaților, vârsta acestora, lipsa de antecedente penale și recunoașterea acestora într-o primă fază de audieri.

Cu privire la aplicarea pedepsei complementare și accesorii instanța a avut în vedere faptul că infracțiunile reținute în sarcina acestora prezintă un grad ridicat de pericol social cu impact deosebit de negativ asupra populației ceea ce face ca să fie excluși un anumit timp de la exercițiul unor drepturi fiind nedemni de aceasta, instanța apreciind că această decizie fiind în concordanță cu practica C.E.D.O., atât în materie de minori cât și cu privire la exercitarea drepturilor esențiale.

în cauză partea vătămată G.O.C. s-a constituit parte civilă față de inculpați cu suma de 500.000.000 lei Rol cu titlu de daune morale.

Instanța de fond, ținând cont de consecințele faptelor inculpaților, impactul asupra părții vătămate, consecințele traumatizante psihic suferite de către aceasta, confirmate în parte de către martorii audiați în cauză, a apreciat că totuși o sumă de 30.000 RON ar fi suficientă pentru o reparare materială a prejudiciului moral suferit. Drept urmare, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 1000 alin. (2) C. civ. au fost obligați inculpatul P.V. ca în solidar cu partea responsabilă civilmente P.M., mama acestuia, și de asemenea pe inculpatul S.C., pe acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente S.M., să plătească fiecare câte 15.000 RON despăgubiri civile cu titlu de daune morale părții vătămate Gaspar Orsyolya Csilla. La cuantificarea daunelor morale s-au avut în vedere traumele psihice la care a fost supusă partea vătămată atât în perioada desfășurării activității infracționale cât și pe viitor, precum și practica judiciară în materie.

C) prin decizia penală nr. 19/ A din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală în dosar nr. 3823/83/P/2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații P.V. și S.C. împotriva sentinței penale nr. 150 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost desființată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, ținându-se seama de considerentele deciziei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut că potrivit art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., o hotărâre penală este supusă desființării în cazul în care există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen. „ asistența juridică este obligatorie când inculpatul este minor", iar conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. încălcarea dispozițiilor relative la prezența inculpaților și asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, atrage sancțiunea nulității absolute, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare din oficiu. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții rezultă că, potrivit legii române, în cazul inculpatului mi nor, se prezumă în mod absolut că interesele justiției reclamă acordarea asistenței juridice din oficiu, atunci când acesta nu are posibilitate de a-și angaja un apărător ales.

în cauza de față, instanța de apel a constatat că inculpații (amândoi minori) au, în mod vădit, interese procesuale contrare, întrucât inculpatul Pritogan Vasile îl face vinovat de săvârșirea faptei pe inculpatul S.C. și invers, declarațiile respective din timpul urmăririi penale nefiind niciodată retractate de către vreun inculpat. Cu toate acestea, la judecata pe fond a cauzei, ambii inculpați au fost asistați juridic de către același avocat desemnat din oficiu.

Or, dreptul la apărare, inclusiv cel asigurat din oficiu, astfel cum este recunoscut de dispozițiile art. 6 pct. 3 lit. c) din C.E.D.O., trebuie să aibă un caracter efectiv, iar nu unul formal.

în speță, în opinia instanței de apel, apărarea asigurată de avocatul din oficiu cu ocazia judecării pe fond a cauzei, nu a fost efectivă, de vreme ce acesta a fost pus în situația de a susține poziții procesuale în mod vădit contrare. în consecință, instanța a constatat că, în fapt, instanța de fond nu a respectat dreptul inculpaților la o apărare efectivă, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate în aceste condiții, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, instanța de apel a admis recursurile inculpaților, a desființat în întregime hotărârea instanței de fond și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, respectiv Tribunalul Satu Mare.

D) în rejudecarea cauzei penale, prin sentința penală nr. 237 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 3823/83/2007 s-au dispus următoarele:

1) În baza art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și raportat la art. 100,109 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 74, art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de viol la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, executarea începând cu data la care acesta împlinește vârsta de 18 ani.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 110 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale, iar in baza art. 71 alin. (5) C. pen. si a pedepselor accesorii, pe durata prevăzută de art. 110 C. pen. stabilind 5 ani termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 C. pen. pe durata executării pedepsei.

