ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3276/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 653 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galați au fost condamnați inculpații:

1

alin. (7) din C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., și art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 31 iulie/1 august 2010);

1

alin. (7) din C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 31 iulie/1 august 2010).

Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate celor doi durata reținerii și arestării preventive de la 23 august 2010 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. au fost obligați cei doi inculpați în solidar să plătească părții civile M.G. (Tecuci, str. A.B., județul Galați) suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență „S.A.A." Galați suma de 1.319,65 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul H.D. un cuțit tip briceag multifuncțional, iar de la inculpatul H.S. un cuțit în lungime de 27 cm (lama având lungimea de 15 cm și mânerul de 12 cm).

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 300 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpații H.S. și H.D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 31 iulie/1 august 2010, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, într-un conflict spontan au aplicat părții vătămate M.G. lovituri cu pumnii și obiecte înțepător-tăietoare, cauzându-i plăgi înțepat-tăiate penetrante toracice posterior drepte (trei plăgi) cu pneumotorax drept operat. Leziunile au pus în primejdie viața victimei.

Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și nemijlocit în cursul judecății a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații H.S. și H.D. sunt frați și prieteni cu partea vătămată M.G. Împreună efectuau comerț ambulant și obișnuiau să se deplaseze prin țară, în ultima perioadă de timp, cu un autoturism achiziționat de inculpatul H.S., dar la întreținerea căruia contribuia financiar și partea vătămată M.G. La sfârșitul lunii iulie 2010, inculpatul H.S. a hotărât să iasă din această „afacere", sens în care a discutat cu partea vătămată despre posibilitatea ca autoturismul să rămână la aceasta, în schimbul unei sume de bani pe care urmau să o stabilească de comun acord.

Astfel, la data de 31 iulie 2010, începând cu orele 15

00

, inculpații au stabilit cu partea vătămată M.G., în prezența martorelor S.R. și M.C. - concubina inculpatului H.S. și, respectiv soția părții vătămate, ca partea vătămată să mai achite un rest de 800 RON, în termen de două săptămâni, cheile și actele mașinii fiindu-i înmânate de inculpatul H.S. chiar în acel moment. Până în jurul orelor 22

00

, inculpații, partea vătămată, martorii C.N.R., S.V., Z.J., D.C. și alții, au consumat băuturi alcoolice la un magazin din apropierea locuinței părții vătămate, după care au mers din nou în curtea părții vătămate. Tot în curtea părții vătămate se afla garat autoturismul achiziționat de partea vătămată de la inculpatul H.S. precum și autoturismul inculpatului H.D. În jurul orelor 02

00

, cei doi inculpați au hotărât să plece la domiciliu însă numitul N.V. a insistat să se mai rămână și să se mai consume băuturi alcoolice.

Din cauza acestor discuții, inculpatul H.D. și numitul N.V. s-au îmbrâncit reciproc, situație în care partea vătămată M.G. a intervenit în apărarea numitului N.V. Ambii inculpați și partea vătămată s-au îmbrâncit și lovit reciproc, fiind despărțiți de persoanele prezente.

Pentru a preveni un alt conflict, în condițiile în care între inculpați și partea vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, interveniseră o serie de discuții contradictorii legate de proprietatea autoturismului, martora M.C. a luat-o pe partea vătămată M.G. și au intrat în casă, restul persoanelor, inclusiv inculpații, rămânând atât în curte, cât și în fața acesteia, în drum. Pentru că în momentul în care intrase în locuința sa, partea vătămată a spus inculpatului H.S., dat fiind incidentul anterior, că nu-i va mai da nici cheile și nici mașina, acest inculpat a mers la locuința concubinei sale - martora S.R. și a rugat-o să intervină pe lângă martora M.C. și să lămurească problema cu mașina.

