ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2097/2012

Prin sentința penală nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 716/95/2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnatul G.L.G. menținându-se sentința penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 124 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut următoarele: Prin cererile adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj la data de 10 noiembrie 2009, respectiv 17 decembrie 2009, astfel cum au fost precizate în ședința publică din 27 ianuarie 2009, condamnatul G.L.G. a solicitat rejudecarea cauzei penale nr. 4796/95/2008 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 124 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 20 de ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. b) și d) C. pen. O cerere similară, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj la data de 31 decembrie 2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la nr. 112/95/2010. Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2010 dată în acest dosar s-a dispus, în raport de dispozițiile art. 32 și urm. C. proc. pen., conexarea cauzei penale nr. 112/95/2010 la Dosarul nr. 716/85/2010. Prin încheierea de ședință din 24 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 716/85/2010 a fost admisă în principiu cererea de rejudecare, fiind avute în vedere dispozițiile art. 84 1 din Legea nr. 302/2004 și art. 522 1 C. proc. pen., precum și împrejurările că în cauza nr. 4796/95/2008 petentul condamnat a fost judecat în lipsă, fiind predat în vederea executării pedepsei de 20 de ani închisoare în baza mandatului european de arestare din 17 iulie 2007. Condamnatul a fost ascultat în ședința publică din 10 martie 2010, termen la care i s-a adus la cunoștință și conținutul actului de sesizare a instanței. Condamnatul a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize pentru stabilirea profilului său genetic și pentru compararea acestui profil cu profilele genetice puse în evidență prin expertizele din cursul urmăririi penale. Din oficiu, instanța a dispus reascultarea martorilor consemnați în actul de sesizare a instanței, cât și a celor ascultați în cursul urmăririi penale și al primei judecăți. La termenul de judecată din 02 noiembrie 2010 au fost ascultați minorii R.G.R. – martor, 11 ani și R.M.G. – parte vătămată, 8 ani, declarațiile acestora fiind înregistrate audio și video pe suport magnetic tip C.D. și atașate dosarului cauzei. Urmare a declarațiilor minorilor, în sensul că agresorul avea pe partea stângă a feței, în apropierea gurii, un semn distinctiv asemănător unui neg, precum și având în vedere că inculpatul își poartă fața acoperită cu barbă, nefiind posibilă verificarea de către instanță, în mod direct, a aspectelor susținute de către minori, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale, rezultatul acestei constatări fiind comunicat instanței prin raportul din 01 noiembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova. Din oficiu, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj depunerea notelor de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice aflate în dosarul de urmărire penală, cu indicarea datelor la care s-a purtat fiecare dintre discuțiile redate în aceste note. Notele astfel precizate au fost depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 12 octombrie 2010. În ce privește lucrările științifice având ca obiective stabilirea profilelor genetice și compararea acestora, s-au constatat următoarele: 1. Raportul de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2007 a fost efectuat în cursul urmăririi penale de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Experții au efectuat constatările științifice având la dispoziție 4 probe: proba nr. 1 – rochița de culoare roșie cu model floral ce aparține victimei; proba nr. 2 – chilotul victimei; proba nr. 3 – tamponul nr. 1 cu proba biologică vaginală recoltată de la victimă; proba nr. 4 - tamponul nr. 2 cu probă biologică vaginală recoltată de la victimă. Acest raport a constatat că cele două probe biologice vaginale recoltate de la victimă nu conțin urme de spermă și a pus în evidență două tipuri de microurme pe proba nr. 1, respectiv microurmele A constituite din celule epiteliale conținând profile genetice ce provin de la minimum trei persoane (una dintre persoane fiind victima R.M.G.) și microurmele B ce nu conțin capete de spermatozoizi; pe proba nr. 2, microurmele C nu conțin capete de spermatozoizi, iar profilul genetic pus în evidență prin genotiparea acestor urme este identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima R.M.G.

Raportul de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 a fost întocmit în cursul urmăririi penale de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Această expertiză a avut ca obiective punerea în evidență a profilului genetic al probei recoltată de la mama condamnatului, numita M.I. și compararea acestui profil genetic astfel stabilit cu profilele genetice identificate pe proba biologică de referință, respectiv rochița purtată de victimă la momentul comiterii infracțiunii, constatându-se că celulele epiteliale evidențiate pe această rochiță conțin un amestec de profile genetice ce provine de la minimul trei persoane, conform raportului de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2007, iar în acest amestec se regăsește, la fiecare locus analizat, cel puțin câte o alelă din profilul genetic al numitei M.I.; experții au aplicat legea a doua a lui Mendel, referitoare la segregarea genotipului și fenotipurilor descendenților, potrivit cu care jumătate din alelele mamei se transmit copilului biologic, în concluzie afirmând că nu poate fi exclusă posibilitatea ca un copil biologic al numitei M.I. să fie contribuitor în amestecul de profile genetice evidențiat pe rochița purtată de victimă în momentul comiterii infracțiunii.