2) În baza art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și raportat la art. 100, art. 109 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de viol la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. cu aplic.art. 110 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale, iar in baza art. 71 alin. (5) C. pen. și a pedepselor accesorii, pe durata prevăzută de art. 110 C. pen., stabilind 5 ani termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, 1000 alin. (2) C. civ. a fost obligat inculpatul P.V., în solidar cu partea responsabil civilmente P.M. și pe inculpatul S.C. VASILE, în solidar cu partea responsabil civilmente S.M., să plătească părții civile G.O.C. câte 15.000 lei RON, despăgubiri civile.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 300 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat B.A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie, nr. 746/2009.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 300 lei RON, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat C.C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie, nr. 853/2009.

În baza art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen. au fost obligați inculpatul P.V., în solidar cu partea responsabil civilmente P.M. și inculpatul S.C.V., în solidar cu partea responsabil civilmente S.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 600 lei fiecare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță care a rejudecat cauza penală a constatat următoarele:

Vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu atât mai mult cu cât aceștia au recunoscut faptele în cursul urmăririi penale, în cauza fiind administrate probe din care rezultă cu certitudine vinovăția acestora. Astfel, martorii I.P.C., I.C., M.R., M.C.S., audiați în fata instanței, au susținut în totalitate situația de fapt expusă în rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de 19 septembrie 2007 (Dosar nr. 687/P/2006).

1) În drept, s-a reținut că fapta inculpatului minor P.V. de a întreține în noaptea de 22/23 iulie 2006 relații sexuale cu minora G.O. împotriva voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și rap. la art. 100, art. 109 alin. (1) C. pen.

Din expertiza medico - legala psihiatrica și din referatul de evaluare rezulta ca inculpatul P.V., raportat la fapta pentru care a fost trimis in judecata a avut discernământul păstrat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.: gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ mare raportat la valoarea sociala ocrotită în dispoziția legală încălcată de către inculpat; modul si împrejurările concrete in care a fost săvârșită infracțiunea; persoana inculpatului, care nu are antecedente penale si este minor; limitele speciale ale pedepsei, conform prev. Codului penal, instanța urmând a stabili o pedeapsa intre limitele speciale prevăzute de Codul penal in cazul pedepselor aplicate minorilor conform dispozițiilor art. 109 C. pen.

Față de cele ce preced, inculpatul fiind minor, fără antecedente, instanța de fond a apreciat ca se impune reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., cu aplicarea art. 110 C. pen., în sensul de a dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata prevăzută de art. 110 C. pen., stabilind 5 ani termen de încercare având convingerea că și in acest mod pedeapsa își va realiza scopul educativ prevăzut de ar. 52 C. pen. și pe viitor inculpatul nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării acestei pedepse, astfel cum este ea reglementata de art. 83 C. pen., în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.

S-a menționat că, potrivit deciziei nr. LI (51) a înaltei Curți de Casație si Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul in interesul legii, s-a stabilit ca pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) si b) C. pen. este aplicabilă si inculpaților minori, pedeapsa a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, instanța făcând aplicarea disp.art. 71 C. pen. a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și lit. b)) C. pen. pe durata executării pedepsei, executarea începând cu data la care acesta împlinește vârsta de 18 ani, dar raportat la modul de executare a pedepsei principale-cu suspendare, va face aplicarea disp.art. 71 alin. (5) C. pen. dispunând suspendarea si a pedepselor accesorii.

2) În drept, s-a reținut de instanța de fond că fapta inculpatului minor S.C., de a întreține în noaptea de 22/ 23 iulie 2006 relații sexuale cu minora G.O. împotriva voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și rap. la art. 100, art. 109 alin. (1) C. pen.