Astfel, martora S.R. a mers la locuința părții vătămate și a bătut cu putere în ușă, strigând la partea vătămată și la soția acesteia să-i dea cheile de la mașină sau banii. Fiecare dintre părțile implicate în conflict, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-au înjurat și amenințat și, fiecare dintre acestea se considera în drept să păstreze mașina, actele și cheile autoturismului. La un moment dat, partea vătămată M.G., pentru că soția sa îi încuiase ușa pe interior și pentru că martora S.R. și inculpații continuau să strige la ea, să insiste asupra restituirii mașinii și refuzau să plece la domiciliile lor, a luat o coadă de mătură, a sărit pe geamul de la casă și a ieșit astfel în curtea sa. S-a îndreptat către inculpatul H.S., au început să se lovească reciproc, moment în care a intervenit și H.D.

În aceste împrejurări, ambii inculpați au aplicat părții vătămate lovituri cu un cuțit și, respectiv un cuțit tip briceag, peste corp, în zona toracică. În momentul în care partea vătămată a început să sângereze, au intervenit și martorii prezenți. Briceagul multifuncțional cu care a aplicat loviturile inculpatul H.D. îi aparținea și îl depozita, în mod obișnuit, în torpedoul de la mașina sa. În schimb, nu s-a putut stabilit proveniența cuțitului de care s-a folosit inculpatul H.S. la comiterea faptei, în condițiile în care acesta susține că l-a găsit prin iarbă, în curtea părții vătămate.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, s-a procedat la ridicarea cuțitului de care s-a folosit inculpatul H.S. la comiterea faptei. La data de 24 august 2010, numitul H.L. - tatăl inculpaților, a predat organelor de urmărire penală briceagul multifuncțional de care s-a folosit inculpatul H.D. la comiterea faptei.

Prin raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării medico-legale a părții vătămate M.G. s-a arătat că:

- partea vătămată prezintă leziuni ce au putut fi produse: echimoza palpebrală prin lovire cu corp sau mijloc contondent, excoriațiile toracice posterioare stângi și pectorale drepte prin frecare de planuri dure (cădere), plăgile toracice posterioare drepte (3 plăgi) prin loviri cu corpuri tăietor-înțepătoare cu lățimea lamei de circa 1,8 cm;

- leziunile pot data din 31 iulie/1 august 2010;

- traumatismul toracic necesită 14 - 18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare iar contuzia palpebrală și excoriațiile toracice necesită 5 - 6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

- plăgile înțepat-tăiate penetrante toracice posterioare drepte cu pneumotorax drept operat au pus în primejdie viața părții vătămate.

Partea vătămată M.G. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, dar că dorește să fie ajutată la tratament.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „S.A.A." Galați a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.319,65 RON reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală a părții vătămate.

În drept, fapta inculpaților H.S. și H.D. care, în noaptea de 31 iulie/1 august 2010, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, au aplicat concomitent părții vătămate M.G. lovituri cu pumnii și obiecte înțepător-tăietoare (cuțit/briceag) peste corp, inclusiv în zone vitale, cauzându-i plăgi înțepat-tăiate penetrante toracice posterioare drepte (trei plăgi) cu pneumotorax drept operat, leziuni ce au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor în stare de recidivă postexecutorie și respectiv tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, respectiv art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

Partea vătămată M.G. s-a constituit parte civilă, la termenul din 3 decembrie 2010 cu suma de 10.000 RON despăgubiri, constând în cheltuielile de spitalizare și transport.

La același termen de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, ambii inculpați au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, au precizat că sunt de acord să achite victimei infracțiunii M.G. suma de 10.000 RON, cu care aceasta s-a constituit parte civilă, precum și să acopere prejudiciul cauzat unității sanitare la care aceasta a fost internată.

De asemenea, au depus la dosarul cauzei, prin apărătorul ales, acte în circumstanțiere.

În raport de dispozițiile art. 320 * din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, și față de manifestarea de voință a inculpaților, în cauză, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 320

x

din Legea nr. 202/2010, gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, relațiile apropiate (de prietenie) dintre părți, dar și persoana și conduita sinceră a inculpaților.