Raportul de expertiză medico-legală, examen ADN din 17 martie 2010, din 26 mai 2010, întocmit cu ocazia rejudecării cauzei, de către Institutul de Medicină Legală „M.M.” a pus în evidență profilul ADN de referință al condamnatului prin analiza probelor biologice de referință recoltate de pe fața internă a obrazului condamnatului, stabilind că profilul cromozomial Y de referință al condamnatului este unic, putând fi regăsit doar la rudele sale pe linie masculină; cu adresa din 26 aprilie 2010 instituția medico-legală a comunicat instanței că obiectivul fixat de instanță constând în stabilirea profilului urmelor biologice de la nivelul corpurilor delicte nu poate fi realizat, întrucât la data de 15 aprilie 2010 Inspectoratul General al Poliției Române a comunicat notificarea în sensul că ,,obiectele purtătoare de urme biologice nu au mai fost păstrate după efectuarea expertizei în cursul urmăririi penale”; cu aceeași adresă, instituția medico-legală a comunicat că nu realizează nici obiectivul stabilit de instanță referitor la analiza comparativă între profilele ADN raportate pentru corpurile delicte analizate de Inspectoratului General al Poliției Române și profilul de referință al condamnatului, întrucât realizarea acestei analize comparative este responsabilitatea laboratorului și a experților care au realizat testarea genetică a corpurilor delicte.

Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală ,,M.M.” a aprobat raportul de expertiză medico-legală, examen ADN din 17 martie 2010, din 26 mai 2010.

Adresa din 26 mai 2010 a Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a răspuns solicitării instanței de rejudecare de a se realiza compararea profilului ADN aparținând condamnatului G.L.G. astfel cum a fost pus în evidență prin expertiza întocmită de Institutul de Medicină Legală „M.M.”, cu profilele ADN puse în evidență în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2007 întocmite de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, iar răspunsul a fost în sensul că profilul genetic al condamnatului nu este inclus în amestecul de profile genetice obținut din genotiparea microurmelor notate A (celule epiteliale prelevate de pe ,,rochița de culoare roșie cu model floral ce aparține victimei”).

Adresa din 23 august 2010 a Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române conține răspunsul la solicitarea instanței de rejudecare de a exprima un punct de vedere științific asupra împrejurării că concluziile raportului de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 și adresei din 26 mai 2010 se exclud, iar acest răspuns este în sensul că din concluziile raportului de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 nu rezultă în mod necesar că un copil biologic al numitei M.I. este contribuitor în amestecul de profile genetice pus în evidență prin acest raport, ci doar că nu poate fi exclusă o asemenea posibilitate, precum și că, întrucât profilul genetic al condamnatului a fost pus în evidență și a fost comparat cu toate profilele genetice analizate și puse în evidență în proba A, concluzia formulată în adresa din 26 mai 2010 în sensul că G.L.G. este exclus ca fiind contribuitor în amestecul de profile genetice, poate fi considerată ca definitorie și ultimativă.

Adresa din 20 septembrie 2010 a Institutului Național de Medicină Legală ,,M.M.” a răspuns solicitării instanței de rejudecare de a exprima un punct de vedere științific asupra împrejurării că concluziile raportului de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 și adresei din 26 mai 2010 se exclud, iar acest răspuns a fost în sensul că în cauză s-ar putea efectua o nouă analiză comparativă avându-se în vedere toți markerii genetici disponibili, adică atât markerii genetici autozomali standard folosiți deja în cadrul laboratorului Inspectoratului General al Poliției Române pentru efectuarea expertizei biocriminalistice în cursul urmăririi penale, cât și markerii genetici specifici cromozomului Y ce se pot pune în evidență din urmele de spermă prelevate de pe corpurile delicte. Având în vedere că, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2007 efectuat în cursul urmăririi penale s-a constatat că probele biologice, atât cele vaginale recoltate de la victimă, cât și cele conținute pe obiectele de îmbrăcăminte corp delict nu conțin urme de spermă, s-a constatat de către instanța de rejudecare că efectuarea unei noi expertize ADN având ca obiectiv analiza comparativă în baza markerilor genetici specifici cromozomului Y ce se pot pune în evidență din urmele de spermă nu este posibilă în cauza de față. În cursul rejudecării instanța a dispus reprezentarea părții vătămate la judecată prin apărător desemnat din oficiu, precum și evaluarea psihologică a victimei minore, raportul fiind comunicat instanței pentru termenul de judecată din 30 iunie 2010. Din analiza ansamblului probator ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4796/95/2008 al Tribunalului Gorj, precum și a aceluia administrat nemijlocit în fața instanței de judecată în prezenta cauză se constată că cererea de rejudecare formulată de condamnat este neîntemeiată, întrucât sentința penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care s-au constatat existența infracțiunii de viol comisă la data de 07 iunie 2007 asupra părții