Din expertiza medico-legala psihiatrica și din referatul de evaluare rezulta ca inculpatul S.C. raportat la fapta pentru care a fost trimis in judecata a avut discernământul păstrat.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.: gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ mare, raportat la valoarea sociala ocrotita in dispoziția legală încălcată de către inculpat; modul si împrejurările concrete in care a fost săvârșita infracțiunea; persoana inculpatului, care nu are antecedente penale si este minor; limitele speciale ale pedepsei, conform prevederilor Codului penal, instanța urmând a stabili o pedeapsa intre limitele speciale prevăzute de Codul penal in cazul pedepselor aplicate minorilor,conf.disp.art. 109 C. pen.

Față de cele ce preced, inculpatul fiind minor, fără antecedente penale, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., cu aplicarea art. 110 C. pen. în sensul că a dispus suspendarea condiționata a executării acesteia pe durata prev. de art. 110 C. pen., stabilind 5 ani termen de încercare, având convingerea ca si in acest mod pedeapsa își va realiza scopul educativ prevăzut de ar.52 C. pen. si pe viitor inculpatul nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală.

Având în vedere decizia nr. LI (51) a înaltei Curți de Casație si Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap.la art. 64 lit. a) si b) C. pen. este aplicabila si inculpaților minori, pedeapsa a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, instanța de fond făcând aplicarea disp.art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II si lit. b). C. pen. pe durata executării pedepsei, executarea începând cu data la care acesta împlinește vârsta de 18 ani, dar raportat la modul de executare a pedepsei principale-cu suspendare, va face aplicarea disp.art. 71 alin. (5) C. pen. dispunând suspendarea si a pedepselor accesorii.

Cu privire la constituirea de parte civilă instanța a soluționat-o prin prisma dispozițiilor art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ. (inculpații fiind minori, aflați în întreținerea părinților) care prevăd că orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara si omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa dar si pentru acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

În speță, s-a apreciat că prejudiciile părții civile au fost cauzate de către inculpați prin fapta lor, fiind de netăgăduit că aceștia i-au cauzat părții civile - cu atât mai mult cu cât aceasta este minora - o suferință morală, de natura a determina acordarea de către instanță a daunelor morale, astfel că, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, art. 1000 alin. (2) C. civ. instanța l-a obligat pe inculpatul P.V., în solidar cu partea responsabil civilmente P.M. și pe inculpatul S.C.V., în solidar cu partea responsabil civilmente S.M., să plătească părții civile G.O.C. câte 15.000 lei RON, despăgubiri civile.

Instanța de apel a apreciat că au fost respectate dispozițiile procesuale care garantează drepturile inculpaților pe parcursul desfășurării procesului penal si cu privire la aflarea adevărului, fiind respectat si dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 alin. (1) din Convenție, întrucât hotărârea a fost pronunțată de instanța independenta si in termen rezonabil (cauza fiind și în rejudecare) dar având in vedere complexitatea cauzei, respectiv, obiectul cauzei, faptul ca au fost 2 inculpați, că nu au existat perioade semnificative de inactivitate si chiar si raportat la momentul de la care se socotește "termenul rezonabil" in jurisprudența constanta a Curții Europene a Dreptului Omului - fiind momentul la care o persoana este pusa sub acuzare - acest moment fiind evident și în prezenta speța anterior sesizării instanței, dar chiar și în aceste condiții cauza a fost soluționată în termen apreciat rezonabil in jurisprudența curții. Inculpații au beneficiat de dreptul la apărare, deși nu si-au angajat apărător ales, dar instanța a desemnat in vederea realizării apărării fiecăruia câte un apărător din oficiu, raportat la decizia nr. 19/A/2009 a Curții de Apel Oradea, care i-a reprezentat la toate termenele de judecata, iar inculpaților nu li s-au acordat cuvântul în dezbateri, din motive neimputabile instanței, reținând că aceștia nu s-au prezentat, fiind plecați în străinătate.

E) împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.V., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către Tribunalul Satu Mare.

