ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2006,

Judecătoria Iași a sesizat Curtea de Apel Iași pentru soluționarea excepției de

nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005 emis de Autoritatea Națională pentru

p

rotecția Consumatorilor, excepție care

a fost invocată de reclamanta SC O.G. SRL Sibiu în litigiul având ca obiect

plângere împotriva procesului-verbal de contravenție din 23 iunie 2006.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate prin

sentința nr. 154/ CA din 15 septembrie 2008, cu motivarea că, prin instituirea

normelor de conduită comercială a prestatorilor de servicii din domeniul

schimburilor valutare, conform ordinului în litigiu, autoritatea emitentă nu a

încălcat prevederile legale în materie și nici drepturile sau interesele

legitime ale reclamantei, aplicând numai reglementări preexistente în O.G. nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică, precum și admiterea excepției invocate, în sensul de a se constata

nelegalitatea Ordinului nr. 484/2005.

Recurenta-reclamantă a

susținut că a fost greșit respinsă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005,

deși prin emiterea acestui act administrativ s-a creat posibilitatea ca

inspectorii A.N.P.C. să sancționeze agenții economici și pentru alte fapte

decât cele prevăzute ca fiind contravenții potrivit Legii nr. 21/1992.

De asemenea, s-a arătat că

instanța de fond nu a examinat nelegalitatea ordinului contestat și în raport

de prevederile art. 15 și art. 48 din Legea nr. 24/2000, care au fost încălcate

de autoritatea emitentă prin prevederea altor fapte contravenționale decât cele

reglementate prin actul normativ superior și anume, prin O.G. nr. 21/1992.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Ordinul nr. 484/2005 privind

unele măsuri de informare a consumatorilor de către agenții economici care

desfășoară activități de schimb valutar a fost emis de președintele Autorității

Naționale pentru

p

rotecția

Consumatorilor în baza art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția

consumatorilor.

Prin acest act administrativ

cu caracter normativ nu au fost stabilite noi fapte contravenționale, fiind

prevăzute numai modalitățile prin care agenții economici au obligația de a

informa clienții pentru ca interesele acestora să nu fie prejudiciate.

Astfel, O.G. nr. 21/1992 nu

prevede expres modul de afișare a prețului sau comisionul, dar prevede

obligația agenților economici de a informa complet, corect și precis

consumatorii asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor

oferite și în consecință, ordinul contestat de recurentă a fost emis în scopul

realizării obligației de informare, prin indicarea unor informații concrete,

detaliate.

Instanța de fond a constatat

judicios că autoritatea emitentă a ordinului contestat nu a făcut altceva decât

să stabilească, în mod uniform, pentru toți agenții economici care desfășoară

activități de schimb valutar, modalitățile prin care să se asigure obligația de

informare a consumatorilor, fixându-se locul afișării, forma anunțului și

condițiile de accesabilitate pe care trebuie să le îndeplinească.

Critica din recurs privind

încălcarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 15 și art. 48 din

Legea nr. 24/2000 este de asemenea nefondată, pentru că în Ordinul nr. 484/2005

au fost dezvoltate ori detaliate soluții din actul normativ superior și anume, O.G.

nr. 21/1992 cu privire la obligația operatorilor economici de a informa pe

consumatori prin toate elementele de identificare și caracterizare a serviciilor

oferite.

În consecință, Ordinul nr. 484/2005,

raportat la actul normativ în temeiul căruia a fost emis, O.G. nr. 21/1992 nu

reprezintă decât o reglementare specifică în scopul prevenirii și combaterii

practicilor care dăunează intereselor economice ale consumatorilor.

Față de motivele expuse,

nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, conform art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.G. SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 154 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.