vătămate R.M.G., în vârstă de 5 ani, prin acte de cruzime și din motive josnice, precum și săvârșirea acestei infracțiuni de către petentul condamnat G.L.G., cu vinovăție sub forma intenției directe este temeinică și legală. Sub aspectul comiterii infracțiunii de viol asupra părții vătămate R.M.G. la data de 07 iunie 2007. Organele de cercetare penală din cadrul Poliției localității B.F., județul Gorj au fost sesizate verbal la data de 07 iunie 2007, de către mama părții vătămate că în aceeași zi, în jurul orelor 19 :00 -20:00, fiica sa în vârstă de 5 ani a fost victima unui viol, urmare a acestei sesizări lucrătorii de poliție deplasându-se de îndată la locuința părții vătămate unde a fost identificat fratele acesteia, respectiv R.R.G. care a relatat că în seara respectivă a fost abordat de către un bărbat necunoscut ce i-a propus să se deplaseze împreună cu el pentru a mânca cireșe, fapt pentru care, împreună cu partea vătămată și cu bărbatul a plecat către un cireș. Minorul s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliție, în aceeași seară, pe traseul urmat împreună cu bărbatul necunoscut, respectiv până într-o zonă nelocuită, la un teren aparținând numitului Bodîrnea Ion, teren în pantă abruptă, cultivat cu pomi fructiferi, acoperit cu vegetație și împrejmuit cu gard, aflat la o distanță de aproximativ 250 m. de locuința părții vătămate. Minorul a indicat că s-au deplasat împreună cu bărbatul necunoscut până în vârful pantei, la marginea de sus a grădinii, delimitată printr-un gard confecționat din crengi și sârmă, cu înălțimea de aproximativ 1 m. pe care se afla vegetație cu înălțimea de aproximativ 2 m., vederea fiind obturată pe alocuri către partea cealaltă a împrejmuirii. A indicat minorul că bărbatul necunoscut i-a cerut să rămână în interiorul grădinii, iar el și sora sa au sărit gardul din crengi, deplasându-se în afara grădinii, iar la puțin timp a auzit-o pe sora sa țipând, motiv pentru care s-a deplasat la ea și a văzut-o pe aceasta având sânge pe picioare; minorul nu a putut indica în ce direcție a plecat bărbatul necunoscut. Lucrătorii de poliție au constatat că în afara grădinii se află o plantație de rânduri de viță de vie legată pe sârmă, susținută de spalier din beton, distanța dintre rânduri fiind de doi metri; între rândurile de viță-de-vie, pe direcția grădinii lui B.I. a fost identificat un chilot de copil, de culoare alb și roz, pe care s-au observat pete mari de culoare brun roșcată, ce păreau a fi de sânge, o pată de aceeași culoare observându-se pe o piatră aflată lângă acest chilot. Toate aspectele constatate cu ocazia acestei prime cercetări la fața locului au fost consemnate în procesul verbal din 08 iunie 2007, în schița locului faptei și în planșa fotografică întocmită. La data de 08 iunie 2007 lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Gorj s-au deplasata la Spitalul Județean Gorj, secția ginecologie, unde se afla internată partea vătămată R.M.G., împrejurare în care, în prezența mamei, partea vătămată minoră a povestit că în seara de 07 iunie 2007 un bărbat având vârsta tatălui părții vătămate, având părul tuns normal, fără mustață, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de tip blue-jeans și cu un tricou portocaliu cu alb le-a propus părții vătămate și fratelui său să-l însoțească la un cireș, ceea ce minorii au și făcut, mergând într-o livadă cu pomi fructiferi, unde minora a fost agresată. Raportul de constatare medico-legală din 26 iunie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, examenul obiectiv din 08 iunie 2007 a pus în evidență faptul că partea vătămată prezenta o deflorare recentă comisă cu violență, care a determinat și rupta comisurii vulvare posterioare și a peretelui vaginal stâng și posterior, leziunile traumatice putând data din data de 07 iunie 2007 și necesitând de la producere cca. 12-14 zile îngrijiri medicale. În declarația dată la 12 iunie 2007 mama părții vătămate a confirmat că în seara de 07 iunie 2007 în jurul orelor 20 :00 cei doi minori s-au întors în domiciliu spunându-i că fuseseră luați de un bărbat necunoscut la cireșe, iar în vie fetița fusese violată; în aceeași declarație, mama părții vătămate a arătat că fiica sa i-a povestit că agresorul a folosit chilotul părții vătămate pentru a se șterge. Avându-se în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2007 efectuat în cursul urmăririi penale, în sensul că probele biologice, atât cele vaginale recoltate de la victimă, cât și cele conținute pe obiectele de îmbrăcăminte corp delict nu conțin urme de spermă, precum și declarația martorei R.F., mama părții vătămate în sensul că are cunoștință de la partea vătămată că agresorul a folosit chilotul părții vătămate pentru a se șterge, s-a concluzionat în sensul că actul sexual s-a comis de către agresorul de sex masculin asupra părții vătămate cel mai probabil nu prin folosirea sexului, ci printr-o altă modalitate. În consecință, probele indicate se coroborează în sensul în care fac dovada că în seara de 07 iunie 2007, în jurul orelor 19:00-20:00 partea vătămată R.M.G. în vârstă de 5 ani a fost victima infracțiunii de viol. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol de către petentul condamnat G.L.G. cu vinovăție sub forma intenției directe. Infracțiunea a fost săvârșită în localitatea B.F., județul Gorj, în punctul denumit ,,G.”, lângă grădina aparținând lui B.I., la o distanță de aproximativ 250 m. de locuința familiei R., într-o plantație cu viță-de-vie. Din procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor în mediul ambiental purtate de către lucrătorii de poliție cu martorul M.V., înregistrare autorizată prin ordonanța din 19 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a rezultat că la data de 07 iunie 2007 petentul condamnat, nepot al acestui martor a fost în vizită la martor și s-a despărțit de acesta în apropierea locuinței părții vătămate. Din procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor în mediul ambiental purtate de către lucrătorii de poliție cu martorul P.V., înregistrare autorizată prin ordonanța din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a rezultat că la data de 07 iunie 2007 în jurul orelor 19:30-19:45 martorul a văzut pe petentul condamnat G.L.G. în apropierea locuinței părții vătămate. Din declarațiile martorului M.V. a rezultat că la data de 07 iunie 2007 acesta s-a întâlnit cu petentul condamnat în localitatea B.F. și au consumat împreună băuturi alcoolice. Din declarațiile martorei M.M., a rezultat că în ziua de 07 iunie 2007 condamnatul a mers în vizită la domiciliul martorului M.V., tatăl martorei M.M., de acolo cei doi au mers la un bar din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice, revenind la domiciliu în jurul orelor 17:00, unde au servit masa împreună, iar după aproximativ o oră condamnatul a plecat de la domiciliul martorului către centrul comunei B.F., spunând martorilor că intenționează să se deplaseze la locuința sa din comuna P. Declarațiile date de martorii T.V. și P.V., în sensul că la data de 07 iunie 2007, în jurul orelor 19:30-19:45, aflându-se pe drumul ce face legătura între centrul localității B.F. și P.M., în punctul în care acest drum se intersectează cu drumul comunal ce duce spre punctul ,,G.” și la o distanță de aproximativ 500 m. de locul în care s-a săvârșit violul a fost observat petentul condamnat pe marginea drumului, a confirmat prezența acestuia în localitatea B.F., pe direcția ,,G.”. Așa fiind, apărarea promovată de petentul condamnat în sensul că la data de 07 iunie 2007 nu s-a aflat în localitatea B.F., nu s-a întâlnit cu unchiul său M.V. și s-a aflat în intervalul orar 07:00-20:00 pe raza localității P. nu a putut fi reținută, fiind contrazisă de toate mijloacele de probă indicate anterior și care se coroborează pe deplin. Aceste mijloace probatorii ce confirmă prezența petentului condamnat, la momentul săvârșirii infracțiunii, în apropierea locului în care s-a comis violul, se completează cu mijloacele de probă constând în notele de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice purtate de martorul M.V. de la postul telefonic cu mai multe persoane, printre care cu petentul condamnat, acesta apelând de la postul telefonic la datele de 10 iulie 2007, 15 iulie 2007, 08 august 2007, 09 august 2007, 10 august 2007, 14 august 2007, precum și de la postul telefonic la data de 21 iunie 2007. Din lecturarea notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate între martorul M.V. și petentul condamnat a rezultat fără putință de tăgadă că în cursul acestor discuții petentul a recunoscut săvârșirea infracțiunii sexuale asupra minorei prin introducerea unui deget în vaginul acesteia, petentul condamnat explicându-și acțiunea prin aceea că a dorit să se răzbune pe minora care râsese de el, se strâmbase și scosese limba la el. Aceste note de redare a convorbirilor telefonice s-au coroborat pe deplin cu declarațiile martorelor M.M. și T.M., martore care au confirmat că petentul condamnat a purtat discuții telefonice cu unchiul său M.V., în cursul cărora acesta din urmă se adresa condamnatului spunându-i că este urmărit de poliție și că trebuie să plece cât mai repede din țară. De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul M.V. atât cu petentul condamnat la data de 10 iulie 2007, cât și cu alte persoane la data de 02 iulie 2007 și la data de 21 iunie 2007 a rezultat că la data de 07 iunie 2007 petentul condamnat prezenta un semn distinctiv în obraz, pe care martorul o denumea ,,modâlcă”, respectiv ,,gâlcă”. Fiind ascultați de către instanța de rejudecare la data de 02 noimebrie 2010, în prezența părinților, a apărătorilor desemnați din oficiu și consilierului din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, minorii R.G.R. și R.M.G. au arătat că agresorul avea pe partea stângă a feței, în apropierea gurii, un semn distinctiv asemănător unui neg. Raportul de constatare medico-legală din 01 noiembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova a concluzionat în sensul că numitul G.L.G. prezintă la nivelul regiunii geniene stângi o formațiune tumorală dură la palpare, cu diametrul de 2,5 cm., de consistență grăsoasă (lipom), existând posibilitatea să aibă o vechime mai mare de 3 ani. Notele de redare a convorbirilor telefonice indicate în paragrafele anterioare au explicat atitudinea procesuală a petentului condamnat în cursul rejudecării cauzei, constând în solicitarea repetată a efectuării unor lucrări științifice având drept scop verificarea prezenței urmelor profilului său genetic în profilele genetice puse în evidență pe obiectele corp