Având în vedere criteriile sus-menționate, tribunalul a apreciat că în favoarea ambilor inculpați poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoarea la atitudinea sinceră a acestora după săvârșirea infracțiunii.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat, în raport de natura și gravitatea deosebită a faptei comise, că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție, inclusiv în cazul inculpatului H.D., care se află la primul impact cu legea penală, condiții în care s-a apreciat că nu se poate dispune suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere (cum a solicitat apărătorul său ales).

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Printr-un motiv suplimentar de apel s-a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei dedusă judecății este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În susținerea acestui motiv de apel s-a învederat că fapta a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului (în curtea părții vătămate), însă cu intenția ca ea să fie auzită de mai mult de două persoane aflate în imediata apropiere.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 152 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin al doilea motiv de apel s-a arătat că, deși instanța a făcut trimitere la diminuarea pedepsei principale prin aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 76 alin. (2) C. pen., a aplicat celor doi inculpați câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.

De asemenea, instanța nu a făcut o justă individualizare a pedepsei, aplicând ambilor inculpați pedepse în același cuantum de 4 ani închisoare, deși inculpatul H.S. se află în stare de recidivă postexecutorie.

Prin al treilea motiv de apel s-a arătat că nu se justifică reținerea pentru niciunul dintre inculpați a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Pentru aspectele arătate mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a solicitat condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (cu reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.) la câte o pedeapsă cu închisoarea mai mare decât cea avută în vedere de instanța de fond, cu executare efectivă în regim de detenție.

Inculpații H.D. și H.S. au criticat hotărârea instanței de fond pe motive de netemeinicie.

Inculpatul H.D. a solicitat ca, prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și prin reținerea de circumstanțe atenuante, să i se aplice o pedeapsă sub minimul special.

Inculpatul H.S. a invocat, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., a dispozițiilor privind circumstanțele atenuante, însă a solicitat aplicarea unei pedepse în limita minimului special.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 18 aprilie 2011, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a Curții de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpați.

A desființat în parte sentința numai în ceea ce privește latura penală.

În rejudecare, a redus de la 4 ani închisoare la 3 ani și 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului H.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), 76 alin. (2) și art. 80 C. pen.

A redus de la 4 ani la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului H.D. pentru aceeași infracțiune.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin recursul motivat în scris hotărârea este criticată ca fiind nelegală și netemeinică susținându-se în esență că:

- încadrarea juridică reținută în cauză față de cei doi inculpați este greșită, fapta comisă de aceștia este prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. (situație ce intră sub incidența prevederilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.);

- reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea celor doi inculpați este nejustificată, condițiile în care a fost comisă infracțiunea de către H.S. și H.D., gradul de pericol social al acesteia precum și de datele legate de persoana celor doi inculpați nejustificând aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (situație prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Dezvoltând motivele de recurs, privind greșita încadrare juridică dată faptei se arată că din cuprinsul situației de fapt descrisă în actul de sesizare rezultă că în ziua de 31 iulie 2010 inculpații și partea vătămată s-au întâlnit pentru a stabili condițiile în care urmează să inițieze colaborarea și cu privire la autoturismul pe care îl achiziționaseră împreună. Până în jurul orelor 22

00

împreună și cu martorii C.N.R., S.V., Z.J. și D.C., au consumat băuturi alcoolice la un magazin din apropierea locuinței părții vătămate după care s-au deplasat acasă la partea vătămată și au continuat să consume băuturi.

În jurul orelor 02

00

inculpații au hotărât să plece la casele lor însă martorul N.V. a insistat să mai rămână ca să mai consume băuturi alcoolice. În aceste împrejurări inculpatul H.D. s-a îmbrâncit cu martorul N.V. situație în care partea vătămată a intervenit în sprijinul martorului.

Inculpații și partea vătămată s-au îmbrâncit și lovit reciproc, fiind despărțiți de persoanele prezente. Pentru a preveni un alt conflict, martora M.C. a luat-o pe partea vătămată și au intrat în casă.

Inculpații au ieșit din curte și au încercat fără succes să tracteze autoturismul care avea volanul blocat.