În susținerea motivelor de apel, apărătorul inculpatului apelant a arătat că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută, întrucât judecarea inculpatului în primă instanță a avut loc fără citarea inculpatului de la domiciliu, așa cum rezultă din actele de la dosar, la pronunțarea sentinței penale nr. 150 din 2 aprilie 2008, inculpatul domicilia în Franța, unde era la școală și internat acolo, nefiind citat de la această adresă ci de la alte adrese din țară, la care nu mai domicilia. Cu privire la termenul de declarare a acestui apel, a relevat că nici hotărârea atacată nu i-a fost comunicată la adresa din Franța, unde efectiv domicilia inculpatul, aflând despre aceasta atunci când mama sa a solicitat avocaților să se intereseze despre situația sa juridică, întrucât nu a mai primit nici o citație s-au comunicare.

Inculpatul a declarat apel penal peste termen arătând că a aflat de soluția dată de Tribunalul Satu Mare la data de 17 august 2010, dată la care dosarul a fost studiat de apărătorul său.

Prin decizia penală nr. 17 din 03 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, Secția penală, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat, peste termen, de inculpatul P.V., împotriva sentinței penale nr. 237 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 50 lei, onorariu pentru avocat din oficiu I.R., conform delegației nr. 4405 din 13 septembrie 2010, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate, atât în fața instanței cât și în fața organelor de urmărire penală, probe care se coroborează și cu plângerea și declarația părții vătămate (filele 10-15 din dosar de urmărire penală, fila 134 - dosarul instanței de fond), depozițiile martorilor I.P.C. (filele 35-37, 38-39 din dosar de urmărire penală, fila 113 - dosarul instanței de fond), M.R. (filele 42-43, 44 - dosar urmărire penală), F.H. (filele 46-47, 48 - dosar urmărire penală), U.C. (filele 49,50 - dosar urmărire penală; fila 135 - dosarul instanței de fond), M.C. Sorin (filele 51, 52 din dosar de urmărire penală, fila 137 -dosarul instanței de fond), proces verbal de cercetare la fața locului (fila 4 dosar de urmărire penală), constatarea medico legală ( fila 19 dosar de urmărire penală).

Astfel, reține instanța de apel că, în noaptea de 22/ 23 iulie 2006 partea vătămată G.O., martorul I.P.C., împreună cu inculpații s-au aflat la barul „F." din localitatea Moftinu Mare, unde era organizată o discotecă și au consumat împreună băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 3:00 - 3:30 dimineața l-au condus pe martorul I.P.C., care se afla în vădită stare de ebrietate, la locuința inculpatului P.V., ai cărui părinți erau în străinătate. Conform înțelegerii, martorul împreună cu partea vătămată au pornit împreună spre locuința inculpatului P.V., timp în care cei doi inculpați au rămas la bar. în timp ce consumau împreună băuturi alcoolice la bar, cei doi inculpați au convenit să se deplaseze și ei la locuința inculpatului P.V. și să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată G.O. Astfel, în jurul orelor 4:00 dimineața, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința inculpatului P.V. și i-au găsit atât pe martor, cât și pe partea vătămată întinși pe pat, îmbrăcați, în prima încăpere a imobilului. Profitând de faptul că în încăpere lumina era stinsă, inculpatul P.V. a încercat să se așeze peste partea vătămată, care se afla întinsă pe pat, dar aceasta opune rezistență și reușește să-1 îndepărteze. In acel moment martorul I.P.C. s-a trezit și conform celor declarate ulterior, s-a dus în ultima cameră unde s-a culcat și a adormit.

Profitând de faptul că partea vătămată a rămas singură cei doi inculpați o determină să treacă în următoarea cameră, loc în care inculpatul S.C. folosind forța fizică, ajutat fiind și de inculpatul P.V., care i-a imobilizat părții vătămate brațele, inculpatul S.C. a reușit să întrețină un raport sexual normal, complet cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia. După ce inculpatul S.C. a terminat actul sexual, inculpatul P.V. a întreținut un raport sexual scurt și incomplet cu partea vătămată, motivând că din afara locuinței se auzeau mai multe voci de persoane, una dintre ele fiind a mătușii părții vătămate.