delict, petentul condamnat fiind conștient că prin modalitatea concretă în care a săvârșit violul este exclusă prezența spermei, a altor lichide, prezența propriului sânge pe corpurile delicte, adică a acelor urme care permit cu ușurință punerea în evidență a profilului său ADN. S-a mai reținut că expertizele examen ADN efectuate în cursul rejudecării cauzei au constatat absența profilului genetic al condamnatului din amestecul de profile genetice puse în evidență pe rochița purtată de minoră la momentul comiterii violului, dar această împrejurare este explicabilă prin aceea că nu a existat un contact al condamnatului cu aceste obiecte corp delict. În această împrejurare nu este exclusă săvârșirea infracțiunii de către petentul condamnat, ci dovedește doar împrejurarea că celulele epiteliale puse în evidență pe obiectele corp delict, celule care formează țesuturi precum pielea, mucoasa umană etc. nu aparțin petentului condamnat. Celelalte probele indicate, reținute și analizate de instanța de rejudecare au făcut pe deplin dovada vinovăției petentului în ce privește săvârșirea infracțiunii de viol pentru care a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 20 ani, împrejurare în care nu se justifică în nici un fel modificarea hotărârii judecătorești pronunțată anterior, cererea de rejudecare fiind neîntemeiată. 2. Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal apel condamnatul G.L.G., criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei solicitând în principal desființarea sentinței pronunțate și rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Într-o teză secundară s-a solicitat reducerea substanțială a pedepsei aplicate sub minimul special de 10 ani prevăzut pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., reținându-se în sarcina sa circumstanțe judiciare atenuante în condițiile art. 74 C. pen. În motivarea apelului, s-a arătat în esență că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol întrucât expertiza ADN îl exclude dintre făptuitori, nu se afla la locul săvârșirii faptei la data în care se presupune a fi săvârșit fapta, el fiind în localitatea P. la martorul F.L., din declarațiile părților vătămate, ale fratelui acestuia și părinților acestuia nereieșind că el este autorul faptei, descriind o persoană blondă, cioban și pe care l-ar fi chemat R. De asemenea, s-a arătat că martorul R.G. fratele victimei ar fi indicat că agresorul are o cicatrice pe obrazul stâng iar convorbirile telefonice transcrise la dosarul cauzei nu au fost purtate de el. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de apelant, de dispozițiile legale sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a reținut următoarele: Condamnatului G.L.G. după extrădare i s-a admis de către instanța care a judecat cauza sa pe fond și în care a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., Tribunalul Gorj cererea de rejudecare, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prev. de art. 522 1 C. proc. pen. În rejudecare instanța de fond a procedat la audierea inculpatului acesta arătând că nu recunoaște săvârșirea faptei penale pentru care a fost condamnat respectiv nu este el autorul faptei de viol săvârșită la data de 7 iunie 2007, în jurul orelor 20:00, pe raza comunei B.F., asupra părții vătămate minore R.M.G., în vârstă de 5 ani. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond a făcut aplicația în mod corespunzător a disp. art. 405 și 408 C. proc. pen. sub aspectul probator administrând probele care au fost efectuate în cursul judecății și încuviințându-se cereri de probatorii noi. Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat la luarea unei declarații inculpatului, la reaudierea martorului din acte M.V., a încuviințat cererea de probatorii formulată de inculpat privind audierea martorilor H.D.C., H.I. și F.L. Inculpatul a solicitat totodată efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN asupra probelor ridicate de la fața locului și materialului biologic ce au stat la baza primului raport de constatate tehnico științifică biocriminalistică din 26 august 2007, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române – Institutul de Criminalistică, pentru a se realiza o comparare cu profilul său ADN – evidențiat prin raportul de expertiză medico-legală examen ADN din 17 martie 2010. Deși utilă și concludentă cauzei o astfel de expertiză instanța a constatat imposibilă realizarea acesteia față de împrejurarea că probele puse la dispoziție și rămase în urma analizelor de laborator, ambalate într-un colet sigilat cu sigiliul tip MAI XXX nu se mai regăsesc fiind consumate în urma întocmirii raportului tehnico-științific (adresa din 24 noiembrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Investigații Criminale). Apărările formulate de inculpatul G.G.L., potrivit căruia nu este el autorul faptei întrucât nu se afla în localitatea B.F., județul Gor în jurul orelor 20:00 la data de 7 iunie 2007, s-au apreciat a fi nefondate. Astfel, s-a reținut că martorii propuși de acesta în apărare nu au putut confirma cu certitudine faptul că inculpatul la acea dată se afla pe raza localității P. Martorul F.L. în declarația dată la instanță a arătat că în luna mai–iunie „nu pot preciza cu exactitate data” inculpatul a lucrat la el în gospodărie o zi împreună cu H.I., H.D. și