ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2006, Judecătoria Iași a sesizat Curtea de Apel Iași pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005 emis de Autoritatea Națională pentru p rotecția Consumatorilor, excepție care a fost invocată de reclamanta SC O.G. SRL Sibiu în litigiul având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție din 23 iunie 2006. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate prin sentința nr. 154/ CA din 15 septembrie 2008, cu motivarea că, prin instituirea normelor de conduită comercială a prestatorilor de servicii din domeniul schimburilor valutare, conform ordinului în litigiu, autoritatea emitentă nu a încălcat prevederile legale în materie și nici drepturile sau interesele legitime ale reclamantei, aplicând numai reglementări preexistente în O.G.

nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, precum și admiterea excepției invocate, în sensul de a se constata nelegalitatea Ordinului nr. 484/2005. Recurenta-reclamantă a susținut că a fost greșit respinsă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005, deși prin emiterea acestui act administrativ s-a creat posibilitatea ca inspectorii A.N.P.C. să sancționeze agenții economici și pentru alte fapte decât cele prevăzute ca fiind contravenții potrivit Legii nr. 21/1992. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a examinat nelegalitatea ordinului contestat și în raport de prevederile art. 15 și art. 48 din Legea nr. 24/2000, care au fost încălcate de autoritatea emitentă prin prevederea altor fapte contravenționale decât cele reglementate prin actul normativ superior și anume, prin O.G.

nr. 21/1992. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Ordinul nr. 484/2005 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar a fost emis de președintele Autorității Naționale pentru p rotecția Consumatorilor în baza art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. Prin acest act administrativ cu caracter normativ nu au fost stabilite noi fapte contravenționale, fiind prevăzute numai modalitățile prin care agenții economici au obligația de a informa clienții pentru ca interesele acestora să nu fie prejudiciate.

Astfel, O.G. nr. 21/1992 nu prevede expres modul de afișare a prețului sau comisionul, dar prevede obligația agenților economici de a informa complet, corect și precis consumatorii asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite și în consecință, ordinul contestat de recurentă a fost emis în scopul realizării obligației de informare, prin indicarea unor informații concrete, detaliate. Instanța de fond a constatat judicios că autoritatea emitentă a ordinului contestat nu a făcut altceva decât să stabilească, în mod uniform, pentru toți agenții economici care desfășoară activități de schimb valutar, modalitățile prin care să se asigure obligația de informare a consumatorilor, fixându-se locul afișării, forma anunțului și condițiile de accesabilitate pe care trebuie să le îndeplinească.

Critica din recurs privind încălcarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 15 și art. 48 din Legea nr. 24/2000 este de asemenea nefondată, pentru că în Ordinul nr. 484/2005 au fost dezvoltate ori detaliate soluții din actul normativ superior și anume, O.G. nr. 21/1992 cu privire la obligația operatorilor economici de a informa pe consumatori prin toate elementele de identificare și caracterizare a serviciilor oferite. În consecință, Ordinul nr. 484/2005, raportat la actul normativ în temeiul căruia a fost emis, O.G. nr. 21/1992 nu reprezintă decât o reglementare specifică în scopul prevenirii și combaterii practicilor care dăunează intereselor economice ale consumatorilor. Față de motivele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, conform art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.G. SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 154 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.