Față de starea de fapt reținută, instanța de apel a constatat că încadrarea juridică atribuită faptei este legală, aceasta încadrându-se în textele de lege reținute de către instanță.

Inculpatul P.V. a recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea faptelor, așa cum au fost descrise mai sus (filele 21-26 - Dosar 687/P/2006). Cu privire la învinuirea adusă inculpatului, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a săvârșit fapta de viol, de care a fost acuzat, iar partea vătămată a fost afectată psihic și fizic de pe urma faptei.

în opinia instanței de apel, solicitarea inculpatului privind trimiterea cauzei spre rejudecare, nu este întemeiată, câtă vreme a fost legal citat. Cu privire la critica că nu a fost legal citat în Franța, ci numai la adresele din țară, unde nu domiciliază, examinând dosarul cauzei s-a reținut că inculpatul a fost citat de la adresele cunoscute, respectiv din loc. C. și prin afișare la Consiliul Local Moftin.

Potrivit articolului 177 C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului de muncă. Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. în caz de schimbare a adresei arătate în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală or instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute, potrivit articolului 180 că s-a produs o schimbare de adresă. Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

Inculpatul, pe parcursul rejudecării cauzei în primă instanță, nu a indicat o altă adresă de unde să fie citat și a fost asistat de apărător din oficiu, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile unei citări nelegale, în vederea rejudecării cauzei cum solicită acesta. Inculpatul nu poate invoca propria culpă în condițiile în care se sustrage de la judecată.

Potrivit alin. (3) al art. 291 C. proc. pen., reprodus astfel cum a fost modificat prin articolul XVIII punctul 41 din Legea nr. 202/2010, partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant, prin avocat ales ori prin avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, la un termen, precum și partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței i s-a înmânat în mod legal citația pentru un termen de judecată nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la unul dintre aceste termene, cu excepția situației în care prezența acestora este obligatorie potrivit legii. Alin. (1) al art. 484 C. proc. pen. a fost abrogat prin art. 18 punctul 61 din Legea nr. 202/2010, care prevedea că judecarea cauzei privind o infracțiune de un minor se face în prezența acestuia (...).

S-a mai menționat de către curtea de apel că pedeapsa este corect dozată ca și cuantum și modalitate de executare. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant, instanța a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., astfel, că pe lângă persoana inculpatului care nu are antecedente penale, era minor la data săvârșirii faptei, modul și împrejurările în care acesta a comis fapta reținută în sarcina sa.

Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul P.V.V. a declarat recurs, dezbaterile asupra acestuia fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- în recurs au fost acordate 3 termen de judecată, inculpatul nefiind prezent la niciunul dintre acestea;

- în urma depunerii la dosar a unor cereri (fii. 15, fii.29 d.r), instanța de recurs a amânat de 2 ori judecarea recursului pentru motive de apărare (inițial pentru angajarea unui avocat, apoi pentru motiv de boală al apărătorului ales). între termenele de judecată au existat intervale de timp de 3 luni de zile, respectiv, de 4 luni de zile, apreciate ca suficiente pentru luarea măsurilor necesare pregătirii apărării;

- la acest ultim termen de judecată, avocatul ales nu s-a prezentat la instanța de recurs, trimițând - prin fax - motive scrise de recurs (fii.46-49 d.r.);

- în recurs nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situația de fapt.

Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

S-a susținut în motivele scrise de recurs că judecata s-a făcut cu nelegala sa citare în Franța (caz de casare invocat - art. 385

pct. 21 C. proc. pen.), solicitându-se, în final, rejudecarea cauzei.

Critica nu este întemeiată.

În primul rând se constată că avocatul ales a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 21 C. proc. pen., prin motive scrise trimise prin fax la data de 4 octombrie 2011, adică la cel de-al treilea termen de judecată.

Potrivit art. 385

C. proc. pen., recursul trebuie motivat, iar motivarea se face prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

în cauză, primul termen de judecată a fost la data de 7 iunie 2011.

Conform art. 385

alin. (2

) C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate condițiile legale referitoare la motivarea în scris a recursului, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

alin. (3) C.pr.pen., se iau în considerare din oficiu.