D.I., de la orele 7:00 până în jurul orelor 19:00–20:00. A arătat totodată că între localitatea P. și B.F. există o distanță de 3–4 km, care se poate parcurge în circa trei sferturi de oră. De asemenea martorii H.D.C. și H.I. au arătat că nu pot preciza data la care au lucrat împreună cu inculpatul de la orele 7:00 până la orele 19:00 la martorul F.L., însă știu că era într-o zi de vară. Martorul H.D.C. a precizat că la acea dată inculpatul nu purta barbă, nici mustață și a văzut că acesta avea un semn distinctiv, respectiv „o alună” pe obrazul stâng. Declarațiile martorilor P.V. și T.V., date în faza de urmărire penală, au confirmat faptul că inculpatul a fost văzut în jurul orelor 19:30–19:45 pe raza comunei B.F., pe marginea drumului, în intersecția cu drumul comunal ce ducea spre Punctul G., în locul unde există o potecă ce traversează dealul și pe care se poate ajunge la locuința inculpatului, din comuna P., și care trece prin locul unde s-a comis violul și prin apropierea locuinței părții vătămate. Potrivit declarațiilor celor doi martori aflați în autoturismul condus de P.V., inculpatul a făcut semn cu mâna pentru a opri, însă acesta și-a continuat drumul refuzând să oprească. Fiind audiați de Tribunalul Gorj cu ocazia rejudecării, martorul T.V. a arătat că martorul P. i-a spus că l-a văzut pe G. făcând cu mâna, acesta aflându-se în zonă, iar martorul P.V., conducătorul autoturismului, a precizat că s-a întâlnit cu G. pe drumul care ducea spre P.M. la acea dată, „eu mă deplasam atunci spre sat și G. era pe partea dreaptă a drumului și mi-a făcut semn să-l i-au cu mașina”. În raport de probatoriul administrat instanța de prim control judiciar a apreciat că apărările formulate de inculpat potrivit cărora nu se afla la data săvârșirii faptei pe raza localității B.F., în apropierea locului unde s-a săvârșit fapta, sunt nesincere. În concluziile raportului de evaluare psihologică a martorului minor R.R.G., fratele victimei R.G.M., existent la dosarul Tribunalului Gorj, prezent la locul săvârșirii faptei, în vârstă de 7 ani la data comiterii faptei, s-a recomandat evitarea întâlnirii directe cu agresorul dată fiind starea psihologică a minorului și posibilitatea audierii acestuia în ședință publică. Declarația dată de martorul R.R.G. a fost înregistrată pe suport audio-video de către Tribunalul Gorj, instanța de apel dispunând vizionarea suportului tehnic în ședință publică în prezența inculpatului pentru a putea formula apărările. Totodată instanța de apel a dispus ascultarea discuțiilor telefonice înregistrate pe suporturile optice, respectiv discuții purtate de către inculpat cu martorul M.V. la 10 iulie 2007 (convorbire a cărei transcriere există la dosarul Tribunalului Gorj și 8 august 2007, orele 17:22–17:43, convorbire a cărei transcriere există în copie la dosarul Tribunalului Gorj). În cuprinsul acestor declarații inculpatul aflat în Grecia, a recunoscut agresiunea sexuală asupra minorei, motivând acțiunea sa de faptul că minora „a scos limba la mine”, și îi sunt aduse la cunoștință împrejurări privind efectuarea expertizei ADN cu probe luate de la mama sa, faptul că este căutat de poliție, i se cere să încerce să scape de semnul distinctiv din obraz „gâlca aia din obraz”. Inculpatul nu a recunoscut faptul că ar fi purtat astfel de discuții cu martorul M.V., solicitând efectuarea unei expertize a vocii, arătând că recunoaște vocea lui M.V., însă bărbatul cu care acesta a discutat nu este el. Instanța de apel a apreciat ca nefiind utilă și concludentă cauzei efectuarea unei astfel de expertiză, dată fiind identificarea directă, nemijlocită pe care a făcut-o instanța și faptul că aspectele cu privire la care s-au făcut referiri în cuprinsul discuțiilor telefonice au putut fi identificate în concret în cadrul lucrărilor dosarului, respectiv efectuarea unei expertize ADN a mamei inculpatului, împrejurarea că inculpatul are un semn distinctiv pe obrazul stâng, identificat de martorii audiați în cauză, de minorul R.R.G. și raportul de constatare medico-legală din 1 noiembrie 2010, întocmit de I.M.L. Craiova care a identificat un semn distinctiv pe obrazul stâng „formațiune tumorală dură la palpare cu diametru egal 2,5 cm, de consistență grasoasă (lipom)”, concluzionându-se că astfel de formațiuni se dezvoltă în timp existând posibilitatea să aibă o vechime mai mare de 3 ani. Notele de redare a convorbirilor telefonice se coroborează pe deplin cu declarațiile martorelor M.M. și T.M., martore care au confirmat că petentul condamnat a purtat discuții telefonice cu unchiul său M.V., în cursul cărora acesta din urmă se adresa condamnatului G., spunându-i că este urmărit de poliție și că trebuie să plece cât mai repede din țară. De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul M.V., atât cu petentul condamnat la 10 iulie 2007, cât și cu alte persoane la data de 2 iulie 2007 și la 21 iunie 2007 a rezultat că la data de 7 iunie 2007, dată la care s-a săvârșit infracțiunea, petentul condamnat G.L.G., prezenta un semn distinctiv în obraz pe care martorul îl denumea „modâlcă” și respectiv „gâlcă”. Susținerile martorului M.V., cu ocazia reaudierii de către instanța de apel, potrivit cărora nu a purtat niciodată convorbiri telefonice cu inculpatul sau cu vreo altă persoană în care să i se relateze aspectele