Dat fiind incidentul produs, inculpatul H.S. a apelat la concubina sa S.R. pentru a interveni pe lângă M.C. și să lămurească problema cu mașina.

Martora a mers la ușa locuinței părții vătămate a bătut cu pietre în ușă și le-a cerut soților M. să-i dea cheile de la mașină sau banii.

Fiecare din părțile implicate în conflict s-au înjurat și amenințat iar la un moment dat partea vătămată a ieșit prin fereastră, ușa fiind blocată de soție, a luat o coadă de mătură și a ieșit în curte îndreptându-se spre inculpatul H.S. Cei doi au început să se lovească, moment în care a intervenit și inculpatul H.D. În aceste împrejurări ambii inculpați au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un cuțit, respectiv un cuțit tip briceag în zona toracică și când victima a început să sângereze au intervenit martorii prezenți.

Se susține că dispozițiile art. 152 lit. c) C. pen. fac parte din situațiile în care publicitatea nu este prezumată ci presupune îndeplinirea unor anumite condiții, una de natură subiectivă (ținând seama de persoana făptuitorului) și alta obiectivă ținând seama de efectele faptei.

Din punct de vedere subiectiv inculpații au acționat cu intenția ca fapta să fie văzută, câtă vreme au săvârșit-o într-un moment în care în imediata apropiere se aflau mai mult de 2 persoane. S-a motivat că intenția ca formă de vinovăție cerută de prevederile art. 152 lit. c) C. pen. este identică în plan subiectiv, cu intenția componentă a laturii subiective a infracțiunii dedusă judecății.

Fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. poate fi comisă cu intenția de a ucide victima, fără însă ca autorul să intenționeze ca această faptă să fie auzită sau văzută de alte persoane. De regulă, autorul își ia chiar măsuri ca fapta să nu poată fi văzută sau auzită de cineva. Atunci însă când acest rezultat este prevăzut, și deși nu a fost urmărit, s-a acceptat, în plan subiectiv, producerea lui, devin incidente prevederile art. 152 lit. c) C. pen.

Interpretarea gramaticală și sistematică a acestor prevederi legale consolidează ideea că determinarea întinderii noțiunii de „intenție" trebuie raportată tot la art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen.

Or, în cauza de față, inculpații au lovit partea vătămată folosindu-se fiecare de câte un cuțit în timp ce:

- în imediata lor apropiere, în curtea locuinței părții vătămate se aflau martorii S.V., C.N.R., S.R., M.C., D.C., Z.J. și N.V.;

- toți acești martori urmăreau desfășurarea conflictului dintre cei doi inculpați și partea vătămată;

- toți acești martori au intervenit în conflictul iscat între inculpați și partea vătămată, încercând aplanarea scandalului.

În atare condiții se poate reține că inculpații:

- au prevăzut împrejurarea că fapta lor ar putea fi auzită și văzută de două sau mai multe persoane;

- deși nu au urmărit acest rezultat au acceptat posibilitatea producerii lui.

În acest sens, din materialul probator administrat în cauză, se reține că cei doi inculpați nu au făcut nici un efort pentru ca fapta lor să nu fie auzită sau văzută de vreo persoană aflată în imediata apropiere a locului comiterii infracțiunii.

Cea de-a doua condiție la care face referire art. 152 lit. c) C. pen. este una de natură obiectivă și cere ca efectiv două sau mai multe persoane să fi auzit sau văzut cele petrecute.

În cauza de față au fost identificate două categorii de martori:

- martori care, deși nu au văzut efectiv momentul lovirii, imediat după producerea acestuia au perceput în mod nemijlocit consecințele înjunghierii părții vătămate. În acest sens sunt declarațiile martorilor D.C., Z.J., S.V. și C.N.R., ultimii doi intervenind direct atât în momentele premergătoare lovirii părții vătămate cât și ulterior;

- martori ce au văzut efectiv momentul în care inculpatul H.S. și H.D. au lovit-o pe partea vătămată cu ajutorul cuțitelor pe care le aveau asupra lor. În acest sens sunt declarațiile martorilor S.R. și M.C.