Or, cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 21 C. proc. pen., nu este prevăzut printre cazurile de recurs care, potrivit art. 385

alin. (3) C.pr.pen., se iau în considerare din oficiu.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată următoarele în legătură cu critica apărătorului ales, critică referitoare la „nelegala citare a inculpatului”:

Citarea inculpatului în procesul penal nu este o activitate pur formală, nu reprezintă un scop în sine, ci are menirea, pe de o parte, să informeze pe acesta despre existența unei proceduri judiciare penale (urmărire penală, judecarea cauzei în fond, judecarea cauzei în apel sau în recurs), iar pe de altă parte, să asigure acestuia posibilitatea să se prezinte în instanță și, în acest fel, să-și susțină apărările, să formuleze cereri de probe etc. Doctrina juridică este consecventă în acceptarea concepției dublului scop al citării: de încunoștințare și, respectiv, de chemare în fața organelor judiciare.

Potrivit actualei legi procesual - penale române, în cursul judecății, inculpatul aflat în stare de libertate, poate fi reprezentat; în majoritatea situațiilor această reprezentare judiciară este realizată de către un avocat ales.

În legătură cu aspectele menționate trebuie observate și principiile expuse în Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 în care se arată că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces este inclus în dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a declarat, de asemenea, că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces nu este absolut și că, în anumite condiții, persoana acuzată poate renunța, de bună voie și nesilită de nimeni, în mod expres sau tacit, dar fără echivoc, la respectivul drept. Este necesar a se constata dacă acuzatul, având cunoștință de procesul stabilit, a mandatat un avocat, care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat, pentru a o apăra la proces și că a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces. Modul de numire a avocatului și chestiunile conexe țin de legislația națională.

De asemenea, s-a arătat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informațiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenție deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul, și eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi informațiile ce i-aufost adresate.

Cele deja menționate nu fac decât să dea conținut unui cunoscut principiu judiciar potrivit căruia nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, și nici să se apere valorificând un asemenea temei.

Or, din actele și lucrările dosarului (în acest sens constatându-se că această cauză penală a parcurs de două ori primele două etape ale judecății -judecata în primă instanță și judecata în apel), rezultă că, după începerea procedurilor judiciare, respectiv, după ascultarea lui de către organele judiciare de urmărire penală, în declarațiile date recunoscând săvârșirea faptelor (împrejurare care, printre altele, a atras reținerea unor circumstanțe atenuante cu efectul reducerii semnificative a pedepsei, dar și aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate), inculpatul a părăsit teritoriul României.

Conform părții introductive a deciziei atacate din data de 3 martie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010), rezultă că „la apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului apelant P.V. - avocat D.M.Ș., în baza împuternicirii avocațiale nr. 412 din 22 septembrie 2010, emisă de Satu Mare - Cabinet de Avocați Asociați, lipsă fiind inculpatul apelant P.V.”, același avocat formulând motivele scrise de recurs și transmițându-le, prin fax, la instanța de recurs.

Examinarea părții introductive a deciziei atacate (pag. 1 a deciziei) nu relevă invocarea de către avocatul ales al inculpatului a unor aspecte legate de lipsa de procedură cu acesta, mai ales că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, avocatul ales îl reprezenta pe inculpat și nu se mai justifica citarea acestuia (art. 172 alin. (7), art. 174 alin. (1) și art. 291 alin. (3) C.pr.pen.).

De asemenea, referitor la „eforturile depuse de către persoana în cauză pentru a primi informațiile ce i-au fost adresate” - în sensul jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului - se reține că actele și lucrările dosarului (care, așa cum s-a menționat, a parcurs de 2 ori judecata în primă instanță și judecata în apel), nu sugerează că, ulterior lunii octombrie 2008, inculpatul V.P. s-ar mai fi aflat în plasament la sediul A.E.P.C. din Franța „căminul de tineri" (filele. 156-157 Dosar nr. 3823/83/P/2007).

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

pct. l lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.V. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2011.

§ Cauze similare