consemnate în transcrierea convorbirilor telefonice, cu precizarea celei din 8 august 2007, au fost apreciate ca nesincere, neconfirmate de celelalte probe administrate în cauză. Prezent în fața instanței de apel martorul M.V. a revenit fără a da o justificare asupra declarațiilor date la urmărirea penală și la instanța de fond, declarații care l-a indicat pe condamnatul G.L.G. ca fiind autorul agresiunii sexuale săvârșită asupra minorei R.M.G. în vârstă de 5 ani la data de 7 iunie 2007. Astfel, la Dosarul nr. 4796/95/2008 al Tribunalului Gorj, martorul M.V. a precizat că inculpatul este autorul violului la o săptămână după ce a aflat acest aspect, în urma discuției purtată cu inculpatul. Totodată martorul M.V. în declarația dată la dosarul de mai sus, a arătat că în luna iunie 2007 a purtat discuții telefonice cu inculpatul după ce acesta a plecat din țară „eu i-am confirmat acestuia că organele de poliție efectuează cercetări penale cu privire la viol”. L-am întrebat la telefon „nu cumva ai fost tu?” el a spus că el a fost fără a-mi relata alte amănunte”. S-a reținut că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că expertizele examen ADN efectuate în cursul rejudecării cauzei și care au constatat absența profilului genetic al condamnatului în amestecul de profile genetice (expertiza biocriminalistică genetică fiind o expertiză ADN incompletă – conform precizărilor din adresa din 20 septembrie 2010 a Institutului Național de Medicină Legală ,,M.M.” București), puse în evidență de rochița purtată de minoră la momentul comiterii violului, nu conduc la concluzia că petentul condamnat G.L.G. nu ar fi autorul infracțiunii, această împrejurare poate fi explicabilă prin aceea că nu a existat un contact al condamnatului cu acest obiect corp delict și celulele epiteliale prelevate de pe rochia de culoare roșie ce aparține victimei, astfel neaparținând condamnatului. Pentru aceste considerente în raport de întreg probatoriul administrat în cauză instanța de apel a apreciat că vinovăția apelantului condamnat este dovedită, acesta fiind autorul infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., asupra părții vătămate R.M.G. în vârstă de 5 ani, săvârșită la 7 iunie 2007, în jurul orei 20:00, pe raza comunei B.F. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel instanța a apreciat că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată corespunde gradului de pericol social concret al infracțiunii reținută în sarcina apelantului în raport de dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. Astfel la dosarul cauzei nu s-au identificat date sau împrejurări care să poată fi reținute ca circumstanțe judiciare atenuante în condițiile art. 74 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere, în mod corect, împrejurările și modul de săvârșire a faptei, urmările produse, gradul de pericol social concret, circumstanța agravantă dată de motivația săvârșirii faptei, atitudinea procesuală a apelantului. Prin urmare, în baza deciziei penale nr. 56 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de condamnat G.L.G. împotriva sentinței penale nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, obligând apelantul la plata cheltuielilor judiciare statului. 3. Împotriva deciziei penale evocate a formulat în termen legal recurs condamnatul solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție casarea hotărârii pronunțate în cauză și în rejudecare achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul nefiind autorul faptei. În cuprinsul memoriilor depuse la dosarul cauzei, dar și în cadrul dezbaterilor, recurentul condamnat a susținut că probele existente depuse la dosar creează un dubiu asupra făptuitorului, condamnatul probând că la data săvârșirii infracțiunii se afla într-o altă locație. Un alt element invocat este acela al efectuării expertizei ADN care a determinat concluzia excluderii condamnatului ca fiind autorul faptei. În același sens s-a arătat că fratele minorei a relatat inițial că agresorul a fost o persoană blondă, respectiv un cioban, numit R. În plan subsidiar, recurentul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate cu reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare, art. 74, 76 C. pen. Criticile avansate de inculpatul G.L.G. se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, a criticilor aduse, dar și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune: În prezenta cauză, în considerarea dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 și art. 522 1 C. proc. pen. și având în vedere împrejurarea că în dosarul penal nr. 4796/95/2008 petentul condamnat G.L.G. a fost condamnat în lipsă, fiind predat în vederea executării pedepsei de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), d) C. pen., în baza MGA din 17 iulie 2007, instanța fondului a procedat la rejudecarea cauzei în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare prin încheierea de ședință din 24 februarie 2010. În urma administrării materialului probator, audierea inculpatului, părților vătămate și martori, a depunerii notelor de redare a convorbirilor și comunicații telefonice, lucrările științifice având ca obiectiv stabilirea profilelor genetice și compararea acestora, raport constatare tehnico-științifică din 26 iulie 2007, raport