Așadar, este cert că, cel puțin două persoane, au perceput, în mod nemijlocit și imediat fapta comisă de către cei doi inculpați astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 152 lit. c) C. pen. și implicit, dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen.

Se mai susține că instanța de apel a reținut și motivat greșit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 152 lit. d) teza a II-a C. pen.

Potrivit textului arătat „Fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.".

Martorii C.N.R., Z.J., D.C., N.V. și S.V. nu sunt rude cu partea vătămată sau cu inculpații și nici prieteni intimi ai acestora.

Prezența soției părții vătămate și a concubinei inculpatului H.S. (S.R.) nu conferă calitatea de participant la reuniune. Aceste persoane nu au participat la „întrunirea" care a avut loc în curtea părții vătămate, întrunire ce a avut scop lămurirea unor afaceri și soarta autoturismului achiziționat în comun, ci pentru a consuma băuturi alcoolice.

Din această perspectivă întrunirea inculpaților și părții vătămate nu poate fi calificată ca o reuniune de familie. Chiar dacă s-ar admite că întrunirea persoanelor mai sus menționate, cu scopul de a consuma băuturi alcoolice și a stabili modul de încheiere a unei relații de afaceri, este o reuniune de familie, trebuie avut în vedere că în momentul comiterii faptei, reuniunea se terminase.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează greșita individualizare a pedepsei.

Instanța nu a avut în vedere pericolul social concret al faptei, săvârșirea acesteia în curtea casei părții vătămate în stare de ebrietate, inculpatul H.S. fiind recidivist.

În mod greșit a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat numai în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului H.S.

Omorul calificat este incriminat în art. 175 C. pen. și constă în omorul săvârșit în vreuna din împrejurările de la lit. a) - i) ale acestui articol. Omorul calificat este o variantă agravată a omorului simplu, dar prevăzută distinct în C. pen., ca o infracțiune autonomă, uciderea unei persoane, în împrejurările descrise în art. 175 lit. a) - i) C. pen.

Agravanta „în public" a fost introdusă în art. 175 C. pen. prin Legea nr. 140/1996, pentru modificarea și completarea C. pen. Pericolul social al omorului săvârșit în public este ridicat, pe de o parte, din cauza rezonanței sociale a faptei săvârșite într-o asemenea împrejurare cât și a sentimentului de insecuritate pe care îl inspiră publicului, iar pe de altă parte de periculozitatea infractorului care nu ezită să comită fapta de ucidere în public.

Pentru a înțelege conținutul împrejurării de calificare a omorului prevăzută în art. 175 lit. i) C. pen., se impune coroborarea acestui text cu dispozițiile cuprinse în art. 152 C. pen. în care se explică înțelesul expresiei de faptă săvârșită în public.

Explicația expresiei „faptă săvârșită în public" ajută la interpretarea corectă a articolelor din partea specială a C. pen. lămurind locuțiunea adverbială „în public". Expresia este cuprinsă în mai multe dispoziții incriminatoare, fie ca o condiție a existenței infracțiunii fie ca o agravantă legală.

În cazul infracțiunilor de propagandă în favoarea statului totalitar - art. 166 C. pen., ultraj contra bunelor moravuri - art. 237 C. pen., calomnie prevăzută de art. 206 C. pen. texte în care sunt folosite cuvintele „în public" se poate observa că, de fapt, acestea cuprind o condiție de realizarea căreia depinde însăși existența infracțiunilor arătate.

Trebuie arătat și faptul că explicația expresiei „în public" poate servi și pentru lămurirea interesului expresiei „în loc public", pe care o întâlnim în art. 175 lit. i) C. pen. (omorul calificat), art. 209 lit. e) C. pen. (furt calificat) sau art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (tâlhăria), și care reprezintă o împrejurare agravantă legală a acestor infracțiuni.

În speță tentativa la omor a fost săvârșită în curtea locuinței părții vătămate - loc nepublic.