de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007, raport de expertiză medico-legală examen ADN din 17 martie 2010, instanța fondului a concluzionat că cererea de rejudecare formulată de inculpat este neîntemeiată. Sentința penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj fiind temeinică și legală. Astfel în baza propriului examen cu privire la întrunirea cerințelor răspunderii penale a inculpatului G.L.G., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că materialul probator administrat în cauză, probele indicate, reținute și analizate de instanța de rejudecare, fundamentează cu suficientă și fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol asupra părții vătămate minore R.M.G. în vârstă de 5 ani, împrejurările de fapt reținute în mod corect de instanțe. S-au avut în vedere declarația părții vătămate, martorul R.R.G., martorii M.M., M.V., T.V., P.V., T.M., H.D.C., H.I. În adevăr, de-a lungul procesului penal, în prima sa judecată, apoi în rejudecarea potrivit art. 522 1 C. proc. pen., art. 405, 408 C. proc. pen. inculpatul a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, invocând aspectul că expertiza ADN îl excludea dintre făptuitori, iar la data evenimentelor se afla într-o altă locație. Apărările formulate de către inculpat au fost, în mod justificat, înlăturate de instanță ca nefondate și apreciate ca nesincere, în contextul în care probele cauzei au relevat, fără vreun dubiu, că acesta este autorul infracțiunii de viol asupra minorei. Din această perspectivă eroarea de fapt invocată de recurent, eroare cu caracter grav ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, nu poate fi constatată, instanțele stabilind o situație de fapt corespunzătoare probelor dosarului, neexistând vreo discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor ori neidentificându-se ignorarea unor aspecte evidente care să fi avut drept rezultat pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține în prezenta cauză. Examinând susținerile formulate în apărare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauză și readministrate în faza de rejudecare elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește existența faptei și vinovăției inculpatului fiind corespunzător stabilite de instanța anterioară pe baza unei analize complete și coroborate a ansamblului probator. Se impune precizarea că în raport cu cererea de probatorii formulată de inculpat în sensul efectuării unei expertize a vocii, în ceea ce privește discuțiile telefonice înregistrate pe suporturi optice, discuții purtate de către G.L.G. cu martorul M.V. la 10 iulie 2007, instanțele în mod întemeiat au respins-o, apreciind-o ca nefiind utilă și concludentă, în condițiile în care instanța a avut posibilitatea unei identificări directe, nemijlocite. În consecință, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au procedat la o analiză justă a probatoriului administrat nemijlocit în fața instanței de judecată, stabilind fără echivoc vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de viol asupra minorei. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică; ea nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci așa cum arată în precedent, contradicțiile între cele reținute de instanța în fundamentarea soluției și conținutul real al probelor. În prezenta cauză, probele administrate, necesare și suficiente în aflarea adevărului cu privire la fapta săvârșită, atestă netemeinicia motivului de casare invocat de inculpat circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Referitor la critica de netemeinicie privind greșita individualizare a pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului stabilit pedepsei și solicitarea reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu finalitatea preventivă a sancțiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., Înalta Curte arată: Relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptei reținute în sarcina inculpatului privesc libertatea și inviolabilitatea sexuală. Circumstanțele reale ale comiterii faptei, modalitatea de săvârșire, vârsta fragedă a părții vătămate, consecințele nefaste asupra dezvoltării psihice și fizice a acesteia, relevă un grad foarte ridicat de pericol social, ceea ce justifică, atât în planul naturii, cuantumului, modalității de executare, pedeapsa aplicată. Pe de altă parte, în primul demers analitic, Înalta Curte de Casație și Justiție nu identifică vreo reținere pentru care în favoarea inculpatului s-ar impune a se reține împrejurări cu valoarea unor circumstanțe atenuante judiciare. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul propriei avaluări asupra pedepsei aplicate inculpatului în rezolvarea acțiunii penale exercitate în cauza nr. 4796/95/2008 a Tribunalului Gorj, apreciază că în mod legal și temeinic prin sentința penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 în urma constatării existenței infracțiunii de viol comisă asupra părții vătămate R.M.G., în vârstă de 5 ani prin acte de cruzime și din motive josnice, de către inculpatul G.L.G. cu vinovăție sub forma intenției directe, s-a aplicat pedeapsa de 20 ani închisoare. În virtutea considerentelor ce preced, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul declarat de condamnatul G.L.G. și-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.