Pentru ca fapta să poată fi considerată săvârșită în public conform art. 152 lit. c) C. pen. trebuie ca ea să fi fost săvârșită în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane.

Infracțiunea de omor, cere întotdeauna intenția făptuitorului de a omorî, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecință sigură a faptei sale (intenție directă), fie ca o eventualitate (intenție indirectă).

Elementul subiectiv propriu infracțiunii de omor face ca această faptă să se poată delimita de alte infracțiuni îndreptate împotriva vieții persoanei cum ar fi infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ori infracțiunea de ucidere din culpă.

Determinarea întinderii noțiunii de intenție ca fapta să fie văzută sau auzită, nu poate fi raportată la dispozițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen. deoarece așa cum rezultă din cele arătate, omorul poate fi săvârșit fie cu intenție directă fie cu intenție indirectă, ca formă de vinovăție, pe când intenția ca fapta să fie văzută constituie o împrejurare agravantă.

Locul unde s-a săvârșit infracțiunea este un termen al infracțiunii. Așa cum s-a arătat în cele ce preced, uneori legea condiționează fie existența, fie gravitatea infracțiunii de natura locului unde s-a comis infracțiunea.

În toate aceste cazuri, natura (felul) locului iar nu locul în sine, constituie o condiție pentru existența sau calificarea infracțiunii.

Printre cauzele speciale de agravare, răspândite în „partea specială" a C. pen. sub forma de elemente circumstanțiale, care califică faptul și agravează pedeapsa este și locul infracțiunii - omorul s-a comis în public.

Dispozițiile art. 152 lit. c) C. pen. fac parte din situațiile în care publicitatea nu este prezumată ci presupune îndeplinirea unor condiții, prima „în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și a doua rezultatul să se fi produs față de două sau mai multe persoane."

Din probe rezultă că în întâlnirea avută cu partea vătămată după ce s-au consumat băuturi alcoolice pe parcursul a circa 11 ore și nu au ajuns la un acord cu privire la autoturismul cumpărat în comun, la plecare inculpații au vrut să tracteze autoturismul și de aici s-a ajuns la conflict. Partea vătămată a fost acel care a ieșit pe fereastră, s-a înarmat cu mătura și s-a luat la bătaie cu inculpații. În aceste condiții inculpații l-au lovit cu cuțitele.

Infracțiunea a fost comisă spontan și cu intenție indirectă.

Așa fiind, în lipsa oricăror probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit fapta cu intenția de a fi văzută, în mod corect prima instanță i-a condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor simplu prevăzută de art. 20, 174 alin. (1) C. pen. și nu pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Sub acest aspect motivarea instanței de apel este deficitară întrucât motivând că apelul este nefondat a avut în vedere dispozițiile art. 152 lit. d) C. pen. teza a II-a, dispoziții care nu sunt aplicabile în cauză.

Având în vedere condițiile concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, poziția și participarea părții vătămate în conflict, recunoașterea faptei, regretul manifestat și acceptarea cererilor de despăgubire formulate de partea vătămată, corect prima instanță a reținut circumstanțe atenuante.

Reducerea pedepsei aplicată inculpatului H.S., în condițiile în care acesta este recidivist este nejustificată, mai ales că în condițiile aplicării și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., tribunalul i-a aplicat o pedeapsă mult redusă, aproape la minimul prevăzut de lege ca efect al circumstanțelor atenuante (art. 76 alin. (2) C. pen.).

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul va fi admis, decizia casată cu reținerea spre rejudecare.

Rejudecând cauza, Înalta Curte, urmează să mențină pedeapsa aplicată de prima instanță, aceea de 4 ani închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce timpul reținerii și arestării de la 23 august 2010 la data deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimații inculpați H.D. și H.S.

Casează decizia penală atacată, în parte, numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului H.S.

Menține pedeapsa principală aplicată inculpatului H.S. prin Sentința penală nr. 653 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galați, secția penală, de 4 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 23 august 2010 la 27 septembrie 2011.

Sumele de câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați H.D. și H.S., până la prezentarea apărătorului ales, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2011.